Fundația Humanitas Aqua Forte a inițiat primul festival de conferințe din România Despre lumea în care trăim, între 24 și 28 februarie, la Ateneul Român.
Pe 25 februarie, a urcat pe scena Ateneului Român doctorul Martin S. Martin (numele oficial, începând din 1990, al lui Martin Ştefan Constantinescu), născut pe 28 septembrie 1942, la Bucureşti, care a părăsit România în 1985. Martin S. Martin a practicat înainte de emigrare chirurgia la Spitalul Fundeni din București, rămânând în amintirea colegilor și pacienților ca unul dintre cei mai buni medici din istoria instituției. Exclus din învățământul universitar în perioada comunistă, decide să nu rămână indiferent față de acest abuz, dar și față de umilințele și neajunsurile traiului din România. Ajuns Statele Unite în 1985, se va stabili acolo și va profesa cardiologia intervenţională.
”Am avut șansa să fac o altă meserie, am descoperit o nouă medicină, am descoperit o altă națiune și o altă țară. Continui să iubesc România ca și SUA”, Martin S. Martin.
Prelegerea „Ce așteptăm de la medicina secolului XXI?” a debutat cu o aducere aminte despre două dintre cele mai importante nume legate de Ateneul Român, de la a cărui înființare se împlinesc 130 de ani, și anume Constantin Esarcu și V.A. Urechia, dar și a faptului că prima conferință organizată aici a avut ca temă biologia.
Martin S. Martin aduce apoi în discuție efortul de tămăduire al medicinei, jurământul lui Hipocrate, dar și relația medic-pacient, care, mărturisește el, a avut un loc privilegiat în cariera sa. Tehnologia și studiile recente despre oameni au schimbat însă atât modul de a privi boala în sine, cât și raportul despre care am amintit, pentru că în ultimii ani medicina a progresat foarte mult, după o perioadă îndelungată de inerție, mai ales în ceea ce privește anumite boli nevindecabile, dar și în elucidarea modului în care unele boli afectează nu numai pacientul, ci și familia și prietenii. Este vorba despre o relație mult mai complexă, iar tratamentul se extinde de la bolnav la apropiații săi.
Dintre progresele recente, medicul a amintit depistarea unor direcții noi spre vindecare pentru boli precum SIDA sau anumite tipuri de cancer, reducerea substanțială a riscului pandemiei, descoperirea și utilizarea cu succes a rinichiului artificial, progrese în tratamentul îmbătrânirii, himerizării, dar și în chirurgia neinvazivă și terapia țintită.
Cheia pentru multe dintre progresele amintite o constituie așa numitele celule stem, pe care Martin S. Martin le numește Dumnezeul organismelor, pentru că datorită lor s-a putut proceda la operarea ADN-ului uman pentru a crea țesuturi și organe pentru transplant, dar și piele artificială, ceea ce va duce într-un viitor sperăm nu foarte îndepărtat, la suprimarea problemelor legate de donarea de organe, care se știe că produce un șir lung și complicat de probleme în mai toate statele lumii.
Martin S. Martin spune în cadrul prelegerii sale că medicina secolului XI, pe lângă rezolvarea problemelor legate de afecțiunile propriu-zise și a complicațiilor pe care le produc la nivel individual, social și global, va trebui să restrângă dependențele, să reformeze sistemul medical, să schimbe terapia prin individualizare, să limiteze pericolele legate de tortura medicală, controlul populației, clonare, eutanasiere, uciderea pentru recoltarea de organe, discriminarea genetică și riscul de suprapopulare care se pare că vine din Africa, în urma rezolvării problemei legate de alimentație prin folosirea pe scară largă a cerealelor modificate genetic.
În ciuda tuturor progreselor, medicul pune în discuție și o serie de factori care ar putea limita și chiar distruge în mare parte succesele medicinei moderne. Dintre aceștia amintește limitarea bugetelor fiecărui stat în parte, mecanismele de creare a profitului, care pot înregistra decalaje, impactul inteligenței artificiale, evenimente de tipul ”lebedelor negre” – asteroizi, colaps economic, războaie mondiale, pandemie, noi curente de gândire care ar putea influența negativ o mare parte din populația lumii.
Încheindu-și prelegerea cu un citat din Sir Winston Churchill – ”O conferință trebuie să fie ca fusta unei femei: destul de lungă pentru a acoperi subiectul, destul de scurtă pentru a stârni curiozitatea” –, Martin S. Martin răspunde câtorva întrebări adresate de Gabriel Liiceanu, care spune că prietenia sa cu Martin S. Martin început într-un moment mai dificil al vieții sale, atunci când l-a operat de tahicardie.
Prima dintre întrebări s-a referit la limite. Limitele omului, care se pare că sunt depășite de progresele ultimelor decenii, astfel că acesta pare să fie propriul său demiurg, cum spune Liiceanu. Ceea ce este pe undeva îngrijorător, vezi, de exemplu, operațiile de schimbare de sex. Declarându-se de acord cu spusele acestuia, dar considerând totuși că anumite aspecte țin și de modificările socio-culturale, de psihanaliză și psihiatrie, Martin merge mai departe și pune în discuție și limitele negative, momentele în care nu poate oferi nimic pacientului:
„Una dintre limitele ucigătoare e că dai din când în când de nişte cazuri în care nu ai nimic de oferit. Nu există absolut nimic de oferit și trebuie să îi spui asta”.
În altă ordine de idei, medicina este aproape un tărâm al limitelor prin excelență, pentru că le întâlnești aproape în fiecare zi, și al magiei în sensul bun, pentru că poți face foarte multe lucruri pentru a păstra viața. În medicină, limitele au fost mutate tot timpul, iar pericolele de stagnare sau regres sunt date de factorii pe care i-a enumerat la finalul prelegerii sale.
De aici se face tranziția către o altă problemă complicată și delicată și anume eutanasierea. Întrebat care este poziția sa față de aceasta, Martin S. Martin este tranșant: Ea nu trebuie legată de profesiunea de medic sub nicio formă.
”La sfârşitul studiilor medicale am jurat că nu voi da otravă nimănui, chiar dacă mi se va cere. Acolo e cheia!”
Gabriel Liiceanu a amintit și de cazurile grave, copii cu malformații sau boli genetice incurabile, incapabili să se dezvolte normal și supuși la chinuri groaznice. Martin însă rămâne pe poziție, eutanasirea trebuie să iasă din discuție, viața are întotdeauna prioritate, oricât de mizeră ar fi! Eutanasia nu trebuie să fie un serviciu medical.
„Suferința nu se rezolvă prin moarte provocată. Părinții care se plâng că sunt obligați să sufere pentru soarta copilului lor, sunt indecenți dacă se plâng. Obligația lor de a suferi, de a îngriji în cel mai bun mod cu putință copilul suferind, este primordială. Își permit un răsfăț dacă pun disconfortul lor înaintea obligației de a îngriji copilul bolnav până la ultima suflare”.
Este abordată apoi și problema avortului, care, în SUA, este permisă până în momentul în care fătul este perfect dezvoltat, dar încă nu respiră aer atmosferic. Gabriel Liiceanu vorbește despre cazurile de minore violate și despre avortul la nivelul la care fătul nu este încă format. Martin S. Martin se declară de acord cu avortul la acest nivel, ba chiar amintește de perioada comunistă, când a ajutat, medic fiind, multe femei în stare critică datorată avorturilor ilegale. Viața are prioritate și Martin subliniază acest lucru din nou, însă mama are dreptul să renunțe în perioada în care fătul nu este format.
O conferință interesantă, care a dezbătut probleme ardente ale secolului în care trăim, la care mi-a făcut plăcere să particip și de unde am plecat cu o serie de informații noi despre ce înseamnă medicina adevărată și care este stadiul în care a ajuns, din păcate nu la noi în țară, ci într-o lume care pare mai degrabă desprinsă din romanele SF. Mă bucur că am avut ocazia să îl ascult pe medicul Martin S. Martin răspunzând unor întrebări despre probleme complicate, ale căror soluții le-a dat prin prisma atâtor ani în care a îngrijit probabil mii de pacienți, dar totuși trebuie să recunosc că nu pot fi de acord cu câteva dintre punctele sale de vedere.
Puteți vedea întreaga conferință pe Privesc.eu, aici:
