Editorial

5 seriale post-apocaliptice de pe Netflix, pentru încă o lună de auto-izolare

Uneori, sunt întrebată când și de ce am început să consum literatură și divertisment post-apocaliptice (/distopice, aș putea adăuga, dar cred că este mai bine să facem o distincție clară între ele, pentru că un univers distopic nu este neapărat generat de o „apocalipsă”, așadar de un eveniment catastrofal; se vorbește deja suficient despre existența tendințelor distopice în unele guvernări contemporane, de pildă). Răspunsul meu nu este foarte bine argumentat, pentru simplul fapt că-mi vine greu să plasez momentul în timp și spațiu. Pe ce pot jura, însă, este legătura cu Stephen King și cărțile sale. Primul roman post-apocaliptic pe care l-am citit a fost Apocalipsa (The Stand), fără ca măcar să cunosc, pe atunci, descrierea sub-genului. Tot Regele are și o carte mai puțin cunoscută, după care s-a făcut un film mai puțin celebru: se numește Mobilul (Cell) și l-aș recomanda îndeosebi adulților preocupați că ei înșiși sau copiii lor petrec prea multă vreme conectați la tehnologie.

Totuși, nu este tocmai perioada potrivită pentru apeluri la cumpătare tehnologică, iar eu doresc să vă împărtășesc un top al serialelor post-apocaliptice disponibile acum pe Netflix – tocmai ținând cont de context. Cu toate că mulți dintre noi continuă să muncească în același ritm ca înainte de starea de urgență, sau chiar într-un ritm mai susținut, timpul liber se împarte între activități în auto-izolare.

Pentru că pomenisem de Mobilul, o carte pe care o recomand, voi rămâne în sfera creaturilor tip zombi care ajung să populeze adesea scenariile post-apocaliptice. The Walking Dead este serialul la care mă gândesc. Ridicat la rang de cult de fanii din întreaga lume, a apărut în urmă cu zece ani (!), fiind o producție AMC, iar Netflix are disponibile 9 dintre cele 10 sezoane. Cel mai recent, de altfel, s-a întrerupt aproape de mijloc, din cauza pandemiei.

#1 The Walking Dead

TWD se bazează pe o serie de benzi desenate de mare succes, apărute și la noi, în traducere, cu niște ani în urmă – pe atunci, organizam un concurs tip trivia în Cluj Napoca și le ofeream adesea ca premii, fiindcă le cunoșteam îndeaproape; pentru câteva am avut onoarea de a face editarea. Le-am căutat și online. Se pare că mai sunt disponibile, de exemplu pe Elefant.

Cum se întâmplă în cazul multor ficțiuni adaptate, nici serialul nu a scăpat de criticile fanilor, atunci când devia de la firul narativ al benzilor desenate. Notabilă este, însă, prezența lui Frank Darabont (regizor american de origine maghiară), care a fost producătorul executiv al primului sezon și al unei părți din al doilea. Darabont este celebru pentru adaptările după romane scrise de Stephen King, cum ar fi The Shawshank Redemption (Închisoarea îngerilor), The Green Mile sau The Mist (Ceața).

Am început să revăd TWD zilele acestea, după ce îl abandonasem, prima oară, undeva pe la mijlocul sezonului 6. Alegerea a fost forțată de împrejurări și venea după o sesiune aproape dureroasă de binging – la primele trei sezoane m-am uitat în preajma unui Revelion, zi și noapte, cu puține întreruperi. Și acum, când îl revăd cu alți ochi și îmi amintesc mare parte din intrigă, îmi este dificil să pun pauză înainte ca măcar să văd cum începe următorul episod. Intenționez să îl termin, să trec de partea controversată cu ani în urmă, să ajung la zi și să vizionez și a doua parte a celui mai recent (se pare, nu și ultimul) sezon, atunci când lumea își va relua viața obișnuită.

The Walking Dead prezintă un scenariu simplu, foarte familiar: o Americă pustiită de un virus care transformă oamenii în zombi (walkers – „umblători”) și care se răspândește prin mușcături sau zgârieturi, și câteva grupuri de oameni care se luptă (chiar și între ei) pentru supraviețuire. De-a lungul timpului, și-a creat o bază de fani extrem de solidă, ne-a oferit personaje remarcabile și, ca o curiozitate, este o serie menționată în cel puțin două dintre cărțile pe care le-am tradus recent, cărți total diferite, scrise de autori cu limbi materne diferite. Pentru mine, dacă nici asta nu demonstrează o globalizare a fenomenului TWD, nu știu ce ar putea-o face.

#2 The 100

The 100 este un alt serial disponibil acum pe Netflix, pe care am decis să îl reiau în viitorul apropiat. Când a apărut prima oară (2014), l-am „lăsat” după finalul sezonului trei. Apoi, am citit cartea (primul volum, mai precis; urmează și celelalte – sunt disponibile, în traducere, la Editura Nemira) și mi-am dat seama că ar merita revăzut, chiar și numai pentru a mă pune la curent cu diferențele dintre lumea construită de Kass Morgan și viziunea creatorilor serialului. Știam deja că par două universuri aproape diferite și am nevoie de o confirmare.

Premisa este la fel de simplă ca în cazul TWD: Pământul este expus la radiații letale și liderii văd ca unică metodă de salvare traiul pe nave spațiale, până când toate consecințele răvășitoare vor fi trecut și va fi din nou sigur să se întoarcă. Într-un punct Z, se decide trimiterea a 100 de delincvenți minori pe Pământ, pentru a testa dacă se poate pune problema unei reveniri acasă. Doar că Pământul nu mai este tocmai ce era, iar „Cei 100” au concepții și așteptări diferite despre și de la lume.

Pentru The 100 au fost anunțate șapte sezoane, dintre care pe Netflix sunt disponibile patru. Un mic dezavantaj, în opinia mea, este calitatea destul de scăzută a actoriei; sfatul meu ar fi să vă concentrați nu doar la context (cu multe schimbări neașteptate și răsturnări de situație), la peisaje (foarte ingenios create) și chiar la personajele secundare. Aș mai adăuga și că media de vârstă a fanilor The 100 este mult mai scăzută decât a celor care urmăresc cu aviditate TWD. În fond, personajele sunt, în mare parte, adolescenți, și se poartă adesea potrivit vârstei, ceea ce v-ar putea pune răbdarea la încercare. Totuși, dați-i o șansă; nu degeaba ocupă locul doi în topul meu.

#3 3%

Am ezitat mult înainte să includ primul serial original Netflix în limba portugheză (varianta braziliană) în acest top, în primul rând pentru că am urmărit din el un singur sezon, chiar după ce a apărut (2016), într-o singură noapte. Are doar opt episoade și un factor de adicție atât de ridicat, încât țin să vă sfătuiesc să vă apucați de el într-o seară de vineri, în cazul în care continuați să mergeți la serviciu sau că faceți telemuncă cu program obișnuit.

Este vorba despre 3%, iar motivul ezitării mele constă în faptul că, după primul sezon, nu pot spune cu mâna pe inimă că viitorul în care se luptă pentru supraviețuire personajele a căpătat formă în urma unei catastrofe; practic, 3% are toate ingredientele unei distopii, și chiar eu țineam să subliniez diferențele dintre ele, la început. Și totuși, ar fi nedrept din partea mea să nu recomand serialul, care pornește de la premisa că, în acel viitor, lumea este împărțită în două: există cei (presupus) bogați și fericiți, care trăiesc pe un teritoriu îndepărtat, cei obidiți, majoritari, a căror unică șansă de a ajunge „dincolo” este să treacă printr-un Proces prin care doar 3% reușesc să își atingă scopul. Procesul este, practic, o etapă din viață, pentru că participanții trebuie să fie împlinit 20 de ani.

De ce este atât de grozav 3%? Pentru o lingvistă ca mine, diferența de ritm al vorbirii și alte diferențe culturale evidente au marcat un procent însemnat din apreciere. Simplul fapt că nu auzeam engleză, ci mă puteam bucura de alte modulații vocale, a crescut deja cotația la bursa proprie a serialului. În plus, chiar dacă scenariul devine ușor melodramatic, iar personajele sunt, parțial, desprinse dintr-un alt univers decât cel distopic/post-apocaliptic, firul narativ este solid, construcția, surprinzătoare, iar evoluțiile nu te plictisesc niciodată.

Am rămas într-un punct suspendat în finalul primului sezon, iar acum există deja altele două. La cele trei se va mai adăuga unul, pe care Netflix l-a anunțat drept cel din urmă. Ce are serialul în comun cu toate celelalte pomenite în top este ușurința cu care polemizează. La fel ca orice societate fragmentată, ca a noastră acum, și societatea din 3% tinde să genereze unde polemice puternice, să polarizeze și să te facă să sari de pe canapea, fotoliu sau covor, întrebându-te cum este posibil ca X personaj să facă tocmai Y lucru.

#4 The Rain

Și pentru că suntem la capitolul dedicat serialelor în altă limbă decât engleza, cred că este momentul potrivit să menționez The Rain. Producție daneză, a avut premiera în mai 2018, iar după cele opt episoade ale primului episod a revenit, un an mai târziu, cu alte șase. Tot anul trecut, rețeaua a anunțat că va mai exista un sezon, anul acesta, și că va fi ultimul.

Intriga pornește de la răspândirea unui virus letal, purtat de ploaie, pe teritoriul Peninsulei Scandinave. Doi frați reușesc să se adăpostească într-un buncăr, de unde ies peste șase ani și pornesc în căutarea tatălui lor, om de știință care îi adăpostise acolo, fără a mai reveni.

The Rain este un caz tipic de love it or hate it; site-urile de profil îl consideră fie o revelație, fie o păcăleală. Unii acuză scenariștii de inconsistență a personajelor, iar alții ridică în slăvi tocmai lipsa aspectelor specifice producțiilor cu adolescenți, manifestată, de pildă, prin transformarea supraviețuirii în scop primordial, în fața oricăror alte drame specifice sau nu vârstei. Ce spun eu este că serialul vine cu două aspecte diferite față de tipicul sub-genului: primo, „dușmanul” este un element natural, chiar dacă nici ploaia cu pricina nu este tocmai ce pare a fi, și secundo, schimbarea de peisaj este binevenită. La fel cum în cazul 3% m-am bucurat de limba portugheză, și The Rain îmi oferă un crâmpei de evadare prin peisajul diferit, poate deja familiar prin prisma multelor seriale procedurale/polițiste de pe aceeași rețea, însă neobișnuit în context post-apocaliptic.

#5 V Wars

Deși favoritele mele sunt, de obicei, serialele cu multe sezoane – așa cum prefer și cărțile dense, sau cu multe volume, marchez în topul meu și V Wars (Războaiele vampirilor), din care este disponibil un singur sezon pe Netflix, în prezent. Mărturisesc că nu sunt foarte sigură dacă ar trebui să îl includ sau nu, din două motive. Primul, este cumva deviant de la sub-genul post-apocaliptic (l-aș putea numi „apocaliptic”, pentru că evenimentele catastrofale se produc în timp real); al doilea, după doar un sezon este foarte dificil să mă pronunț dacă va fi sau nu bine mai departe. Serialele, la fel ca seriile de cărți, suferă adesea de un sindrom al unul al doilea sezon/volum foarte slab, sau care transmite multă nedumerire celor care urmăresc/citesc.

Bazat pe o serie de romane și romane grafice de Jonathan Maberry (premiat de cinci ori cu „Bram Stoker”, acordat pentru literatură horror), serialul pornește de la un virus descoperit în câteva picături de sânge apărute în urma schimbărilor climatice, care topesc gheața și zăpada din zone unde se pare că rămăseseră încă urme ale unor strămoși de mult „îngropați”. Virusul se răspândește repede și transformă oamenii afectați în dependenți de sânge. Nu trece mult și nu doar Statele Unite (unde, ca de obicei, începe totul), ci și întreaga lume se împarte în două tabere: cea a „Sângeroșilor” și cea a opozanților lor, care încearcă să le țină piept și să găsească soluții.

În timp ce mă documentam pentru material, am descoperit declarația lui Ian Somerhalder, actor care nu pare să poată scăpa din sfera serialelor cu vampiri – unul dintre idolii adolescentelor de pretutindeni, a avut timp de opt sezoane rolul lui Damon Salvatore din Jurnalele vampirilor (Vampire Diaries). Actorul a aflat, la finalul săptămânii trecute, că Netflix a decis să nu înceapă filmările la al doilea sezon. Și totuși, este hotărât să continue povestea și afirmă că personajul său nu este pregătit să părăsească scena, că serialul are suficienți fani și multe reacții pozitive, și deci ar dori să găsească altă soluție pentru ca narațiunea să continue.

Mi-aș fi dorit să extind topul și cu „mențiuni de onoare”, și poate cu unele nemulțumiri. Poate v-ați fi dorit, la rândul vostru, să vedeți și alte seriale, chiar „clasice” sau „cult”, chiar mai mult decât a devenit TWD, care încă rulează. Mă gândesc aici la Battlestar Galactica, aflat la limita dintre SF și post-apocaliptic, unul dintre serialele mele favorite din toate timpurile – și este doar un exemplu printre atâtea altele. Îmi puteți scrie oricând în comentarii dacă v-ați gândit la alte decade, la alte rețele/alți distribuitori, sau dacă ați descoperit nestemate ascunse în gama tot mai diversă oferită de același bătrân Netflix.

Articole similare

Top actori pe care i-am lua acasa :) – leapsa cinefila

Mihaela

”Oamenii fericiți nu scriu” (Mihail Șișkin la Ateneul Român București)

Carmen Florea

Fragment în avanpremieră: ”Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial”, de Alin Ciupală

Jovi Ene

1 comment

Rodica Gavril 14 aprilie 2020 at 17:34

Nu sunt deloc fan al cărților și filmelor postapocaliptice. Dar topul realizat de Iulia Dromereschi este foarte interesant, instructiv și, de ce nu, stimulativ. Pentru că recomandările sale sunt documentate, pertinente, cu accente motivaționale personale, care dau culoare și consistență prezentării. Cel puțin cele două serii, portugheză și suedeză, vor intra în lista mea de pe Netflix. Felicitări!
Și, dacă tot a lansat o provocare, mi-aș dori să citesc un top, realuzat de ea, al serialelor fantasy, de aventuri (cu/pentru tineri, mai ales), de spionaj și polițiste.

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult