Interviu

Scriitor în pandemie: Iulian Ciocan

Iulian Ciocan este născut pe 6 aprilie 1968 în Chişinău, Republica Moldova. Romane publicate: Înainte să moară Brejnev (Editura Polirom, 2007; ediţie cehă la Dybbuk, 2009;  ediţie engleză la Dalkey Archive Press, 2020; ediţie sârbă la Sluzbeni Glasnik, 2021); Tărâmul lui Saşa Kozak (Editura Tracus Arte, 2011; ediţie slovacă la Kalligram, 2015; ediţie franceză la Belleville, 2017, Premiul Coup du Coeur la Salon du Livre des Balkans ); Iar dimineaţa vor veni ruşii (Editura Polirom, 2015; în curs de apariţie ediţia cehă la Dybbuk), Dama de cupă (Editura Polirom, 2018; ediţie franceză la Belleville, 2019; nominalizare la Premiul Jean Monnet, 2020; ediţie bulgară la Foundation for Bulgarian literature, 2019; ediţie cehă la Dybbuk, 2020; ediţie olandeză la Pegasus, 2020).

-Care sunt impresiile tale (la rece) despre anul 2020, cum te-a schimbat, dacă a făcut-o, pe plan personal? Cum a influențat pandemia felul în care ai scris și ai trăit ultimele 12 luni, din punct de vedere literar?

Nu pot să spun că pandemia m-a schimbat. Pur şi simplu, ea a accentuat nişte hibe pe care le cunoşteam de multă vreme. Covid19 ne-a arătat că societatea noastră e dezagregată, că oamenii sunt miserupişti şi egoişti, că îndărătul vorbelor frumoase despre binele comun se ascund interese personale, că sistemul medical a fost ignorat ani în şir de către conducători. Când a sosit Covid19, în martie 2020, scriam un nou roman. Şi am înţeles foarte repede că trebuie să mă grăbesc. Virusul rapace poate oricând să-ţi pună beţe-n roate. Aşa că m-am mobilizat şi, în noiembrie, am terminat de scris romanul, după care am răsuflat uşurat.

-Ai participat la evenimente online (Zoom etc.)? Care a fost experiența? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?

Am citit undeva că – în pandemie – Zoom a făcut bani cu ciocanul. Da, am participat şi eu la un eveniment online. Pe 2 iulie, Editura Pegasus din Amsterdam a lansat, într-o catedrală somptuoasă, romanul meu Hartenvrouw / Dama de cupă, tradus de Charlotte van Rooden, iar eu am putut discuta cu cei veniţi la lansare prin Zoom. A fost OK şi am impresia că această comunicare online va fi la fel de frecventă şi după pandemie.

-Crezi că s-a citit mai mult în 2020? Crezi că s-a citit mai mult din cărțile tale?

Da, cred că s-a citit mai mult în 2020. Eu însumi am cumpărat un teanc de romane care mi-au fost aduse la uşa casei. Am impresia că, datorită traducerilor, s-a citit mai mult şi din cărţile mele. Cel puţin, am primit mesaje din partea unor cititori cehi, belgieni, olandezi şi anglofoni, am avut cronici în reviste străine. Dar, fireşte, îmi dau seama că nu sunt un scriitor popular în spaţiul românesc. În schimb, cred că cititorii mei de aici, mai puţini, sunt foarte buni, inteligenţi.

-Recomandă-ne o carte din literatura română care te-a impresionat în 2020 și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română.

La vârsta venerabilă pe care o am, mă las mai greu impresionat. Am citit câteva cărţi bune, care mi-au plăcut. De pildă, „Stupul” de Camilo Jose Cela, o ţesătură narativă complexă, cu zeci de protagonişti, care infirmă convingerea unora că romanul valoros urmăreşte cu obstinaţie destinul unui personaj principal. Din literatura română am citit „Celălalt” de Cornel George Popa, „Luluţa şi Petrişor…” de Nicoleta Beraru şi „ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat” de Alina Nelega, trei romane bune, după părerea mea. Acum citesc „Ierbar” de Andrei Dosa, dar încă nu l-am terminat. Mărturisesc că nu sunt atras de universul drogaţilor, dar Andrei Dosa explorează acest univers pentru a se apropia altfel de lumea oamenilor „normali”, şi asta e bine. 

-Ce îți propui, pe plan literar, în 2021?

Păi, vreau să public noua mea distopie. Aştept două traduceri. Iar cel mai mult aş vrea să găsesc o idee faină pentru un nou roman.

Articole similare

Scriitor în pandemie: Tatiana Niculescu

Jovi Ene

Cătălin Dorian Florescu – Interviu în exclusivitate pentru Filme-carti.ro

Jovi Ene

Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. Mihăilescu

Jovi Ene

1 comment

Mihai Buzea 10 februarie 2021 at 11:13

„aş vrea să găsesc o idee faină pentru un nou roman” – am eu una, Iulian. O am încă de atunci, din 2018: Ciocan și Buzea se întâlnesc iar la Iași ca să caute celelalte două părți din „Suflete moarte”. Și le găsesc! Mai exact, le fură de la ultimul proprietar, care habar n-are ce scrie pe hârtiile alea vechi. Îl îmbată pe moș și gata treaba!

După care Ciocan le traduce și le publică, iar Buzea ia banii. De ce? Nu știu, de unde să știu eu?! Tu ești romancierul, tu să dibăcești soluția! Eu mă mulțumesc cu partea de cash 🙂

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult