Moda ziarelor gratuite nu a fost inventată în România însă a ajuns cu ceva întârziere şi la noi. La început erau doar publicaţii care se susţineau din punct de vedere economic prin publicarea masivă, aproape în exclusivitate a publicităţii (la diverse produse, localuri sau evenimente.) În ultimul an însă trustul Adevarul a intrat şi pe acest segment de piaţă oferind în câteva oraşe mari ale României o ediţie de seara a ziarului său normal, destul de subţirică, e drept, dar GRATUITĂ.
Un fapt notabil, e drept, care era probabil menit a submina suplimentar tirajele celorlaltor cotidiane româneşti care oricum nu o duc deloc bine, aflate de ceva timp sub asaltul necruţător al cotidianelor tip gunoi sau, folosind un termen trendy, People (modă dezvoltată de britanicul tablid The Sun). Ştiţi bine la ce pseudo-ziare mă refer.
Povestea devine captivantă doar după ce subliniez că acest ziar acceptabil (care nu a făcut chipurile politică, patronul da !)se oferă gratuit populaţiei în diverse puncte special amenajate, nişte standuri care trebuie curăţate de distribuitorii de presă atunci când aduc tirajul zilnic căci ele mai sunt folosite şi drept coşuri de gunoi ad-hoc. Foame de gratuitate este nelimitată la poporul român (dar nu numai, sunt sigur că şi triburile pakistaneze, nigeriene sau sud-africane cunosc aceeaşi fascinaţie faţă de fenomenul rezumat sub titulatura de GRATUIT, o notă comună a sărăciei de peste tot în lume). Cum la ora 16 ies de la serviciu, uneori mai găsesc în staţia de autobuz câteva ziare care dispar rapid, sub ochii mei. Uneori nu mai găsesc chiar dacă bănuiesc că distribuitorul trece cu câteva minute înaintea orei 16.
De ce ? Pentru că aproape toată lumea ia cu teancul, cu toptanul, nu se mulţumeste cu un singur exemplar sau, maixm, doua. Oamenii bagă mâna adânc fără a simţi nici cea mai mică remuşcare. În mod evident nu cred că le duc rudelor, ar însemna că au 20-30 de fideli cititori ceea ce ma îndoiesc. În plus, ziarul se citeşte în cinci minute, eu îl termin de frunzărit în patru staţii..) Ziarele sunt folosite în alte scopuri, pentru a curăţa pe el despăturit cartofii, morcovii, pentru a şterge geamurile sau, cine ştie, pentru a înlocui hârtia igienică (nu m-aş mira, cum am încetat de ceva vreme să mă mai mir în ceea ce priveşte obicieurile poporului român).
Mi s-a relalat că în cartierele periferice ale Ploieştilor se formează adevărate cozi sau ,mai degrabă, buluceli atunci când « se aduce ziarul » iar trecătorul obişnuit care doreşte să ia un exemplar este apostrofat şi jignit. Dumneavoastră nu aţi stat la coadă, doamnă !
Din păcate acesta este nivelul unei bune părţi a populaţiei, efectul anilor de comunism şi de post/ (neo)comunism, o bună parte a populaţiei rămânând în continuare în aşteptarea asistenţei (pomanei) gratuite de la stat (nu înţeleg cum se mai miră cineva că partidele politice ofera tot felul de trăsnăi în timpul campaniilor electorale, de la pixuri, ghivece de flori, obiecte de îmbrăcăminte până la zahăr şi faina coanei U.E) . În aceslaşi timp, e drept, s-au format şi câteva milioane bune de români care s-au adaptat rigorilor capitalismului şi au tras până la urmă ţara înainte (chiar dacă uneori nu pare). Şi care nu ar lua 20-30 de ziare privând 20-30 de concetăţeni de la benefica plăcere a lecturii. Din altă perspectivă, ma distrează observând paguba pe care o fac « mogulului » care deţine (şi) ziarul Adevarul.