Stroszek (1977)
Regia: Werner Herzog
Distribuția: Bruno S., Eva Mattes, Clemens Scheitz
Realizat în 1977, ‘Stroszek’ este unul dintre cele mai speciale filme ale lui Werner Herzog, unul dintre cei câțiva foarte speciali regizori care au făcut parte din acea generație unică de cineaști care au făcut din filmele germane (vest-germane) unele dintre cele mai interesante producții ale anilor ’70 și începutului anilor ’80. Când mă gândesc la aceasta generație de regizori nu pot face abstracție de faptul că ei au copilărit în anii de după cel de-al doilea război mondial și s-au format în Germania care trăise vreo doua decenii de reconstrucție dar și de amnezie istorică. Le-a revenit lor sarcina de a face punte peste deceniile și generațiile pierdute cu artiștii (inclusiv cineaștii) formidabilei perioade decadente și expresioniste a Republicii de la Weimar, incorporând traumele și conflictele care lăsaseră multe sechele dar și răni deschise ale războiului. ‘Stroszek’, un film care nu seamănă cu niciun alt film, este una dintre dovezile creativității acestor artiști, dar este și un film născut din durere și suferință, descriind imposibilitatea de adaptare a celor mai puțin privilegiați.
Prima parte a acțiunii filmului se petrece în Germania. Bruno iese din închisoare. Nu știm exact de ce a fost condamnat. Pare un tip blajin, cu ceva probleme mentale, ia viața așa cum este, ajută cum poate pe cei din jur. O întâlnește și o adăpostește pe Eva, o prostituată urmărită de proxeneți violenți, pe care o aduce în casa prietenului său mai în vârstă, Scheitz. Când criminalii le fac viața imposibilă, cei trei se hotărăsc să-și încerce norocul în America, unde Scheitz are un nepot. Ajung în America profundă, în Wisconsin, și încep să se confrunte cu realitățile de acolo. Oamenii sunt, cel puțin în aparență, mai puțin violenți, dar viața are alte reguli dure ale ei. Fiecare dintre ei încearcă să muncească, iau o ipotecă pentru o caravană care li se pare grozavă la început, dar plata ratelor ipotecii devine o problemă. Viața îi copleșește și aici, în America, pe cei trei eroi, inadaptabili fiecare în felul său.
Este foarte greu de caracterizat stilul lui Werner Herzog. Dacă ar fi să-i căutam rădăcinile le-am găsi mai degrabă în neo-realismul italian decât în cinematografia expresionistă germana. Cu excepția Evei Mattes toți ceilalți actori sunt neprofesioniști. Unii dintre ei își joacă pe ecran propria viață. Bruno S., actorul care interpretează rolul lui Bruno, mai fusese distribuit de Herzog într-un film precedent, dar personajul împrumută mult din personalitatea și povestea sa de viață reală. ‘Stroszek’ este un fel de road movie care își poartă eroii din Germania în Statele Unite, dar locurile filmate sunt autentice și stilul este aproape documentar. Aceasta nu atenuează, ci dimpotrivă, accentuează drama care are uneori și tente grotești, însă foarte rar ne vine să râdem. Finalul este puternic și metaforic. A stârnit controverse chiar și în rândul membrilor echipei de filmare, și se spune că Herzog a trebuit să ia aparatul de filmat în mână pentru scena finală. Este un film pesimist, fără șanse sau speranțe pentru eroii sai. Noi, spectatorii care vedem filmul la aproape o jumătate de secol de la realizare, ne bucurăm de o operă unică și impresionantă.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)