Filme Filme europene Recomandat

The Woman in Black (2012)

The Woman in Black (2012) – Femeia in negru
Regia: James Watkins
Scenariul: Jane Goldman, Susan Hill (romanul)
Distributia: Daniel Radcliffe, Ciarán Hinds, Janet McTeer, Liz White

Prima surpriza placuta a fost aceea ca un reprezentant (cred) al Editurii Leda (Corint) a inmanat fiecarui participant la vizionare cate un exemplar al cartii aparute pe piata in 2009, pe coperta careia scrie „O excelenta poveste cu stafii … de o stranietate superba … o lectura fascinanta” – Evening Standard. O lectura pe care am „executat-o” rapid seara tarziu (fara cine stie ce fascinatie si fara sa imi induca un somn cu vise negre), pentru a-mi face o parere asupra materialului pe care s-a concretizat scenariul.

A doua surpriza placuta a fost pentru mine aceea ca filmul s-a inscris pe linia acceptabilului, avand cateva calitati legate de scenariul care a stiut sa lase deoparte acumularea de elemente caracteristice unei carti, rezumand esentialul cu greutatea efectelor vizuale. Scop atins partial de scenariu, pentru ca subliniaza simplitatea posibilitatii  acceptarii supranaturalului in conjunctura in care se plaseaza atat personajul principal, cat si comunitatea restransa si izolata a unei asezari rurale insulare in mijlocul mlastinilor, dar – care scenariu are si cateva slabiciuni si fracturi in logica structurala a motivatilor psihologice. Dar oare este cazul sa caut chiar logica banala intr-o poveste cu fantome? 🙂

Revin si repet si subliniez impresia acceptabila datorata si atmosferei create, un bine lucrat univers gotic terifiant, scaldat in culori moarte, nuante sterse de griuri, rosu palid, verde putred, galben bolnav si ceturi insinuante. O „Eel Marsh House”,  resedinta decrepita, dar extrem de bine conexata acestui autentic spirit gotic, complicat arhitectonic si cu interior bogat decorat care se dezvaluie atat personajului Arthur Kipps cat si spectatorului. Un conac la care trasura ajunge pe un drum de tara accesibil numai in vremea refluxului. Prin mijlocul mlastinii din care se ridica singuratica o cruce inalta si trista. O resedinta in al carui parc presarat de frunzele moarte ale copacilor, se vad pietrele funerare ale celor trecuti dincolo in conditii tragice. O resedinta bantuita de fantoma lugubra a „Femeii in negru”, care isi face aparitia in rama ferestrelor castelului, in parcul golas, in intunecimea de otel a mlastinii, in apele prafuite ale oglinzilor. O fantoma razbunatoare ale carei gheare scheletice insfaca din cand in cand vietile fragede ale copiilor din aceasta comunitate rurala. Filmul are meritul constructiei acestei atmosfere, fara sa agreseze spectatorul, ci conducandu-l lin in ghemul intrigii. O atmosfera subliniata in plus si de interventia unei galerii de jucarii – simboluri terifiante ale fricii, cosmarurilor si amenintarii puritatii copilariei. Pentru ca psihologia copilului este capabila sa identifice imaginar fatete multiple si multivalente ale jocului si jucariei si legaturii acestora cu subconstientul, la care maturul devine imun o data cu inaintarea in varsta.

Si mai construieste filmul cateva caractere ale personajelor locale, dintre care se remarca Samuel Daily si sotia lui (excelent interpretate de Ciaran Hinds si Janet McTeers – de data aceasta in fireasca ei infatisare feminina). O serie de figuri si caractere apasate de tragedii trecute, ferecandu-si in prezent copiii, pentru a-i apara de fantoma la panda pentru a-si insfaca tributul urii demente. In secolul 19 suntem de fapt in plin ev mediu conceptual, ratiuni paguboase, mituri, superstitii, o lume telurica a spiritelor si fantomelor razbunatoare.

Povestea m-a prins, nu neaparat la nivel „scary” (cam greu sa mai tresar infricosata 🙂 ), ci la nivel estetic si pe seama amintirilor altor filme si lecturi (asteptand sa apara din mlastina si Cainele din Baskerfield 🙂 ). Iar finalul, imprevizibil (si modificat – daca nu ca substanta – macar temporal – fata de roman), aduce rezolvarea optima a liniei conflictuale.

Acum ar trebui sa spun ca pe mine nu m-a dezamagit performanta lui HarryPotterAdult! Daniel Radcliffe nu mai are liniile dulci si copilaroase ale figurii. Ba din contra, trasaturile i s-au conturat aspru si chipul lui are mobilitate si resurse bogate de exprimare a tragediei personale a lui Arthur, a spaimelor care ii bantuie personajul, a hotararii de a intelege ce se petrece si de a actiona in consecinta. Cred ca i se potrivesc astfel de roluri privind caractere si destine venite din misterul timpurilor trecute. Cred ca are resurse si merita sa-i acordam credit si sa  observam cum va evolua in continuare.

Regia lui James Watkins conduce satisfacator destinul acestui film, care cred ca v-a fi gustat de public. Cu mentionarea insa a unei stangacii extrem de vizibile si deranjante in ceea ce priveste scenele de recuperare a ramasitelor cadavrului din mlastina, atat de precis gasit si adus la suprafata si mai ales intr-o conditie atat de incredibil de normala.

Cinematografia lui Tim Maurice-Jones, dupa cum am mai spus, este una generoasa cu ochiul spectatorului si creaza cea tristete si terifianta caracteristica genului. Culorile sumbre, peisajele dezolante, coconul de singuratate si durere al comunitatii, figurile inasprite si incremenite pe linia fragila a realului cu irealul, luminile tremuratoare ale lumanarilor rasfrante in oglinzile conacului si dezgolind murmurele si tacerile incaperilor prafuite, aparitiile fantomei drapate in valurile negre ale vesnicului doliu – in contrast cu interventiile albe ale Stellei Kipps… pe vecie in rochia de mireasa …Cu o coloana sonora datorata lui Marco Beltrami (The Hurt Locker, Terminator3, Scream4, The Eye, etc), un tanar compozitor care stie sa creeze atmosfera si care are aplecare catre mister si mitic

In final, un horror/scary care cred ca va prinde la public.

Nota: 6.5/10

Articole similare

O aventură de noapte în Parisul anilor 50: Le désordre et la nuit (1958)

Dan Romascanu

The Descendants (2011)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literara (25 – 31 iulie 2011)

Dan Romascanu

6 comments

Delia Marc 15 martie 2012 at 22:40

Imi cer scuze, volumul ne-a fost oferit de catre Dl. Dan Mitrica din echipa Ro Image Film Distribution!

Reply
RM 17 martie 2012 at 18:45

Ai vrut sa zici cainele din „Baskerville”, nu „Baskerfield”, nu-i asa? 😀

Reply
Delia Marc 17 martie 2012 at 20:00

🙂 o mai iau mintile si dejtele aiurea 🙂

Reply
m@ri@n 17 martie 2012 at 21:05

Atmosfera de poveste cu fantome e foarte bine redata. Mi-a placut faptul ca exista o oarecare captivitate in acel castel(vila) bantuit. Oceanul nu te lasa sa pleci cand vrei si nici sa intri dupa cum poftesti. Povestea e ok dar Daniel putea mai mult. Mi-a placut ca a ajuns in acest taram tot cu trenul 🙂

Reply
Cristian F. 19 martie 2012 at 13:42

Buhuhuuuuuu.Nu ma atrag asemenea filme.

Reply
Ameerah 25 martie 2012 at 13:18

Exista filme cu mult mai bine realizate decat asta.Valoarea lui socnta in acuratetea cu care reda convietuirea,interactiunea noastra(de cele mai multe ori,inconstienta)cu spiritele.DA!Traim intr-o lume a spiritelor si ele pot fi BUNE sau RELE,in functie de cat de de evoluate sunt. AI FOST AVERTIZAT! -ar trebuie sa deschidem ochii spre partea spirituala a vietii noastre.

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult