Filme Filme europene

Singură, între două lumi: Bitter Flowers (2017)

Bitter Flowers (2017)
Regia: Olivier Meys
Distribuția: Xi Qi, Wang Xi, Chloe Maayan

‘Les fleurs amères’ (titlul în distribuirea engleză este ‘Bitter Flowers’) este filmul de lungmetraj de debut al regizorului belgian Olivier Meys. Este și singurul lui film până acum, dar sper sincer că vor urma si altele, deoarece Meys demonstrează aici și curaj în a aborda teme dificile, și competență în a aduna o echipă internațională puțin obișnuită și talent în a crea pe ecran personaje și situații credibile, care reflectă probleme reale ale lumii în care trăim. Regizorul a trăit mulți ani în China și are experiență de documentarist cu filme realizate în perioada de mari transformări prin care a trecut această țară după anul 2000. ‘Les fleurs amères’ folosește această experiență de viață și o decantează într-un film situat tot la intersecția dintre cele două culturi (cea chineză și cea occidentală), cu o acțiune în care este prezentată din punctul de vedere opus celui cu care sunt obișnuiți spectatorii europeni experiența, de multe ori dificilă, a emigranților economici chinezi veniți să muncească ilegal în Europa. Evitând capcanele melodramei și ale propagandei, Meys aduce pe ecran personaje și întâmplări dramatice și credibile.

Eroina principală a filmului, Lina, este o femeie inteligentă și harnică, măritată și mamă a unui băiat de vreo zece ani, care decide să plece să muncească pentru câțiva ani în Franța ca bonă pentru a ieși din impasul economic al familiei, care trăiește într-o zonă a Chinei în care industria a intrat în ruină. Odată ajunsă la Paris va descoperi, așa cum au făcut-o mulți alti imigranți economici, că realitatea europeană este foarte diferită de așteptări. În plus, bariera limbii și a fizionomiei și statutul ilegal o izolează în comunitatea vorbitorilor de limbă chineză. Găsește sprijin doar într-un grup de imigrante ca ea, obligate să se prostitueze pentru a supraviețui. Lina, după multe încercări și frământări, li se alătură, și reușește să se redreseze financiar. Prețul plătit prin acest compromis este însă imens și îi pune în pericol nu numai statutul social și viața de familie atunci când se vă reîntoarce în China, dar și respectul față de sine.

Relația dintre Occident și China este foarte complexă în zilele noastre, și ‘Les fleurs amères’ abordează o fațetă deloc explorată (după câte stiu) în filme. Cunoaștem tematica imigrației, inclusiv a celei ilegale și aspectele ei sordide și violente din alte filme, dar în majoritatea este vorba despre imigranți din Europa de Răsărit sau din Africa. Deși Olivier Meys este belgian, filmul este realizat din perspectiva chineză, abordând aspecte legate de problemele complexe ale imensei migrații de populație (o parte internă, dar iată că și externa) care a avut și are loc în China ultimelor patru decenii. Probabil că Meys are libertatea de a explora aspecte și spune lucruri pe care cineaștii chinezi nu le-ar putea exprima. Ceea ce m-a impresionat însă este stilul și atmosfera, care păstrează empatia și solidaritatea umană a personajelor din multe filme chinezești.

Rolul principal este interpretat de Xi Qi, o actriță formidabilă, ale cărei trăiri trec ecranul și impresionează prin demnitate și sensibilitate. Wang Xi o intepreteaza pe prietena ei, în care găsește sprijinul moral în momentele de cumpănă. În fine, tripletul de puternice personaje feminine este completat de mai tânăra Chloe Maayan care joacă rolul cumnatei Linei, ajunsă mai târziu la Paris, atrasă de mirajul presupusului succes al eroinei. Imaginea aparține lui Benoît Dervaux, un experimentat cineast belgian, care contribuie la atmosfera speciala a filmului, a cărui acțiune se desfășoară o parte la Paris, o parte în China. Chiar când filmează la Paris, camera de luat vederi pare închisă în bula socială în care trăiește eroina, cea a comunității chineze din capitala Franței. Vedem, uneori în fundal, monumente și peisaje pe care le cunoaștem, dar parcă ele sunt văzute din interior printr-un perete de sticla. Scenele filmate în China adaugă imaginea unei lumi în schimbare și captează implicațiile morale și sociale ale evenimentelor petrecute în Franța. Și Meys și Dervaux au formații și experiențe de documentariști și asta se vede. Camera de filmat este mobila, o parte din actori amatori. Deși personajele și intriga sunt imaginare, ‘Les fleurs amères’ arată ca o docu-dramă. Una puternică și impresionantă.

Nota: 7/10

(Sursă fotografii: IMDb.com)

Articole similare

Prin blogosfera cinefila (17 – 23 martie 2014)

Jovi Ene

Peste graniță: El Traspatio (2009)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literară (27 iunie – 10 iulie 2016)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult