Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefilă (13 – 19 aprilie 2020)

Colegii de la ‘PostModern’ recomanda 20 de seriale de televiziune din ultimul an care merita sa fie vazute. In frunte se afla ‘Catch-22’: ‘E o miniserie de 6 episoade care te va ține cu sufletul la gură. Adaptare a celebrului roman american cu același nume, Catch-22 e o comedie satirică despre război co-produsă și co-regizată de George Clooney. În plus, Clooney joacă în serial rolul unui general răzbunător. Toată distribuția e stelară și datorită ei Catch-22 e super convingător.’

Angela de la ‘CineAmator’ recapituleaza 15+ moduri in care ‘Matrix’ a schimbat cinematografia: ‘Premisa ca masinariile sa se revolte impotriva creatorilor nu era ceva nou, doar ca aici conceptul de rebeliune este ceva mai diferit, avand in vedere ca lumea distopica este “alimentata” diferit, iar aici intervine un twist cu un concept cel putin interesant. “The Matrix” a facut din temele precum realitatea virtuala si inteligenta artificiala ceva ofertant, care desi nu era original a devenit in scurt timp popular pentu modul cum s-a reprezentat si exploatat. Ulterior ideile s-au reluat si tot reluat in diverse forme.’

‘Pseudokinematikos’ a revazut ‘Trandafirul rosu din Cairo’ al lui Woody Allen din 1985: ‘Urmăream cu Ioan filmul lui Woody Allen (cu Mia Farrow, Jeff Daniels și Danny Aiello) și mă gândeam, pe de o parte, la nevindecata poftă a unor oameni de a monopoliza (și de a politiza) credința și adevărul, măsluindu-le, sluțindu-le. Apoi mi-am amintit de cuvintele unui preot ortodox (pe care l-am cunoscut acum peste douăzeci de ani) pe care le-a găsit drept răspuns la întrebarea mea despre semnificația cinema-ului ca artă. Mi-a răspuns, țin minte cu exactitate: „Dar filmul e o iluzie, nu?” (Sigur, așa a crezut atunci, între timp se putea răzgândi. Fie și contemplând o icoană, dacă nu printr-o revelație pricinuită de un mare film de autor ce nu este doar un produs de show business.) Reîntâlnindu-mă, peste ani, cu Cecilia din Trandafirul roșu din Cairo, aveam să regăsesc una din cele mai surprinzătoare și minunate mărturii din partea unui cineast. Filmul — atunci când comunică nevoia autorului său de adevăr, de bine și dreptate, de nădejde — nu e iluzie. Iluzie e doar încercarea omului de a impune altora drept singur adevăr sensul exclusiv literal, propriu, al cuvintelor. De a tăgădui valoarea de adevăr a unui vis ori a unei iubiri. Care, atunci când este iubirea cea mare, ajunge — avea dreptate personajul ce rostește ultima replică din Căința lui Tenghiz Abuladze — la biserică. Spre surprinderea multora: chiar și într-un film de Woody Allen.’

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Le Deuxième Souffle (1966)

-”45 Years(2015)

-”Quand j’étais chanteur (2006)

(Sursă fotografii: IMDb.com)

Articole similare

Prin blogosfera literară (3 – 9 februarie 2020)

Dan Romascanu

Semne astrale: Il y a des jours… et des lunes (1990)

Dan Romascanu

Să supraviețuiești nopții – The Purge: Anarchy (2014)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult