Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefilă (22 – 28 iunie 2020)

Dupa o perioada de hibernare coronica, o parte dintre bloggerii de film se intorc la activitate. Probabil ca odata cu revenirea in sali, si activitatea lor va deveni mai vizibila. Portalul 'liternet' ofera si o grafica noua. Alin Vara a vazut 'Lykke-Per / Per cel norocos' al lui Bille August: 'Lykke-Per / Per cel norocos este astfel unul dintre cele mai complexe filme despre fragilitatea umană, despre tensiunea înnebunitoare dintre spirit şi materie, foamea de Dumnezeu şi condiţia căzută a omului sortit să fie un pelerin, dar cu mijloace atât de slabe de a merge mai departe: doar cu carne, sânge, lacrimi, minte înceţoşată, suflet frânt, viscere febrile. Într-o secvenţă dinspre final, Per agaţă ceasul acela, laitmotivul şi simbolul blestemului său, de piatra funerară a tatălui său, cu cuvintele: eşti mulţumit acum? Este momentul în care toate piesele sunt la locul lor, şi marele joc îşi află logică şi deznodământul: ceasul era simbolul întunericului său interior, al tatălui său, al iubirii şchioape pe care o primise, a incapacităţii sale de a ierta - elementele unui monstru ce l-a urmărit toată viaţă şi care, cu un pic de lumină, cu un pic de smerenie, cu un pic de... noroc ar fi putut fi transfigurat în lumină prin acea binecuvântare pe care o ceruse Per de la pastor. "Norocosul" nostru s-a prăbuşit, cu alte cuvinte, din lipsă de iubire - nici primită, nici oferită. La aşa ceva, în toiul dramelor, absenţelor şi evadărilor vieţilor noastre, am face bine să luăm aminte.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (25 – 31 mai 2020)

Alexia Carson, elevă la Colegiul „Emil Racoviță” Iași, scrie la 'Alecart' scrie despre un film sovietic grozav pe care l-am vazut acum vreo 40 de ani - 'Moscova nu crede in lacrimi': 'Mi-a plăcut, dincolo de dimensiunea realistă a întâmplărilor și a atmosferei, modul în care regizorul construiește legătura dintre artă și realitate. Și micile detalii care fac din Moscova nu crede în lacrimi un film care merită văzut.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (18 – 24 mai 2020)

Cristian Caloian scrie la 'liternet' despre 'Cainta' lui Tengiz Abuladze, unul dintre filmele importante ale sfarsitului comunismului: 'Căinţa a fost un produs al Glasnost-ului, dezgheţul care a precedat colapsul final al comunismului. Realizat în 1984 la încurajarea lui Eduard Şevardnadze (la acea vreme Prim Secretar al Partidului Comunist Georgian), a fost interzis pînă în 1987, cînd a început regimul lui Mihail Gorbaciov. Atunci a putut să fie şi prezentat la Festivalul de la Cannes (unde a luat şi Premiul Juriului). Acuzaţiile peliculei reverberează încă în societăţile post-comuniste care, prea devreme, prea iertător, au vrut să îngroape stafia dictaturii. Drept urmare, ca în legendele cu moroi, nu oboseşte să le bîntuie.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (11 – 17 mai 2020)

Marius Oliviu de la 'Ce filme vad' scrie despre 'Martin Eden' inspirat de romanul lui Jack London si regizat de italianul Pietro Marcello: 'Martin Eden e poate unul dintre primele personaje ce realizează că nu se mai poate citi tot ceea ce se scrie (şi se publică) în lume. Chiar dacă plonjează în realismul italian, şi descrie puţin debutul mişcării socialiste, tema este de fapt individualismul, într-o epocă traversată de ascensiunea mișcărilor politice italiene, între care şi fascismul.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (4 – 10 mai 2020)

Una dintre placerile vremurilor Coronei este ocazia de a vedea sau revedea filme vechi si bune. Cristian Caloian de la 'liternet' a revazut 'Peeping Tom' al lui Michael Powell din 1960: 'Asemeni explorărilor intelectuale ale doctorului Freud care descria cazurile pacienţilor săi bolnavi nu doar pentru a-şi publica tratamentele, ci şi pentru a înţelege mai bine lumea oamenilor aşa-zis "sănătoşi", Peeping Tom se demonstrează fecund în înţelegerea critică a producţiei şi consumului de imagini. Pentru audienţa de astăzi, constituie un răgaz de reflecţie asupra proliferării culturii narcisice digitale actuale, care ne-a transformat pe toţi în consumatori şi producători masivi de imagini filmate.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (27 aprilie – 3 mai 2020)

Cinematografele fiind in continuare inchise, bloggerii de film practica cu entuziasm sportul intocmirii topurilor. Una dintre temele preferate ale bloggerilor de film in aceste zile sunt topurile legate de pandemii. Nu a ocolit subiectul nici Angela de la 'CineAmator' care a intocmit o lista cu '25+ cele mai bune productii despre crize medicale'. Iata un titlu mai putin cunoscut care pare interesant: 'Perfect Sense (2011) - Un preferat de-al meu, “Perfect Sense” poate parea usor nebunesc dar este cu siguranta original. Un bucatar (Ewan McGregor) si o femeie de stiinta (Eva Green) se cunosc si indragostesc, doar ca in lume izbucneste o epidemie care ii fura pe oameni de simturile lor. Pe rand, omenirea este privata de simturile dupa care se ghidau: miros, simt tactil, gust, auz, iar in final vazul.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (20 – 26 aprilie 2020)

Inainte de 'Parasite' care a cucerit Oscarul cel mare cu numai doua luni (parca par decenii!) in urma, regizorul Bong Joon-ho a realizat 'Okja' despre care scrie la 'liternet.ro' Roxana Pavnotescu: 'Filmul Okja este creaţia cea mai apropiată estetic şi tematic de prerogativele basmului. Un basm despre corporaţii, protecţia animalelor şi alte teme actuale. Okja este un monstru porcin, creat în laborator. Filmul începe cu iniţierea proiectului porcin, afacere condusă de ecologista Lucy Mirando, o creatură venală, hotărâtă să cucerească marketul de hotdog cu delicioasa carne a mutantei creaturi - o mixtură stranie între porc şi hipopotam, de dimensiuni leviatane. Înfăţişarea ei de ursitoare rea contrastează cu părul bălai şi hainele ei de zână, de un alb imaculat. Comicul de nume - Mirando - ne duce cu gândul la Miranda, fiica lui Prospero din Furtuna lui Shakespeare, sugerând deopotrivă modelul utopic al proiectului şi antitetic spiritul pervers al eroinei în raport cu puritatea şi graţia prinţesei de Milano.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (13 – 19 aprilie 2020)

Colegii de la 'PostModern' recomanda 20 de seriale de televiziune din ultimul an care merita sa fie vazute. In frunte se afla 'Catch-22': 'E o miniserie de 6 episoade care te va ține cu sufletul la gură. Adaptare a celebrului roman american cu același nume, Catch-22 e o comedie satirică despre război co-produsă și co-regizată de George Clooney. În plus, Clooney joacă în serial rolul unui general răzbunător. Toată distribuția e stelară și datorită ei Catch-22 e super convingător.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (6 – 12 aprilie 2020)

Ce vad si ce recomanda colegii nostri bloggeri de film in aceste zile? -Colegii de la PostModern recomanda 10 filme coreene. Las la o parte binecunoscutul 'Parasite' si recomand si eu 'Slujnica / The Handmaiden': 'The Handmaiden e un film de o senzualitate francă şi explicită. O tânără naivă din Coreea anilor ’30 este captivă în conacul unchiului. Un invitat al unchiului ei pune ochii pe ea, riscând să devină victima perfectă a acestui escroc. Dar lucrurile nu sunt deloc ce par a fi… Rezultă un film antrenant şi din perspectiva narativă, şi din cea vizuală, despre care poţi spune că numai în mintea unui asiatic se putea naște. Filmul e realizat de un alt regizor de urmărit din Coreea de Sud: Chan-Wook Park. La fel ca și regizorul Parasite, și el a încercat să facă trecerea la filmele mainstream, hollywoodiene. Dar Chan-Wook Park nu a avut succesul lui Bong Joon Ho. Debutul lui în limba engleză a fost marcat de thrillerul Stoker, cu Nicole Kidman în rol principal, fără să se facă remarcat. Totuși, unul dintre filmele lui cele mai cunoscute în spațiul occidental este Slujnica.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (30 martie – 5 aprilie 2020)

-Ana Lucia scrie la 'Cinefilia' despre 'Discutabil – serial online în și despre izolare': 'Discutabil este un serial online, care a avut premiera în același mediu în data de 27 martie. În prezent, a ajuns la 3 episoade din cele 12 ale primului sezon. Serialul a pornit de la ideea lui Vlad Zamfirescu, o idee pe care o cocea de ceva vreme, anume un serial cu actori care să discute în bucătărie, însă niciodată nu a avut timpul să-i acorde energia necesară. Având în vedere avantajele acestei carantine, precum mai mult timp liber, Vlad Zamfirescu, regizorul serialului, împreună cu scenaristul Alexandru Popa, au scos ideea din sertar și au adaptat-o astfel încât să transpună realitatea prin care trece țara noastră în timpul actual. Astfel, povestea se centrează asupra vieților celor 5 actori (6 din al doilea episod), în perioada de carantină, unde cultura a fost prima lovită. Ei nu mai pot gusta o perioadă plăcerea scenei, a aplauzelor interminabile, a admirației pe care o primeau din partea publicului. Discuțiile dintre personaje au loc pe Skype, din propriile lor bucătării, iar subiectele curg din fiecare resursă: angoasa, frica de virus, teoriile conspiraționiste ale vremii actuale, teama de moarte, panica produsă și scopul ei și multe altele.' (mai mult…)