Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefilă (30 martie – 5 aprilie 2020)

-Ana Lucia scrie la 'Cinefilia' despre 'Discutabil – serial online în și despre izolare': 'Discutabil este un serial online, care a avut premiera în același mediu în data de 27 martie. În prezent, a ajuns la 3 episoade din cele 12 ale primului sezon. Serialul a pornit de la ideea lui Vlad Zamfirescu, o idee pe care o cocea de ceva vreme, anume un serial cu actori care să discute în bucătărie, însă niciodată nu a avut timpul să-i acorde energia necesară. Având în vedere avantajele acestei carantine, precum mai mult timp liber, Vlad Zamfirescu, regizorul serialului, împreună cu scenaristul Alexandru Popa, au scos ideea din sertar și au adaptat-o astfel încât să transpună realitatea prin care trece țara noastră în timpul actual. Astfel, povestea se centrează asupra vieților celor 5 actori (6 din al doilea episod), în perioada de carantină, unde cultura a fost prima lovită. Ei nu mai pot gusta o perioadă plăcerea scenei, a aplauzelor interminabile, a admirației pe care o primeau din partea publicului. Discuțiile dintre personaje au loc pe Skype, din propriile lor bucătării, iar subiectele curg din fiecare resursă: angoasa, frica de virus, teoriile conspiraționiste ale vremii actuale, teama de moarte, panica produsă și scopul ei și multe altele.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (23 – 29 martie 2020)

Distantarea sociala nu i-a redus la tacere pe multi dintre bloggerii de film. Unii foloseau deja preferential 'streaming' acasa, altii au descoperit acuma placerile vizionarii filmelor cu popcorn din productie proprie. -Cristian Caloian scrie la 'liternet.ro' despre 'Heidi' a lui Catalin Mitulescu: 'Cătălin Mitulescu menţine stilistica apropiată Noului Cinema Românesc (mai puţin duratele lungi, preferînd un montaj alert, potrivit genului), încercînd să livreze un policier decent. Condiţiile sociale sau dilemele post-comuniste sunt prezente, e drept, dar importanţa lor este secundară. Iarna şi mizeria periferiei, condiţiile insalubre şi hainele sărăcăcioase sunt prezente pe ecran şi construiesc verosimilitatea decorului, dar atenţia spectatorului este ghidată către dramele şi ispitele personajelor, către motivaţiile acestora autonome. Într-o cheie universală, personajele înfruntă atracţii interzise, pasiuni nesănătoase sau legături maladive, într-o relaţie de semi-independenţă de decorul post-comunist.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (9 – 15 martie 2020)

Blogosfera cinefila trece si ea spre starile de necesitate si autoizolare. In ultima saptamana au aparut cronici care seamana mai mult a restante, sau, in principal, filme vazute de acasa, pe streaming, Netflix si prietenii. -Mihai Brezeanu scrie la 'liternet.ro' despre filmul lui Liviu Sandulescu 'Carturan': 'Filmul e povestea simplă şi tragică a unui om căruia sistematic destinul îi închide toate drumurile. Un om pentru care, de la un anumit încolo, totul devine prea târziu. Un om cu care ai putea să împarţi o ţigară şi lângă care s-ar cuveni să taci. Un munte de om aproape de prăbuşirea finală, un munte de actor, care îi împrumută lui Cărturan parte din discreţia şi demnitatea personale. ... Personajul lui Teo Corban nu dă vina pe nimeni pentru nimic din ce i se întâmplă. Când află că e pe moarte, îşi fixează două obiective şi încearcă să le atingă. Apoi e gata de plecare. Cu discreţie şi demnitate. Fără să supere, fără să deranjeze, fără să se revolte. Aşa cum au trăit şi au murit milioane şi milioane de oameni sute şi sute de ani.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (2 – 8 martie 2020)

-Alin Vara scrie la 'liternet.ro' despre filmul cel mai recent al lui Terence Malick 'A Hidden Life': 'Drumul spre moarte al lui Franz Jägerstätter, un simplu ţăran austriac care a refuzat să lupte în Wehrmacht pentru Germania nazistă şi să depună un jurământ de fidelitate faţă de Adolf Hitler, este firesc ca fiecare răsărit de soare de după munţii înalţi ce înconjoară satul său, ca ritmul naturii pe care-l cunoaşte şi îl foloseşte atât de bine pentru a-şi hrăni familia; e ca joaca şi bucuria fetiţelor sale; ca iubirea ce-l leagă de soţia sa, Fanny. Terrence Malick, mereu atent la şoaptele şi zâmbetele Fiinţei, dezvăluite-învăluite în natură, în istorii personale, în tot universul, ştie să lege într-o naraţiune vizuală şi discursivă toate aceste lucruri: natura, viaţa, iubirea, principiile şi, ceea ce le ţine pe toate împreună, credinţa.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (24 februarie – 1 martie 2020)

-Manu Anghelescu revine la 'liternet' cu inca un articol despre 'colectiv' al lui Alexander Nanau: 'Socratico-pasional, păstrând un iz detaşat şi lucrând mental non-stop în nişte birouri non open space corporatiste, oamenii ăştia şi-au asumat să sape într-un cuib de viespi şi să arate unei lumi întregi ce poate aduce joaca de-a pseudo-democraţia, pseudo-civilizaţia, pseudo-omenia şi cum se poate (din nou) justifica moartea unor oameni care puteam fi eu sau tu, de către membrii unui sistem sanitar sinistru. Da, colectiv vorbeşte pe limba mea şi a ta: cu oameni reali, cu jurnalişti de investigaţie care aleg să afle adevăruri temute într-un sistem de care şi eu şi tu am fugi mâncând pământul dacă ceva deasupra noastră nu ne-ar spune să ne întoarcem şi să facem CEVA. Despre această a doua revoluţie şi despre tot ce înseamnă non acceptarea susţinerii unor non-oameni prin ignoranţă şi / sau teamă. Şi ascultându-l pe omul cu ideea, Alexander Nanau, după a doua proiecţie a documentarului într-o sală plină ochi într-o joi noaptea, am înţeles că de multe ori este vorba despre exact această gândire critică care pune sub semnul întrebării: versiuni oficiale ale unor purtători de cuvânt, cuvintele unui politician şcolit într-o academie a ignoranţei, acţiunile unui sistem care-şi mănâncă coada ad infinitum. Şi departe de a stimula paranoia sau suspiciunea, colectiv este despre a înfrunta realitatea şi trauma asta ancestrală de care nu mai scăpăm odată, oricât de cu viermi ar fi ea, de a începe să gândeşti cu mintea ta, să filtrezi ceea ce ţi se spune, să priveşti lumea în ansamblu, să nu pui botul la tot ce ţi se serveşte şi mai ales, să nu intri în pasiv.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (17 – 23 februarie 2020)

-Despre 'Colectiv', filmul lui Alexander Nanau, scrie Mihai Brezeanu la 'liternet': 'E imposibil să eviţi evidenţele. Filmul ăsta nu prea fi comentat altfel decât prin prisma subiectelor sale. Noaptea tragediei de la Colectiv. Anchetele Gazetei Sporturilor care, demascând, de pildă, diluarea atroce a dezinfectanţilor folosiţi în 2.000 (două mii) de săli de operaţie, explică apariţia infecţiilor nosocomiale, responsabile pentru aproape jumătate dintre cele 65 decese. Putreziciunea sistemului de sănătate. Scurtul mandat de ministru al lui Vlad Voiculescu, omul care a încercat să scormonească, de la vârf, un sistem putred. Reacţia iniţială, din primele ore şi zile, a oficialităţilor de atunci, conform cărora România are tot ce-i trebuie pentru a-i trata pe toţi cei răniţi. Printre alţii, ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, prim-ministrul, Victor Ponta, şeful departamentului pentru situaţii de urgenţă, Raed Arafat, managerul Institutului Naţional de Boli Infecţioase, Adrian Streinu-Cercel, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, Alexandru Rafila. Întâmplător sau nu, ultimii trei ne asigură şi azi că România are tot ce-i trebuie în caz de epidemie de coronavirus, conform observaţiei făcute de Narcis Hogea şi de Tolo la discuţia cu publicului ce a urmat proiecţiei de luni seară (24 februarie 2020), de la Elvira Popescu.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (10 – 16 februarie 2020)

-Laura Marinescu scrie la 'liternet' despre 'Tipografic Majuscul', filmul lui Radu Jude: 'Radu Jude a afirmat că având ca sursă dosarele Securităţii referitoare la caz şi folosindu-şi propriile metode cinematografice nu ar fi putut realiza un film aşa cum suntem obişnuiţi, în care realitatea este ficţionalizată. A ieşit un film în care tot ce vedem este veridic: fiecare replică este reală, extrasă din dosare, iar imaginile din arhivă ne arată societatea românească de la începutul anilor '80.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (3 – 9 februarie 2020)

-Bogdan Burileanu de la 'liternet' marcheaza aniversarea a 28 de ani de la premiera filmului 'Balanta' pe care-l considera capodopera lui Lucian Pintilie. Eu as avea de contestat aprecierea, caci in opinia mea nimic nu intrece in opera lui Pintilie si in intreaga cinematografie romana 'Reconstituirea'. Articolul lui Bogdan este insa foarte interesant: 'Violenţa stupidă, oarbă, absurdă, bântuie ca o stafie (erinie, ursitoare?) toate filmele lui Pintilie. În Reconstituirea era comandată de partid, culmea: în sens educativ. Moartea lui Vuică nu e doar absurdă, ci trecută la "pagube colaterale", "scăzământ programat" etc. Apoi, violenţa endemică din lumea reală a lui Caragiale verbală şi fizică, duce tot la crimă. Accidentală, dar la fel de emblematică. (Deloc întâmplător, pe finalul Balanţei se aud clopote îndepărtate, apoi zgomot de elicopter). La fel cum se omoară, de asemenea la ordin, într- O vară de neuitat. Soartă hărăzită şi sub-omului din Prea târziu, dar şi lichelei nemernice devenită victima colonelului Niki Ardelean... Moartea e acolo, după colţ sau în aer, în noroi, în cer.' Filmul este acum relansat, restaurat fiind în format digital 4K (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (27 ianuarie – 2 februarie 2020)

-Semnalez intotdeauna cu placere recenzii ale unor carti despre cinema, mai ales cand este vorba despre carti despre filmul romanesc. La 'PSEUDOKINEMATIKOS' am gasit o recenzie a volumului 'Noul Cinema - două decenii și ceva. Secvențe din filmul românesc la început de mileniu trei' apărut în ianuarie 2020 la Ed. Noi Media Print: 'Cinemaul realist început de Cristi Puiu cu Marfa și banii, continuat de Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Radu Muntean, Călin Netzer, Cristian Nemescu, Radu Jude, Constantin Popescu, Adrian Sitaru, Andrei Cohn, Gabriel Achim, Igor Cobileanski, Adrian Sitaru, Marian Crișan, Bogdan Mirică, Răzvan Georgescu, Hano Hoefer, Valeriu Andriuță, Anca Damian și încă alții - despre care am scris pentru acest volum - reprezintă pariul câștigat cu brio de acești autori în raport cu o cinematografie, spre final de mileniu doi, agonizantă. În ceea ce mă privește, am ajuns destul de greu la filmele lor, așa cum am ajuns să redescopăr (de fapt, să descopăr cu adevărat) destul de târziu cele câteva accidente fericite din cinematografia românească ante 1990 care au pregătit terenul pentru cinemaul realist sau minimalist sau observațional practicat de sus-pomeniții cineaști - filmele lui Lucian Pintilie, Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Iosif Demian, precum și câteva filme de Stere Gulea, Dinu Tănase, Ada Pistiner.' (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (20 – 26 ianuarie 2020)

-Cristian Caloian de la 'liternet' a vazut 'Les Miserables' al lui Ladj Ly: 'Lumea aceasta îi este binecunoscută lui Ladj Ly. Crescut exact în Montfermeil (acelaşi loc unde şi-a plasat şi Victor Hugo romanul), regizorul s-a format ca cineast în spiritul de protest reprezentat de La Haine, celebrul film din 1995 al lui Mathieu Kassovitz, care l-a inspirat să devină regizor. Les Misérables reia subiectul conflictului social latent al minorităţilor slab integrate, precum şi abordarea echilibrată ce refuză discursul moralizator facil, convins că arta cinematografică are puterea de a arată adevăruri incomode pe care establishmentul social şi cultural le vrea ascunse.' (mai mult…)