Les yeux sans visage (1960)
Regia: Georges Franju
Distribuția: Pierre Brasseur, Alida Valli, Juliette Mayniel, Alexandre Rignault
‘Les yeux sans visage’ realizat în 1960 este cel mai cunoscut film al cineastului Georges Franju, o figură remarcabilă și nu lipsită de contradicții în istoria filmului francez și a cinematografiei internaționale. A realizat foarte puține filme în cariera sa, dar influența sa asupra colegilor de generație și a celor care au venit după el a fost imensă. Din moștenirea lăsata în afara platoului face parte înființarea în 1936 a Cinematecii Franceze la Paris împreună cu Henri Langlois și o concepție despre arta filmului care reprezintă o sinteza a activității sale de documentarist și o asimilare filtrată a esteticii și metodelor de creație ale suprarealismului. Contemporan cu cineaștii Noului Val, a respins aderarea la realitatea imediată promovată de aceștia dar a împărtășit cu ei concepția după care regizorul este autorul principal al producțiilor cinematografice. Pentru el însă estetica cinematografică era mai importanta decât narațiunea, felul în care este spusă povestea fiind prioritar poveștii însăși. ‘Les yeaux sans visage’ este un reper în istoria filmului horror, și a inspirat ca temă dar și ca estetică cineaști ca Almodovar (‘La piel que habito’) sau John Woo (‘Face / Off’).
‘Les yeux sans visage’ este o adaptare a unui roman polițist al lui Jean Redon semnat de cuplul de scenariști (și ei înșiși autori de romane polițiste) format din Pierre Boileau și Thomas Narcejac. Intriga este, în aparență cel puțin, destul de simplă și este povestită liniar. În scena de deschidere, splendid concepută, o femeie conduce în noapte o mașină care transportă un cadavru. O scenă măiestrit filmată, cum vor mai fi câteva în continuare (imaginea Eugen Schufftan). Femeia la volan este Louise, asistenta doctorului Genessier, un chirurg reputat specializat în grefe de piele. Fiica acestuia suferise un accident de mașină de care el se simte răspunzător, și faimosul medic își va folosi talentele pentru a găsi donatoare potrivite pentru a-i repara obrazul fetei desfigurate. Donatoarele devin victimele planurilor maleficului cuplu.
Povestea amintește romanele clasice de groază, începând cu ‘Frankenstein’ pe care este turnată o spoială științifică. În fapt grefele de piele de genul celor prezentate în film nici astăzi nu sunt 100% sigure. Felul în care este filmată povestea este ceea ce contează. În anii ’50 centrul de greutate al producțiilor de filme ‘horror’ se mutase peste ocean, dar vizual ‘Les yeux sans visage’ descinde mai degrabă din cinematografia germană a anilor ’20 și începutului anilor ’30. Se adaugă la aceasta elemente suprarealiste, dar se simte și influența perioadei în care regizorul Georges Franju lucrase ca documentarist, autor al unor filme de un realism crud în acest gen. Fantasticul de obicei lucrează că o inserare a supranaturalului în cotidian. În universul ‘horror’ este căutat efectul invers – al elementelor de cotidian introduse într-o atmosfera care sfidează logica. Câteva dintre scenele mai puternice au creat probleme cu cenzura filmului în 1960 în Europa, iar versiunea care fost difuzată în 1962 în Statele Unite a fost ușor ‘sanitizată’.
Georges Franju stăpânește bine secretele meseriei și o comparație a acestui film cu filmele de succes ale lui Hitchcock nu este deloc exagerată. La fel ca maestrul internațional al genului, Franju amplifică excelenta parte vizuală cu o bandă sonoră expresivă, cu muzica lui Maurice Jarre, compozitorul care a lucrat și la succesele celebre din creația lui David Lean. Din distribuție am reținut-o pe excelenta Alida Valli într-un rol de parteneră în crimă foarte diferit de multe altele pe care le cunoșteam din cariera ei și pe Edith Scob care joaca rolul fiicei cu obrazul acoperit de o mască. Îi reținem mai ales silueta. Cu peste o jumătate de secol mai tărziu o vom reîntâlni pe actriță în ‘Holy Motors’ al lui Leos Carax. Pierre Brasseur dezamăgește puțin în rolul savantului criminal. Este OK dar lasă impresia că a ratat ocazia de a crea un ‘rău’ memorabil. ‘Les yeux sans visage’ este o bijuteria a genului uitată în sertarele istoriei filmului ‘horror’. Nu ratați ocazia de a o descoperi, dacă nu ați făcut-o încă.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://en.notrecinema.com/communaute/v1_detail_film.php3?lefilm=3159)
