Corsage (2022)
Regia: Marie Kreutzer
Distribuția: Vicky Krieps, Florian Teichtmeister, Katharina Lorenz
„Corsage”, filmul austriac din 2022 scris și regizat de Marie Kreutzer, nu este încă o peliculă care se înscrie în categoria „Sissi-maniei”. Într-adevăr, personajul principal este împărăteasa Elisabeta (Sissi) a Austro-Ungariei, soția lui Franz-Joseph și un personaj tragic care continuă să fascineze dar și să creeze controverse și astăzi, la aproape două secole de la nașterea sa. În timpul vieții, ea a fost adorată de o parte a supușilor săi (în special de cei maghiari), dar și bârfită și disprețuită de mulți alții. Posteritatea a fost mai binevoitoare cu imaginea ei, în special dacă ne gândim la ceea ce am putut vedea de-al lungul timpului pe ecranele mai mari sau mai mici. Marie Kreutzer a preluat personajul, dar l-a abordat într-un mod foarte diferit, imaginând situații și fațete ale vieții acesteia despre care nu vom ști niciodată în ce măsură se apropie sau nu de realitatea istorică. Prin Sissi, interpretată magistral de Vicky Krieps, scenarista și regizoarea a dorit și a reușit să spună multe nu doar despre împărăteasă, cât despre condiția femeilor în lumea în care a trăit aceasta, dar și în alte epoci, inclusiv cea în care trăim noi astăzi.
Împlinirea vârstei de 40 de ani nu este un prag ușor de trecut pentru multe femei, mai ales pentru cele preocupate până la obsesie de aspectul lor exterior și de prestigiul personal în ochii celor din jur. Acesta a fost (fapt documentat) și cazul lui Sissi, cea care la mai puțin de 17 ani devenise consoarta lui Franz Joseph. Născuse trei copii, din care doi supraviețuiseră, băiatul pe nume Rudolf fiind destinat să devina moștenitorul tronului. Îi rămăsese de jucat un rol pur ceremonial alături de un bărbat a cărui flacără a iubirii se stinsese de mult – dacă existase vreodată -, însă femeia frumoasă și inteligentă care era Sissi nu dorea și nu putea să se împace cu acest destin. Nimic nu era simplu însă la o curte imperială europeană din a doua jumătate a secolului 19, în care ceremoniile înăbușeau sentimentele și convențiile sociale striveau relațiile personale. Sissi se va revolta în felul ei împotriva constrângerilor, încercând să se implice în educația copiilor și în acțiunile de binefacere și ajutorare a celor bolnavi, va călători la curțile regale înrudite ale Marii Britanii și Bavariei, se va interesa de sport (scrimă, călărie) și de invențiile tehnice cele mai recente, printre care o formă de cinema avant-la-lettre. Nu toate îi vor reuși, excentricitățile ei uneori erau vecine nebuniei, dietele excesive și corsetele impuse de moda vremii îi puneau în pericol sănătatea, iar tratamentul cu heroină prescris de unul dintre medicii de la curte îi alterase claritatea privirii spre lume.
Pornind de la un personaj istoric real și de la problemele ei mult dezbătute și documentate în epocă, Marie Kreutzer construiește un portret alternativ al împărătesei adulate de unii și bârfite de toți. Este în primul rând un portret declarativ feminist, accentuat de un final care schimbă destinul tragic și atât de cunoscut. Pentru a aduce în primul plan soarta unei femei care se afla în permanent dezacord cu presiunile sociale și cu moravurile epocii, scenarista și regizoarea austriacă propune spectatorilor o ambianță cu ușoare anacronisme istorice, unele fundamentale, altele în detalii. Procedeul a fost folosit și de Sofia Coppola atunci când a adus pe ecran destinul unei alte prințese austriece devenită regină, Marie Antoinette. Secvențele filmate cu tentă ‘de arhiva’ nu ar fi fost, desigur, posibile cu mijloacele tehnice ale tehnologiei precursoare cinema-ului, dar ele oferă deschiderea spre o alternativă interioară unei realități de care eroina dorește să scape. Dacă vedeți sau revedeți filmul, amuzați-vă să căutați detalii de nesincronizare cu epoca. Un exemplu: telefoanele de perete în palatul imperial din Viena la doar un an după ce Graham Bell primise patentul pentru telefonie.
Ironia face ca tocmai acest film feminist să fi întâmpinat probleme la lansare și apoi la distribuire din cauza unor acuzații (diferite) de delicte sexuale în care au fost implicați doi dintre actorii bărbați din distribuție, ceea ce a avut drept consecință că filmul nu a ajuns la toți spectatorii pe care i-a putut avea sau a fost judecat după unele criterii care nu au nicio legătură cu filmul. În timp, însă, cred că ‘Corsage’ va șterge aceasta desincronizare a filmului cu epoca sa, care o amintește pe cea a personajului principal. O merită, cred eu, deoarece viziunea lui Marie Kreutzer este originală, interpretarea lui Vicky Krieps memorabilă și cele două propun o versiune pe ecran a lui Sissi cum nu este alta.
