The Apartment (1960) – Apartamentul
Regia: Billy Wilder
Distribuția: Jack Lemmon, Shirley MacLaine, Fred MacMurray
‘Apartamentul’ (‘The Apartment’) a fost realizat în 1960, un an după ce regizorul Billy Wilder și co-scenaristul sau I.A.L. Diamond (născut la Ungheni în 1920) făcuseră ‘Unora le place jazz-ul’. Succesul era de așteptat și filmul a reușit chiar mai bine decât predecesorul sau, câștigând 5 premii Oscar față de doar unul (și acela pentru costume) câștigat de filmul dinainte, pe care eu personal îl consider capodopera lui Wilder. ‘Apartamentul’ a fost ultimul film în alb-negru care a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film până la ‘Lista lui Schindler’ al lui Spielberg din 1993. Și totuși nu pot să nu pun câteva întrebări. 1960 era anul în care Noul Val francez exploda pe ecrane și Michelangelo Antonioni regiza ‘Aventura’. Față de acestea, ‘Apartamentul’ pare un romcom regizat de tăticul (ca să parafrasez felul în care se exprimau cineaștii Noului Val despre filmele care le displăceau). Și totuși vizionarea sau revizionarea la 66 de ani de la producție poate fi o surpriză. Filmul are o intrigă enervant de convențională, dar și multe calități cinematografice care fac din el o vizionare agreabila și astăzi. În plus, paradoxal, criticile – câte au fost – la vremea respectiva reproșau… îndrăzneală în abordarea temei adulterului.
Acțiunea filmului se petrece între zilele premergătoare Crăciunului și Anul Nou, ceea ce face ca ‘The Apartment’ să fie inclus des în programele de sărbători ale televiziunilor. C.C. Baxter, eroul filmului, lucrează la etajul 17 al clădirii din Manhattan unei mari firme de asigurare, într-un spatiu deschis împărțit cu alte sute de funcționari, care pare o versiune birocratica a halei de asamblare din ‘Timpurile moderne’ a lui Chaplin. Pentru a-și rotunji veniturile, dar mai ales pentru a se pune bine cu șefii pentru a fi recomandat la avansare, el împrumută cheia apartamentul sau închiriat, situat convenabil lângă Central Park pentru escapadele amoroase ale acestora. Strategia pare a funcționa în ciuda micilor inconveniente ale dificultăților de programare sau ale orelor petrecute în stradă așteptând eliberarea propriului spatiu de locuit. Tocmai când este anunțat că a primit promovarea visată și biroul său ajunge să fie la etajul 29 (cel al boșilor), el se îndrăgostește de o tânără și atrăgătoare liftieră. Aceasta însă nu este exact liberă, iar viață lui particulara va intra într-un vârtej de evenimente în care programările pentru apartamentul devenit cuibușor de aventuri amoroase joacă un rol esențial.
Dacă s-ar face astăzi un remake, filmul ar include probabil o doză consistentă de sex și nuditate. ‘Apartamentul’ este însă – vizual – un film extrem de cast, respectând la literă cerințele codului Hays. Paradoxal, deși îndrăgostiții practic nu se ating până spre final și se adresează unul celeilalte cu ‘domnul Baxter’ și ‘domnișoară Kubelik’, avem de-a face cu un film extraordinar de sexy și asta se datorează în special jocului actoricesc și ‘chimiei’ reciproce dintre Jack Lemmon și Shirley MacLaine. Lemmon în special m-a impresionat. Avea 35 de ani când a realizat acest film și ceea ce face aici seamănă teribil cu stilul de actorie al lui Tom Hanks la începuturile carierei acestuia. Remarcabile mi s-au părut în acest film și decorurile – atât spațiul apartamentului din Manhattan cu o suprafață mică, încărcat și totuși permițând personajelor să evolueze firesc în el, cât și al sediului corporației în care lucrează personajele – cu un spațiu interior în care sunt înghesuite sutele de albine lucrătoare și cu birourile directorilor cu ferestre mari și vizibilitate spre alți zgârie-nori din Manhattan. Legătură dintre acțiune și decor, precum și satira socială ascuțită sunt două dintre elementele care sincronizează acest film cu ceea ce se întâmpla atunci în cinematografiile din alte părți ale lumii și care prevăd revoluția care a făcut ca la sfârșitul anilor ’60 industria de film americană să arate cu totul altfel decât la începutul deceniului. Cât despre părțile romantice și de comedie, ele rămân totdeauna actuale.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
