Filme Filme europene

Mata Hari și Noul Val francez: Mata Hari, agent H21 (1964)

Mata Hari, agent H21 (1964)
Regia: Jean-Louis Richard
Distribuția: Jeanne Moreau, Jean-Louis Trintignant, Claude Rich, Henri Garcin

Povestea de dragoste a cinematografiei cu personajul lui Mata Hari a început doar la câțiva ani după moartea prin împușcare a celebrei spioane. Atunci când Jeanne Moreau interpreta, în 1964, rolul acesteia în filmul ‘Mata Hari, agent H21’ regizat de fostul ei soț Jean-Louis Richard, ea călca deja pe urmele unor actrițe celebre cum au fost Greta Garbo și Marlene Dietrich. Povestea lui Mata Hari fascinează deoarece conține romantism, erotică, spionaj, aventură și nu este deci de mirare că a inspirat vreo 30 de filme de lung metraj și încă vreo câteva zeci de documentare, seriale sau filme de televiziune. Aceasta versiune franceză din 1964 este interesanta deoarece este realizată de cineaști de frunte ai Noului Val francez fără a fi un film de Nou Val. Pare mai degrabă un exercițiu al lui Truffaut (care este co-scenarist și producător) și al colegilor săi într-un gen pe care îl admirau (vezi relația lui Truffaut cu Hitchcock, autorul multor filme de spionaj).

‘Mata Hari, agent H21’ începe cu un exotic spectacol de dans indian în care performera este Jeanne Moreau care o încarnează pe Mata Hari. Scena, destul de îndrăzneață pentru acea vreme, va rămâne în amintire nu doar prin calitățile interpretei ci și datorită șiretlicului folosit de spioana care transmite codat, prin mișcări ale degetelor, un mesaj cifrat contactului ei secret, care stă în sală și notează numere în văzul tuturor celor din jur și al spectatorilor filmului. Nu contează că se vor întâlni și vor discuta direct la terminarea spectacolului, cu jumătate de oră mai tărziu. Este primul dintre multele detalii care mă fac să cred că cei doi scenariști versați care erau Richard și Truffaut nu au luat prea în serios intriga de spionaj. O vom vedea mai târziu in film pe Mata Hari notând cele șase cifre ale codului unui seif care conținea documente secrete pe un afiș al propriului spectacol și apoi uitându-l la locul unde avusese loc tâlhăria. Este puțin credibilă o astfel de eroare din partea unei spioane versate. Nici povestea de dragoste dintre Mata Hari și un tânăr ofițer francez nu este foarte verosimilă, mai ales că ea nu funcționează foarte bine pe ecran. Jeanne Moreau este fascinantă, Jean-Louis Trintignant a demonstrat în multe alte filme că poate juca roluri de seducător, dar împreună pe ecran nu reușesc să redea o legătură credibila.

Mi se pare clar că pe cei doi cineaști i-a interesat altceva. În primul rând ei experimentau prin însuși rolurile pe care și le asumau în producția filmului. Jean-Louis Richard scrisese (și avea să continue să scrie) câteva dintre scenariile filmelor cele mai cunoscute ale lui Truffaut. Apăruse și pe ecran, în roluri minore în unele dintre ele, că actor avea să se consacre doar două decenii mai târziu. Aici este regizor, acesta fiind unul din cele patru filme în total pe care le-a regizat în toată cariera sa. Truffaut îi scrie dialogurile, și nu putem ști în ce măsură a influențat concepția regizorală. Jeanne Moreau domină ecranul. Mata Hari a ei pare mai mult o victimă a unei conspirații decât o spioană perfidă, mai mult o romantică decât o seducătoare. Sfârșitul, în special, este memorabil. În scenele finale, ale arestării, procesului și execuției spioanei pentru Germania, camera de luat vederi se îndepărtează de eroină, și stilul devine cel pe care astăzi l-am numi de docu-dramă.

Scenele cele mai bune ale acestui film sunt cele în care suntem imersați în atmosfera Parisului și a Franței din anii primului război mondial. Calitatea lor se datorează cinematografiei semnate de Michel Kelber și unei abordări care pare să dorească să aplice tehnicile vizuale ale Noului Val unei perioade istorice petrecute cu jumătate de secol înainte. Aceste fragmente de cinema expresiv și prezența lui Jeanne Moreau și a lui Trintignant alături, deși nu chiar împreună, sunt motivele pentru care acest film merită să fie văzut sau revăzut și astăzi.

Nota: 6/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, https://illustractiongallery.com/espionnage/mata-hari-agent-h21-fotobusta-1.html)

Articole similare

Minimalism flamand: Le ciel flamand (2016)

Dan Romascanu

Divertisment eșuat: The Man from U.N.C.L.E. (2015)

Dan Romascanu

Criza vârstei mijlocii la Noul Val Francez: Irma Vep (1996)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult