Filme Filme europene

Marion & Edith: La Môme (2007)

La Vie En Rose (2007)
Regia: Olivier Dahan
Distribuția: Marion Cotillard, Sylvie Testud, Pascal Greggory, Emmanuelle Seigner, Gérard Depardieu

Filmul biografic din 2007 pe care Olivier Dahan l-a regizat (și scris în colaborare) dedicat lui Edith Piaf are două titluri, ambele în franceză. În versiunea originală se numește ‘La Môme’ (care s-ar traduce aproximativ ca ‘fetișcana’ sau ‘puștoaica’), aluzie la primul nume de scenă în lumea cabaretului (La Mome Piaf) al cântăreței. Pentru versiunea engleză distributorii au ales ‘La Vie en Rose’, titlul unuia dintre cântecele ei faimoase. Personal prefer originalul, care cred că descrie mai bine intențiile lui Olivier Dahan, regizor care are în filmografie încă două biografii unor femei celebre, cea mai recentă despre Simone Weil. Personajul construit de cineast reprezintă o versiune personală a biografiei și personalității cântăreței, una care este departe de a avea o viață roză. Dahan împreună cu impresionanta interpretă a rolului principal nu au încercat să construiască o biografie completă și ultimativă, ci viziunea lor despre una dintre cele mai mari cântărețe ale Franței și mai ales despre femeia care a fost ea.

Viața lui Edith Piaf a fost o permanentă și dezordonată luptă pentru supraviețuire. Asta a fost adevărat în copilărie și tinerețe când era vorba despre supraviețuirea fizică și despre încercările disperate de a depăși mizera condiție sociala în care se născuse, și a fost adevărat și mai târziu, când ajunsese la succes dar trebuia să se lupte pentru a supraviețui ca artistă și ca femeie. Co-secenaristul și regizorul Olivier Dahan a considerat – și cred că a avut dreptate – că nu i s-ar fi potrivit o biografie convențională și povestită cronologic. Filmul oscilează intre două planuri temporale: ultimii ani de viață ai cântăreței care abia trecuse de 40 de ani, dar în care ajunsese o ruină fizică din cauza depresiei și consumului de droguri și alcool, scena fiind singurul loc în care își exercita imensul talent și carisma; și flashbackuri din anii copilăriei și ai drumului spre consacrare, anii în care se transformase dintr-o sălbatică fetiță crescută în bordeluri sau circuri ambulante într-o și mai sălbatica dar talentata și apoi faimoasa cântăreață.

Elementele biografice sunt alese subiectiv. Predomina cele legate de viață ei sentimentală și în oarecare măsură formarea artistica. Sunt omise episoade întregi cum ar fi întreagă perioada a războiului și a ocupației Parisului. Dintre bărbații din viața ei doar boxerul Marcel Cerdan ocupa un loc important (a fost într-adevăr, se pare, marea sa iubire), dar Yves Montând este ignorat cu execeptia unei mențiuni indirecte, iar numele soților nu este macar menționat. Spectatorii care au oarecare familiaritate cu scena muzicală franceză a acelor ani vor recunoaște personaje ca Bruno Coquatrix (compozitor și patronul faimoasei sali Olympia). Ceilalți vor rămâne probabil nedumeriți de multitudinea de personaje care o înconjoară pe cântăreață.

Stilul de filmare al lui Dahan este adaptat episoadelor și perioadelor din viață cântăreței aduse pe ecran. Atunci când descrie primii ani ai vieții avem pe ecran o dramă istorică. Atunci când este vorba despre legătura sentimentală cu Cerdan, stilul ales este cel al filmelor romantice ale anilor ’40 sau ’50. Iar când eroina este în criză și conflicte, aparatul de filmat pare să vibreze împreună cu ea. Domina intepretarea lui Marion Cotillard, într-unul dintre marile ei roluri, care o plasează în primul rang al actrițelor franceze. Ajutata și de un machiaj excepțional ea a realizat aici un rol formidabil, care justifică pe deplin Premiul Oscar pentru interpretare feminina. Două actrițe europene îl mai primiseră înaintea ei: Simone Signoret (dar pentru un rol jucat în limba engleza) și Sophia Loren pentru La Ciociara. Edith Piaf din acest film este Marion Cotillard și Marion Cotillard este Edith Piaf. Rol formidabil, dar totuși nu m-am putut identifica deloc cu eroina. ‘La Môme’ este o ediție magistrală a biografiei actriței, dar nu o ediție completă sau definitivă.

Nota: 8/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.pastposters.com/details.php?prodId=14759)

Articole similare

Sound of My Voice (2011)

Dan Romascanu

Amintiri, de Mihail Gorbaciov

Dan Romascanu

Il buono, il brutto, il cattivo (1966): Saptamana Clint Eastwood

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult