Dacă săptămâna trecută vă prezentam „8 cărți de Crăciun” de la Editura Paralela 45, cărți care aveau chiar ca tematică sărbătorile de iarnă, zăpada și pe Moș Crăciun, de data aceasta am zis să vă prezint alte opt cărți de la aceeași editură, apărute tot recent, dar care să fie potrivite pentru a fi cumpărate degrabă, la timp ca să le aducă Moș Nicolae pe 6 decembrie. Tematica este acum mai diversă, cărțile nu au legătură cu iarna, ci cu micile pasiuni ale copiilor, iar recomandările mele merg nu numai pentru cei mai mici dintre noi (+3 ani), ci și pentru copiii care au nevoie de informații mai aprofundate, în domenii variate (+9 ani):
„Casa lui (nu) e oceanul”, de Naomi Jones și James Jones
Traducere din limba engleză de Anda-Diana Marin
Subintitulată „O poveste ecologică despre plasticul din ocean”, această carte frumos ilustrată poate atrage atenția celor mai mici spre poluarea cu plastic, care face ravagii atât în viața noastră pe uscat, cât mai ales pe oceanele și mările lumii, unde controlul este mult mai anevoios, iar reciclarea mult mai greu de realizat.
Așa i se întâmplă și Micuțului-pește care se întâlnește cu Ciudățel (foarte fain numele ales!), care este un simplu PET de plastic pe care peștele nostru nu-l recunoaște ca atare, dar pe care dorește să îl protejeze și să îl ducă aproape de părinții săi, într-o călătorie care ne avertizează asupra pericolelor din oceane, pericole produse de om. Și, la final, mesajul de pe coperta a patra: „O eco-aventură emoționantă și amuzantă, cu un mesaj puternic de a ne proteja apele.”
„Cine mi-a furat frunzele?”, de Alice Hemming și Nicola Slater
Traducere din limba engleză de Mihaela Pogonici
Am ratat recomandarea asta, am pus-o prea târziu în această prezentare? Poate, mai ales că e aproape iarnă, frunzele au dispărut (sau au fost furate?) de ceva timp din copaci și frigul e din ce în ce mai pătrunzător. Dar totuși povestea asta chiar e un deliciu și mi-am amintit de soția mea când am citit-o: și ea este foarte pătrunsă și foarte entuziasmată de culorile toamnei, întocmai ca veverița din poveste care simte dureros fiecare dispariție a unei noi frunze frumos colorate din copaci.
Așa că devine un mic detectiv și întreabă pe rând fiecare animăluț din pădure: „Cine mi-a furat frunzele?”, fără să-și aducă aminte ceea ce s-a întâmplat în anul precedent. Așadar, cine e de vină, unde au dispărut, de ce, pe măsură ce fiecare zi trece, copacul devine mai golaș? O poveste simaptică „despre magia naturii” și despre culorile toamnei.
„Elefănțelul toboșar”, de Monika Filipina
Traducere din limba italiană de Anda-Diana Marin
Un elefănțel se legăna pe o pânză de păianjen… Ba nu, nu despre asta e povestea, ci despre un elefănțel care nu se încadra deloc în echipa de cântăreți din junglă. Nu avea niciun talent muzical și era singurul animal care nu avea un rol oarecare în orchestră, în ciuda strădaniilor lui.
Dar întâmplarea te poate ajuta să supraviețuiești celor mai complicate momente, iar revenirea lui în orchestră l-a consacrat definitiv ca toborașul junglei. O poveste simpatică, cu multe imagini sugestive și amuzante.
„Păsările din părul Sofiei”, de Monika Filipina
Traducere din limba italiană de Anda-Diana Marin
Prietenia este una dintre cele mai prețioase lucruri din viață și este nevoie să ne reamintim tot timpul asta, pentru că noi, oamenii, avem tendința să uităm lucrurile importante sau să le neglijăm. Iar acest volum-metaforă e unul necesar și pentru copii, și pentru adulții care îl citesc, pentru că ne aduce aminte despre prietenie și felul în care oamenii solitari își găsesc, în cele din urmă, jumătatea.
Nu este un volum simplu, dar sunt sigur că pentru cei mici nu e nici complicat, pentru că ilustrarea unei fete „atipice” printr-o imagine care să facă să reacționeze imaginația copiilor (un păr bogat, plini de păsări!) nu face decât să îi pună pe gânduri și să vorbească despre ceea ce au văzut, despre ceea ce cred că au văzut și chiar despre prietenie. Și, după cum știm, copiii spun lucruri trăznite.
„Plume. Pinguinul explorator”, de Tania McCartney
Traducere din limba engleză de Anda-Diana Marin
Cărțile de călătorie sunt preferatele mele, indiferent că vorbim de călătorii reale sau de călătorii imaginate, sunt cărți care îmi dezvoltă atât cultura generală, cât și imaginația. Sunt cărți de la care am plecat la propriile explorări livrești sau istorice în copilărie, sunt cărți pe care le recomand fiecărui copil, pentru că e foarte important să cunoști cât mai multe lucruri despre lume.
Iar volumul care îl are în centru pe Plume este o astfel de carte de călătorie, imaginară desigur, dar care nu-și ratează deloc țintele: are un scop, are un protagonist entuziast și curios, are destinații precise și extraordinare, ba chiar are și o suită de recomandări culinare care ne atrag inclusiv pe noi, adulții, care citim această carte copiilor noștri. Un pinguin atipic face o călătorie în jurul lumii, ce ne dorim mai mult?
„Sângele”, de Wojciech Grajkowski
Ilustrații: Agata Szargot
Traducere din limba engleză de Anda-Diana Marin
Cu „Sângele” trecem deja la un alt nivel, la categoria „9+ ani”, pentru că, de data aceasta, călătoria conține mult mai multe informații despre anatomia corpului uman, despre sânge, artere, vene, ba chiar și despre cel mai important organ al corpului, inima. Așa cum ni se amintește și de pe coperta a patra, vom afla împreună cu copiii răspunsuri la câteva întrebări fundamentale, însoțindu-l pe protagonistul nostru, Kamil, un băiețel de nouă ani, în tabăra școlară:
- Oare de ce îmi bate inima atât de tare când fac exerciții fizice?
- Cum reușesc trombocitele să ne ajute atunci când ne rănim?
- Cum poate sângele nostru să salveze viața altcuiva?
- etc. etc.
”Sângele” este un volum ilustrat bogat în informații, care ne oferă o imagine clară cu privire la corpul nostru și ne aduce un complex de amănunte de care e nevoie de la vârste fragede.
„Cine a inventat, totuși, școala”, de Shoham Smith și Einat Tsarfati
Traducere din limba engleză de Cătălin Georgescu
Da, chiar așa? Și la ce bun? Sunt doar două dintre întrebările la care această carte foarte amuzantă încearcă să răspundă. Sigur, școala e precum multe alte invenții ale omenirii (da, și ea este tot o invenție a oamenilor) despre care nu se poate spune cu exactitate cine a inventat-o și când. Dar scopurile ei au fost vădite încă de la început, cel mai probabil pe vremea Egiptului antic, pentru că, nu-i așa?, faraonii aveau nevoie de scribi care să-i laude și în scris și era necesar ca aceștia să fie învățați de către cineva și undeva.
Pe lângă informații atent selecționate, volumul oferă și o suită întreagăde imagini simpatice, care vor merge cu siguranță la sufletul copiilor, dar și discuții pe un ton ironic și umoristic cu privire la probleme destul de controversate, din care amintesc doar două: școala (și știința, împreună) au reușit să detașeze omul de influența religiei, uneori dăunătoare; este școala instituțională necesară în timpurile moderne sau e suficientă școala de acasă și informațiile culese din online? Ceva răspunsuri nedefinitive puteți afla și din acest volum simpatic.
„Cartea saluturilor”, de Arianna Squilloni și Olga Capdevila
Traducere din limba spaniolă de Ioana Andreea Tudose
Acest volum nu este doar pentru copii, este pentru toată familia și este un volum care poate sta oricând pe raftul de cultură generală al oricărei familii, iar asta se vede nu numai din informațiile detaliate din el, ci și din bibliografia prezentată la finalul acestuia. Așadar, despre saluturile din toate colțurile lumii, plecând de la cuvintele pe care oamenii le utilizează pentru a se saluta la început, de bună întâlnire, dar și de despărțire, despre conversațiile uzuale și ce înseamnă fiecare cuvânt de acest tip, în multe limbi importante din lume.
Apoi, pagini savurose despre felul în care oamenii gesticulează atunci când se întâlnesc, de la echimoșii care se sărută cu nasul până la high five-ul american, care a devenit popular în toată lumea. „Cartea saluturilor” este o carte lăudabilă, care ne oferă o altă imagine asupra unor gesturi care ne-au devenit între timp firești, dar care au o istorie complexă și uneori complicat (ca exemplu, Ciao, salutul italian devenit mondial, însemna că cel care ți-a spus așa a devenit, din acel moment, sclavul tău, s-a pus la dispoziția ta.)
