Maps to the Stars (2014) – Hărți către stele
Regia: David Cronenberg
Scenariul: Bruce Wagner
Distributia: Julianne Moore, Mia Wasikowska, Robert Pattinson, John Cusack, Evan Bird, Olivia Williams
Oferta generoasa … regizorul, distributia … te duci cu ochii inchisi … cu mainile intinse … in transa! In sala de cinema iti deschizi ochii, urechile, mintea … si te lasi cotropit de inca una dintre povestile marca Cronenberg. Pentru ca asta face orice regizor de clasa, iti furnizeaza povestea lui, reflectia lui asupra unei realitati pe care o reconstruieste pentru a-i sluji scopului si o sloboade publicului, mustacind undeva in spatele ecranului, avid sa afle ce intelege publicul.
Si de aceasta data, Cronenberg brodeaza o povestea grea, cu seva supta din realitatile dure ale lumii holywoodiene, bantuita de patologii complicate, de traume cu radacini in copilaria cosmareasca a personajelor, de cruzimi psihotice, de intunecimi adanci ale sufletelor insingurate si ale mintilor schimonosite de consumul pastilelor cu denumiri si rezultate halucinante.
Punerea constientului sub controlul subconstientului. Un subconstient al personajelor, tarat de experiente intunecate, de nefirescuri, de ura, gelozii, razbunari, debusolari.
“Un traseu al vedetelor”, “Harta catre stele”, “Ape furate”, “Zgomotul mut”, “Cosmarul vedetelor”, … Libertate! … Libertate! … Libertate! … O atat de iluzorie Libertate! Pentru ca singura Libertate! va fi moartea! Cea provocata celor din jur, cea provocata asupra propriilor persoane.
Personaje disfunctionale, macinate de umbrele negre ale trecutului (incesturi … incesturi … incesturi … din generatie in generatie), contorsionate de razbunari schizofrenice pe care nici focul nu reuseste sa le stinga, inspaimantate de amenintarile profesionale ale prezentului (barierele varstei in cetatea filmului, increngatura de relatii necesara in obtinerea rolurilor) … Personaje adolescente debusolate, incapabile sa faca fata stresului, tensiunii statutului de vedeta suprasolicitata fizic si psihic … Personaje adolescente intepenite conceptual, traindu-si viata intr-o stranie inconsistenta … prizoniere ale unei neintelese tinereti efemere (pentru care – dincolo de 20-23 de ani … ramane doar spectrul dispretuitor al menopauzei).
O lume grotesca, derapand in superficialitate si drogul salvator.
Si toata aceasta lume, cu toate aceste personaje care o populeaza, Cronenberg, mare maestru papusar, ne-o dezvolta pas cu pas, tensionat, frisonant, dand de o parte strat cu strat, perdea dupa perdea, rozaliul pufos pe care il prezinta media, pe care ni-l inchipuim noi, spectatorii, despre cetatea filmului. Si ramane o arama coclita, un cosmar cu adancimi gotice, sufletul uman gol si zbarcit.
Ei, sa nu ne inchipuim ca acesta este adevarul, adevarata fata a Cetatii. Dar poate fi .. Si este in oarece masura.
Havana Segrand isi gaseste sfarsitul cosmarurilor ei, aparitiile fantomatice ale mamei – Clarice Taggart (actrita cult pe care vrea sa o egaleze in cariera), cu capul zdrobit intr-o abundenta revarsare de sange. Sangele rosu, asemanator cu flacarile rosii ale focului. Si focul, ca si sangele – sunt armele manuite de schizofrenia Agathei Weiss.
Foarte bine condusa si tensionata actiunea a carei deznodamant cu greu il intuiesti, dar care pune capat dinastiei Weiss … greseli vrute si nevrute, soldate cu derapaje patologice si finalizate prin neantizare … prin homicid si suicid.
Tantra Agathei – poemul lui Paul Eluard – superb, insa doar mintea boolnava a personajului poate distorsiona acest mesaj!
Liberty
On my notebooks from school
On my desk and the trees
On the sand on the snow
I write your nameOn every page read
On all the white sheets
Stone blood paper or ash
I write your name
…. Liberté
Liberté
Sur mes cahiers d’écolier
Sur mon pupitre et les arbres
Sur le sable sur la neige
J’écris ton nomSur toutes les pages lues
Sur toutes les pages blanches
Pierre sang papier ou cendre
J’écris ton nom……..
Liberté.
Paul Eluard, Au rendez-vous allemand, 1945, Les Editions de Minuit
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=JBkMtSR3uro’]
Din nou vorbim despre un poem, daca ma refer la imaginea semnata de Peter Suschitzky, care condenseaza si transmite plastic disperarea, deruta, naufragiul acestor suflete pierdute.
Coloana sonora semnata de Howard Shore, care “A compus muzica pentru peste 80 de filme, în special pentru trilogia The Lord of the Rings (Stăpânul Inelelor), pentru care a câștigat trei premii Oscar si care este de asemenea un lung colaborator al regizorului David Cronenberg, compunând muzica pentru toate filmele acestuia cu excepția unuia, începând cu 1979” ilustreaza magistral povestea lui Cronenberg:
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=bYYnD_ljrFk’]
Julianne Moore si Mia Wasikowska sunt vedetele filmului, fiecare dintre ele transmite cu inteligenta artistica acea fibra bolnava, adanc bolnava si mustind de puroiul patologic al traumelor dobandite sau inascute. Si scenele dintre cele doua sunt cele mai consistente din film.
Evan Bird, cu numeroase aparitii in serii TV (Fringe de exemplu) si acum si acest Maps to the Stars, evolueaze credibil in compania celorlalti actori si realizeaza un portret de mare tristete si apasare – stereotip al copiilor-actori-de-succes ai Cetatii filmului american.
Daca v-a placut “Eastern Promises” si “eXistenZ” si “Cosmopolis” sau “A Dangerous Method”, mergeti sa vedeti si acest Cronenberg!
Nota: 8/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=fwxmnyoofPs’]
