Filme Filme europene Recomandat

La princesse de Montpensier (2010)

La Princesse de Montpensier (2010) – Printesa de Montpensier
Regia: Bertrand Tavernier
Scenariul: Jean Cosmos, François-Olivier Rousseau, Bertrand Tavernier
Distributia: Mélanie Thierry, Lambert Wilson, Grégoire Leprince-Ringuet, Gaspard Ulliel, Raphaël Personnaz

Personal, nu am o aplecare deosebita pentru filmele de gen, spre deosebire de Bertrand Tavernier si multi dintre interpretii acestei pelicule :). In copilarie si in tinerete, bineinteles ca nu am scapat nimic din ceea ce au insemnat productiile de „capa si spada” si de mistere istorice franceze si engleze – Muschetarii, Fantomasurile, Belphegorii, etc, etc.

Ceea ce m-a tinut atenta in fotoliul cinemaului a fost insa, de data aceasta – un cumul fericit de parti pozitive.

La Princesse de Montpensier

In primul rand o poveste fermecatoare care prinde viata intr-un scenariu cursiv si temperat cum nu se poate mai inspirat, punctat de amanunte istorico/religioase (perioada reformatoare)   pline de cruzime,  barbarie, tradari, intrigi, consideratii filozofico-psihologice privind credinta in Dumnezeu si crimele in numele aceluiasi Dumnezeu  – mergand pana la ideea ca totusi „credinta este aceea care da substanta sperantelor noastre”. Si firul rosu al conditiei femeii la mijlocul secolului al 16 – cu bataie – din pacate – pana in zilele noastre: tranzactionarea tinerelor la taraba aranjamentelor matrimoniale, tinere nestiutoare si necunoscatoare in ale vietii, tinere supuse unor ancestrale ritualuri barbare, tinere in cautarea descoperirii propriilor identitati si aspiratii, tinere care „nu  stiu ce sa mai spere intre ceea ce se sfarseste si ceea ce continua”.

Printesa de Montpensier

Dar tinere pline de calitati: frumusete si inteligenta – care aprind inimile si ambitiile barbatilor care detin puterea si dispun de ea sub orice forma. Barbati care arareori au caracter si arareori stiu sa vada dincolo de iubirile, geloziile, poftele, pasiunile si orgoliile lor, cine sunt cu adevarat fiintele – femeile – pe care le doresc. Iar in acest sens este superba secventa definitorie de viata consumata intre  Printesa Marie de Montpensier si Contele de Chabannes, acesta din urma lasandu-i spre neuitare in ultima sa scrisoare: „Mi-ati adus tinerete…oriunde as fi te voi intovarasi ca un cantec vechi in minte….”

Ei, si pe acest scenariu atat de bine cladit, vine un regizor cu o mare experienta profesionala, care isi selecteaza inspirat o echipa de actori care se suprapune ideal peste tipologia rolurilor propuse si care functioneaza intr-o comuniune perfecta. Pe deasupra, vine si contributia lui Guy-Claude François –  Decorurile si a lui Caroline de Vivaise – Costumele – care creaza cu multa bogatie plastica atmosfera secolului 16: castele,  asezari– interioare/exterioare – ospete, dueluri, razboaie, cai in galopuri superbe, paduri, campuri, gradini…Cu imaginea de mare frumusete a lui Bruno de Keyzer si coloana sonora a lui Philippe Sarde.

Mélanie Thierry

Toata aceasta echipa probabil ca a fost binecuvantata de un Dumnezeu atat de des invocat in acest film, pentru ca rezultatul este o productie „rotunda”, in care fiecare element se aseaza si se integreaza armonios si plastic.

Problema mea (poate numai a mea), a fost insa lungimea filmului, pe care am considerat-o nejustificata, „trasa” inutil, dincolo de posibilitatea unei atentii sustinute si concentrate. Poate insa, ca atatia ani de exercitare a unei profesiuni tehnice ma fac sa agreez economia in exprimare intr-o limita de timp suportabila!

Lambert Wilson are la activ contributii admirabile in viata teatrala romaneasca si va invit sa accesati doar doua linkuri edificatoare in acest sens: Romania libera si site-ul Ambasadei Frantei.

Din Caietul de Presa pus la dispozitie, extrag un interviu concludent cu Bernard Tavernier:

<<Aţi pornit scenariul de la romanul Doamnei de La Fayette. Ce v-a inspirat?

A fost o ocazie de a spune o poveste de dragoste, sentimentală şi expansivă.

După ”In the Electric Mist”/“Obsesii din trecut” am vrut să facun film profund francez, în ceea ce priveşte sentimentele, raportul cu istoria, cu limba, cu peisajul şi cultura. Deasemenea, am vrut să abordez secolul al XVI-lea, “secolul prinţesei”, săpătrund în acestă epocă, aşa cum am făcut-o cu “Louisiane”, al luiJames Lee Burke.

Când am început adaptarea, preocuparea noastră majoră a fost de a transpune în contextul perioadei profunda sensibilitate şi pasiune din carte, în toate goliciunea şi violenţa lor.

După“Life And Nothing But”/“Viaţa şi nimic altceva”, “Captain Conan”/“Căpitanul Conan” şi “Safe Conduct”/ “Permis de liberă-trecere”, Jean, co-scenaristulacestui film,m-a uimit încă o dată cu inventivitatea, umorul şi frumuseţea pură a limbajului său. Dialogul lui aduce trecutul în prezent. Stârneşte imaginaţia, atât a mea, cât şi pe cea a actorilor care, la rândul lor, l-au interpretat într-un stil propriu, foarte modern.

La Princesse de Montpensier

Aţi lucrat cu o distribuţie formată,în cea mai mare parte,din actori tineri. Cum aţi colaborat?

Acesta a fost un alt motiv important pentru care am vrut să fac acest film. Am avut oportunitatea de a lucra pentru prima dată, cu mulţi dintre actori.

În timpul celor opt săptămâni de filmare, în fiecare zi am simţit ceea ce Michael Powell exprimă atât de bine despre unii actori: “Cuvintele nu mai sunt un scut în spatele căruia se ascunde scriitorul. Ele au devenit un instrument muzical cu care actorul interpretează, fascinant, partitura. Ni se dă o bucăţică de bucurie şi suferinţă umană de care am fost complet inconştienţi. Regizorul încetează să se gândească la costume şi planul de lucru… El dă frâu liber imaginaţiei sale. Pentru un scurt moment, el este pur şi simplu fericit.”

Am fost fericit. Foarte fericit. N-am simţit că am condus actorii. I-am privit. Ei m-au inspirat, m-au dus şi m-au încântat.

A fost uimitor.

Printesa de Montpensier

Prinţesa din filmul tău este o rebelă care îşi pune întrebări despre lumea în care trăieşte.

Marie de Montpensier este o femeie foarte tânără care trebuie să înveţe despre viaţă din propria experienţă. Să înveţe să-şi îmblânzească şi să-şicontroleze sentimentele, să facă alegeri dificile şi dureroase, chiar dacă ea este încă foarte tânără.

Asta m-a convins. Drumul ei, evoluţia sa este ceea ce a declanşat dorinţa mea de a face acest film…

De-a lungul filmării, Mélanie Thierry m-a încântat şi m-a copleşit cu interpretarea ei, frumuseţea, şi desigur, mai presus de toate, prin intensitatea emoţiei pe care ea o transmite personajului.

După ce a jucat cu Mélanie într-o producţie de Baby Doll, Monique Chaumette mi-a spus:“Mélanie este un Stradivarius. Te va uimi, va depăşi toate aşteptările tale”. A avut dreptate.>>

Nota: 8/10

Articole similare

Prin blogosfera literara (5 – 11 decembrie 2011)

Dan Romascanu

The Reader (2008)

Dan Romascanu

Django Unchained (2012)

Delia Marc

3 comments

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult