Filme Filme romanesti

Între credință și violență: Miracol (2021)

Miracol (România, 2021)
Regie: Bogdan George Apetri
Distribuție: Emanuel Pârvu, Ioana Bugarin, Cezar Antal, Valentin Popescu, Valeriu Andriuță, Marian Râlea, Ana Ularu, Natalia Călin

Filmul românesc contemporan nu reușește de fiecare dată să impresioneze. Sau chiar dacă o face, folosește anumite subiecte și modalități de prezentare a acestor subiecte care sunt, de multe ori, incomode pentru privitor. Sigur că publicul și criticii din afara țării văd toate aceste experimente cinematografice cu alți ochi, ca pe ceva bine venit în tabloul european al filmului actual. Totuși, românii uneori își doresc să vadă și altceva decât eterna poveste a comunismului sau a mizeriei de care oricum ne lovim zi de zi. Astfel, mai există câțiva regizori, mai ales din tânăra generație, care au înțeles care sunt și doleanțele publicului român, pentru care ar trebui să facă aceste filme.

Unul dintre aceștia este și Bogdan George Apetri, a cărei revenire în lumea cinematografiei are loc odată cu lansarea pe marile ecrane a lungmetrajului Miracol, un thriller autohton, autentic și foarte bine realizat, din toate punctele de vedere. Fiind a treia sa astfel de realizare, se vede deja stilul format, precum și modalitatea în care a lucrat cu actorii, aspect care reiese chiar din jocul acestora. Trebuie remarcat, de asemenea, că Miracol este prima producție românească ce participă în secțiunea competițională a Festivalului Internațional de Film de la Veneția în ultimii 12 ani, așadar acest lucru în mod clar subliniază o stare de fapt legată de această peliculă. Și pot spune că juriul care a invitat și a introdus filmul lui Apetri în concurs nu s-a înșelat și nu a greșit, căci avem de-a face cu o realizare exemplară din toate punctele de vedere – actorie, regie, imagine, montaj.

Probabil că cei care vor urmări Miracol se vor întreba dacă nu cumva regizorul s-a inspirat din După dealuri al lui Cristian Mungiu. Da, poate că există anumite similarități cu acel câștigător al concursului de la Cannes, dar doar în privința tematicii alese. Căci orice altă asemănare pălește. Filmul lui Bogdan George Apetri se îndepărtează de la a particulariza iar situații exclusiv românești, spre a da publicului o privire unică asupra unui subiect ce poate fi generalizat pentru orice țară din lume, în perioada aceasta zbuciumată pe care o traversăm cu toții. Astfel, ni se aduce în prim-plan povestea tulburătoare a unei tinere novice la o mănăstire din Moldova care se vede nevoită să facă o călătorie în orașul apropiat, pentru a vizita un medic și pentru a scăpa de o problemă…nedorită și obținută, cel mai probabil, în urma unei escapade cu un tânăr iubit pe care nu-l vom cunoaște niciodată.

Drumul acestei călătorii tragice este presărat cu întâlniri care mai de care mai diverse, totul desfășurându-se într-un ritm aflat undeva între alert și foarte lent. Tocmai acest lucru dă filmului un caracter misterios și adaugă acea tensiune necesară oricărui thriller, fără a face, însă, uz de vreun efect special sau chiar sonor. Da, în afară de muzica pe care personajele o ascultă la radiourile mașinilor în care se află, în Miracol nu auzi niciun alt fel de coloană sonoră, aspect ce subliniază și mai mult starea de inconfort pe care regizorul a vrut să o transmită. De asemenea, modalitatea în care se desfășoară și se succed imaginile, deci tot ceea ce ține de montaj și de unghiurile de filmare, contribuie din plin la crearea atmosferei tensionate care urmărește personajele și publicul timp de o oră și jumătate. Poate că nu este genul de thriller cu care sunt obișnuiți majoritatea spectatorilor, dar este cu siguranță unul inovator și care îți rămâne în minte încă mult timp după ce l-ai terminat de vizionat. Așa cum mi se întâmplă și mie acum, la o săptămână după ce l-am urmărit.

Acesta este și motivul pentru care nu m-am aruncat să fac o cronică imediat după ce am văzut filmul, căci am vrut să observ cum reacționează acesta asupra mea, odată cu trecerea timpului. Și trebuie să subliniez faptul că senzația pe care am avut-o în timpul vizionării nu s-a estompat prea mult, experiența rămânând la fel de puternică și importantă chiar și astăzi, după 7-8 zile. Așadar, în mod clar Miracol se dovedește a fi ceea ce îi spune și titlul – una din acele minuni frumoase ale artei cinematografice românești. Desigur, subiectul nu este unul ce poate fi catalogat drept „frumos”, dar stilul regizoral, imagistic și introspecția profundă în psihologia tipologiilor de personaje alese fac din pelicula lui Apetri o mică bijuterie a marilor ecrane.

Vorbind de stilul artistic abordat în acest lungmetraj, nu pot să nu ating și subiectul actorilor care au fost distribuiți și care nu doar că își fac meseria cu seriozitate și conștiinciozitate, dar reușesc să aducă plus-valoare acestei realizări vizuale. În primul rând, mă refer la tandemul celor două personaje principale, tânăra Cristina Tofan (interpretată de Ioan Bugarin) și detectivul Marius Preda (interpretat de Emanuel Pârvu). Ambii primesc rotunjimi și adâncimi ale caracterelor datorită jocului rafinat și detaliat al celor doi actori. Ioana Bugarin se dovedește a fi una din tinerele speranțe ale teatrului și filmului românesc, iar rolul din Miracol nu face decât să sublinieze acest fapt, căci tânăra artistă pare să fi analizat cu mare atenție personajul novicei de la mănăstire, acordând o sporită atenție privirilor și reacțiilor Cristinei, pe care le redă pe ecran cu acuratețe și naturalețe.

Alături de ea, Emanuel Pârvu, un actor experimentat al ecranului, dar și al scenei, și, totodată, regizor la rându-i, creionează un personaj mai puțin obișnuit pentru ecranele românești – comisarul de poliție care cu adevărat vrea să răzbune nedreptatea suferită de victimă, recurgând la orice tertip l-ar ajuta în demersul său. Actorul construiește un rol memorabil care se va alătura, desigur, galeriei personajelor importante din cinematografia românească, mai ales ținând cont de faptul că se îndepărtează de la și diferă de alte portretizări în film ale tipologiei polițistului român.

Bogdan George Apetri

Nu pot să nu menționez contribuția artistică deosebită pe care și ceilalți actori o au, în ciuda partiturilor de mai mică întindere – Ana Ularu este una din aparițiile ce rămân cu tine, privitorul, și după încheierea vizionării, căci întruchipează cu șarm și nonșalanță, totodată, o tânără doctoriță ginecolog ce nu pare să fie foarte afectată de soarta pacientei sale victime; Marian Râlea apare destul de puțin, dar este demn de reținut în rolul medicului neurolog (un tip de rol în care nu l-am mai văzut până acum pe acest actor deosebit); Valeriu Andriuță dă viață șoferului de taxi care o duce pe Cristina în oraș, revelând cu grație caracterul omului simplu, cu o credință oarbă și greșită în Divinitate; la polul opus se află personajul interpretat de Valentin Popescu, medicul mult prea angrenat în problemele cotidiene și în știința sa pentru a mai acorda credibilitate religiei – iată, deci, două fațete ale aceleiași monede cu care se confruntă românul și pe care regizorul le prezintă într-un mod cât se poate de subtil și elegant. Nu în ultimul rând, vreau să amintesc contribuția lui Cezar Antal, personajul negativ al filmului, căruia actorul îi conferă atât credibilitate, cât și o aură amenințătoare prin balansarea între inocent și bestie umană.

Iată, deci, cu adevărat un film românesc contemporan de valoare, care se va așeza cu siguranță alături de cele asemeni lui, contribuind la îmbogățirea literaturii vizuale din ultimii ani. Un lungmetraj care merită să se afle pe toate marile ecrane ale României, un film necesar tocmai prin faptul că se deosebește de ceea ce s-a făcut și spus până acum în lumea cinematografiei autohtone. Să nu uităm nici faptul că Miracol al lui Bogdan George Apetri a fost prima peliculă românească din ultimii 12 ani invitată să facă parte din competiția Festivalului Internațional de la Veneția, lucru ce îi subliniază și mai mult calitatea și importanța la nivel european și, de ce nu, mondial.

Miracol va ajunge pe marile ecrane din România pe 4 februarie 2022, distribuit de către Bold Films Studio.

Nota: 8.5/10

(Surse foto: www.cineuropa.org, http://aarc.ro, https://m.cinemagia.ro, https://spotmedia.ro)

Articole similare

Shrek the Halls (2007)

Mihaela

Legile ascunse ale istoriei: Blutholz (2022)

Dan Romascanu

Tânjind după Aznavour: Le regard de Charles (2019)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult