Hamlet liikemaailmassa (1987)
Regia: Aki Kaurismäki
Distribuția: Pirkka-Pekka Petelius, Esko Salminen, Kati Outinen
Spectatorii de teatru au șanse bune să fie mult mai obișnuiți cu ceea ce văd pe ecran în filmul din 1987 al regizorului finlandez Aki Kaurismaki ‘Hamlet Goes Business’ (titlul finlandez original este ‘Hamlet liikemaailmassa’). Textul lui Shakespeare este prelucrat și reinterpretat, contextul istoric și recuzitele care îl definesc (decoruri, costume) sunt schimbate și rezultatul reflectă mult mai mult viziunea despre lume și artă a regizorului decât intențiile Bardului. Tocmai arta filmului este cea care a fost mai ‘cuminte’ și mai convențională în aborda textele lui Shakespeare, și în special ‘Hamlet’, poate piesa sa cea mai celebră. Versiunea lui Kaurismaki nu are mai nimic de-a face cu cele în care apăreau Laurence Olivier, Inokenti Smoktunovski, sau Kenneth Branagh. Desi o mare parte dintre dialoguri este preluată destul de fidel de la Shakespeare, ‘Hamlet Goes Business’ este cu totul altceva – un ‘film noir’ cu tente de comedie absurdă, localizat în Finlanda celei de-a doua jumătăți a secolului 20.
În versiunea lui Aki Kaurismaki, regatul Danemarcei este o uzină finlandeză (astăzi am numi-o corporație, dar suntem înainte de epoca Nokia) care este administrată de dinastia lui Hamlet și care se află în pericol de a fi preluată de un concern suedez pentru a produce … rățuște de cauciuc. Structura dramatică a piesei este păstrată, tatăl eroului este asasinat, unchiul și mama se căsătoresc după scurtă vreme și plănuiesc acapararea regatului … pardon, a fabricii. Apare fantoma, și tânărul moștenitor Hamlet , până atunci mai mult preocupat să o aducă în patul sau pe atrăgătoarea Ofelia începe să plănuiască răzbunarea. Spectatorii vor recunoaște multe dintre replicile piesei, va apare și o reprezentație de teatru, desi celebrul ‘A fi sau a nu fi’ lipsește. Acest Hamlet nu are pretenții filosofice, dar păstrează ceva din ambiguitatea personajului.
Imaginea este cea care dă o calitate deosebită filmului. Kaurismaki și directorul de cinematografie Timo Salminen folosesc alb-negru dar și unghiurile specifice ‘film noir’ precum și recuzite cinematografice din tolba lui Orson Welles și Alfred Hitchcock. Interpretul lui Hamlet, Pirkka-Pekka Petelius seamănă și el cu tânărul Welles, în timp ce Ofelia lui Kati Outinen pare a fi împrumutată din filmele lui Ingmar Bergman. Muzica și alte elemente ale culturii pop combinate cu stilul intrigilor cu gangsteri reprezintă o combinație originală, care precede cu aproape un deceniu primele filme de acest gen realizate de Tarantino și de frații Coen. Cu acest film din 1987, Kaurismaki începea să-și cucerească poziția de regizor de prim rang al generației sale, și crea o versiune a lui ‘Hamlet’ care nu seamănă cu niciuna alta.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.facebook.com/matterdenc/photos/a.802009666529577/1666905233373345/)
