Filme

Filme pe scurt: Independence Day: Resurgence (2016) & La leggenda del pianista sull’oceano (1998)

469-film-page-largeIndependence Day: Resurgence (2016) – Independence Day 2

Regia: Roland Emmerich
Distribuția: Liam Hemsworth, Jeff Goldblum, Bill Pullman

Ce era mai potrivit să fac ieri decât să văd “Independence Day – 2”?

Orice altceva, sunt sigur. Filmul reuşeşte rara performanţă de a fi cu câteva ordine de mărime mai prost decât primul, cel de-acum 20 de ani. Ăla, cel puţin, a fost decent pentru categoria lui (spectatori până-n 12 ani, băieţi, inducându-le cuvenita mândrie de a fi american).

Aici s-au refolosit la grămadă povestea, personajele şi mai ales titlul, îmbătrânite toate, pline de pete şi ciobite, în ideea că până se prinde lumea se vor fi vândut suficiente bilete ca să-şi scoată banii şi să mai iasă şi de-un profit frumuşel. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Plus că victoria americană nu surprinde pe nimeni atâta timp cât ea are loc împotriva unor extratereştri suficient de proşti încât să atace Pământul tot de-un 4 iulie, ca şi prima dată, căci nimic nu-i enervează mai rău pe americani decât să le întrerupă cineva picnicul. Măcar asta ar fi trebuit să ştie de data trecută.


la_leggenda_del_pianista_sull_oceanoLa leggenda del pianista sull’oceano (1998) – The Legend of 1900

Un prieten mi-a recomandat filmul “The Legend of 1900”. Îi mulţumesc pe această cale. Deci:

Scenariul şi regia: Giuseppe Tornatore (Cinema Paradiso). Cu Tim Roth (Reservoir Dogs, Pulp Fiction) şi Pruitt Taylor Vince.

Un film suprarealist, începând cu numele complet al eroului: Danny Boodman T.D. Lemon 1900 (numit între prieteni Nineteen Hundred. Sau alintat, simplu, Nineteen). Continuând cu perioada în care se petrece: anii ’20-’30, adică ai suprarealismului. Şi a jazz-ului, adică a improvizaţiei muzicale. Suprarealist pentru că tot ceea ce se petrece, complet neverosimil, dă puternic senzaţia că nu se poate petrece altfel.

Aş avea prea multe de spus despre filmul ăsta ca să încapă aici. Aşa că mă voi limita la câteva replici pe care mi le-am notat:
“Nineteen ştie să citească. Nu cărţi, asta poate oricine. Ştie să citească semnele pe care oamenii le poartă cu ei”. Sau: “Nu eşti terminat cu adevărat atâta timp cât ai o poveste bună şi pe cineva căruia să i-o spui”. Căci “O poveste bună valorează mai mult decât o trompetă veche”. Eroul, care a trăit toată viaţa pe un vapor, ştie că “uscatul este o navă prea mare pentru el”. Vizionare plăcută.

Articole similare

Mai bun decât ”Green Book”: Roma (2018)

Dan Romascanu

Citizen Kane (1941)

Jovi Ene

The Human Resources Manager (2010)

Delia Marc

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult