Filme Filme europene

Doubles vies (2018) – Vieți duble

Doubles vies (2018) – Non-Fiction – Vieți duble
Regia: Olivier Assayas

Cu: Juliette Binoche, Guillaume Canet, Vincent Macaigne, Christa Théret, Nora Hamzawi

Alain este un editor parizian de succes care se străduiește să se adapteze la revoluţia digitală. În momentul în care Léonard, un colaborator al său, vine cu un manuscris nou, acestuia i se pare o minoră operă de autoficţiune despre o poveste de dragoste cu o celebritate de mâna a doua. Selena, soţia lui Alain şi faimoasă actriţă de teatru, este de o cu totul altă părere.

Olivier Assayas face o incursiune în lumea publicării de carte, asezonată cu discuții despre digitalismul care amenință să inhibe sufletul literar. Editorul, Guillaume Canet, respinge manuscrisul lui Vincent Macaigne, și de aici începe explorarea personajelor care se dezvăluie diferit pe parcursul filmului. Atmosfera este destul de destinsă, iar regizorul reușește să o mențină și în momentele mai dificile.

Alain este căsătorit cu o actriță, Juliette Binoche, care joacă într-un serial cu crime destul de popular. Soția lui Leonard, Valerie (Nora Hamzawi), este implicată în politică și reacționează fără sentimente atunci când Leonard se scufundă în depresie. Are o viziune tranșantă despre viață, care nu lasă prea multă compasiune față de cei din jurul ei și are o abordare diferită față de lumea digitală, care o diferențiază de restul prietenilor săi. Din discuțiile pe care le are cu Leonard, așa-numita “auto-ficțiune” începe să inducă suspiciuni.

Alain are o relație cu o femeie mai tânără (Christa Theret), angajată să-l ajute în campania în era digitală, care seamănă mai degrabă cu un prototip AI, un pilon al pragmatismului tehnic. Soția sa este preocupată de munca sa ternă de la televiziune, pe care o consideră o abdicare de la statutul de artist. Și aici există divergențe între cei doi soți care simt că orizontul vieții lor viața lor se îngustează pe zi ce trece, iar acest lucru nu are de de fapt legătură cu era digitală.

Asistăm mai degrabă la o expoziție de relații și sentimente ale artiștilor și pseudoartiștilor, fără sondaj veritabil,  în inima dezbaterilor situându-se aceleași tip de probleme pe care le întâmpină și muritorii de rând, deși aici este analizată doar transversal criza vârstei de mijloc. În dezbaterile filozofice extinse, editorul Alain se confruntă cu cultura digitală care îi transformă lumea, deoarece Twitter, blogurile, audiobook-urile și activitatea pe Internet sunt în contradicție cu pasiunea sa pentru tipărituri.

Fiecare persoană se dezvăluie prin comentarii și interacțiuni. Selenei nu-i place transformarea lui Leonard din cea mai recentă carte a sa, Alain se opune “supermarketului de informații”, în timp ce societatea respectă numai banii și puterea, iar Valérie este prea ocupată să-i acorde multă atenție lui Léonard. Personajele sunt parcă sub semnul vertijului, Alain, și soția sa, Selena (Juliette Binoche), reacționează diferit în viața personală, față de cea profesională și dincolo de orice gând moralizator, personajele sunt perfect conștiente de infidelitatea celuilalt. Selena se culcă cu Léonard (Vincent Macaigne) și într-una dintre scene Alain îi dă acesteia de înțeles că știe, criticând caracterizarea transparentă în cea mai recentă carte a lui Léonard, care sugera că personajul se bazează pe altcineva. Deconstruind portretul colaboratorului său, el spune că înțelege nevoia de eliberare emoțională.

În ”lupta” dintre tipărire și digital, Non-Fiction/Double vies – Vieți duble reprezintă un act de rezistență împotriva celui din urmă. O astfel de convingere nu este foarte comună, mai ales în cinematografie. Poveste despre echilibrul fragil al fiecărei zile, despre nevoia acută de a ne păstra puterea de a reacționa emoțional, de a nu capitula în favoarea lipsei de empatie, incursiune în lumea editorială și în sfera cuplurilor care au dificultăți în a găsi resurse pentru păstrarea relației, dar și o invitație la reevaluarea statutului artistului în contemporaneitate. Un film cu un umor bine dozat, pertinent, ritm, un film cu multiple mize, în ciuda lejerității cu care acestea sunt abordate în diferite scene.

Nota: 7,5/10

Articole similare

Lay the Favorite (2012)

Jovi Ene

Capodopera genului ”road movies”: Kings of the Road (1976)

Dan Romascanu

Margin Call (2011)

Delia Marc

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult