Filme Filme europene

Deschiderea festivalului One World Romania 2018 și Das Fest (2017) – Petrecerea: un film, două păreri

Deschiderea Festivalului One World Romania, ediția a XI-a, poate fi descrisă trecând în revistă, în mod exemplificativ, următoarele repere: o sală arhiplină, un discurs concis și impresionant al regizorului japonez Kazuo Hara, meditația unui elev de liceu asupra ”greșelii” astfel cum este definită și percepută în sistemul nostru educațional,  amintirea împlinirii a 50 de ani de la anul conflictelor sociale desfășurate la nivel mondial – 1968 – și atenția sporită asupra secțiunilor privind justiția și educația.

Festivalul se  desfășoară în perioada 16 – 25 martie 2018, are 16 secțiuni, aproximativ 80 de filme-documentare și cuprinde dezbateri și expoziții, toate dezvoltând subiecte privind drepturile omului în diferite ipostaze, nuanțe, prespective.

Ediția de anul acesta, intitulată Get Real, se deosebește de cele anterioare printr-o creștere a numărului de filme și de zile ale festivalului, precum și printr-un eveniment inedit intitulat ”Rică nu știa să zică râu, rățușcă, reforma educației”, care însumează 11 prezentări-fulger a unor inițiative educaționale din sistemul de învățământ preuniversitar românesc. Și, nu în ultimul rând, prin prezența și discursul regizorului japonez Hara Kazuo care spune despre el că s-a născut în anul 1945, odată cu democrația în Japonia, pentru care va lupta până la moarte.

Das Fest (2017) – Impreza – The Celebration – Petrecerea
Germania
Scenariul si regia: Alexandra Wesolowski
Producator – DreiFilm

În debutul festivalului, a fost proiectat documentarul ”Petrecerea” al regizoarei germane de origine poloneză Alexandra Wesolowski, un film documentar privind stadiul evoluției curentului de opinie naționalist din societatea poloneză, îmbinat în mod subtil și elegant cu secvențele unui film de familie. Îmbinarea nu este una întâmplătoare și este de departe cea care dă un substrat uman profund documentarului.

O întrunire de familie, care are drept scop sărbătorirea a cincizeci de ani de căsnicie a cuplului Danuta și Maciej, constituie pretext pentru a pune în scenă argumente mai mult sau mai puțin dramatice, filosofice sau amuzante, pe marginea unor subiecte precum Uniunea Europeană, refugiații, importanța bisericii, educația sexuală, libertatea de gen, manipularea mediatică.

Regizoarea se descoperă ca fiind singura susținătoare a unor idei pe care le credea evidente și cu valoare de adevăr pentru orice om de bună credință. Însă toți membrii familiei sale, de la verișorul de 20 și ceva de ani până la mătușa de aproape 70 de ani, argumentează, într-un mod elaborat și evident convinși de ceea ce spun, contrariul convingerilor intime ale regizoarei. Aceasta, pe bună dreptate, se gândește că nu pot fi toți ”nebuni”, în eroare asupra adevărului. Și astfel, alături de dezamăgire, apare o reacție mai realistă – confuzia, nu asupra propriilor convingeri, ci mai degrabă asupra evidenței acestora, asupra ”relei-credințe” a celor care susțin contrariul, precum și   asupra dreptului de a impune o conduită conformă cu propriile idei celor care au alte convingeri.

Urmărind firul narativ, se observă cum regizoarea întrerupe discuții tensionate pentru a intercala secvențe ale unui film de familie – pregătirea petrecerii, împletitul părului, conversații despre tort, probat de rochii. Este modul în care regizoarea detensionează atmosfera și adaugă o componentă emoțională tabloului social. Căci mai presus de toate, filmul ne transmite că există iubire în familia regizoarei, că există iubire dincolo de teamă și vehemență.

Argumentele variază de la teama de atentate, preocuparea că libertatea de gen   declanșează confuzii în mintea copiilor sau că educația sexuală spune acestora, în principal, că pot face sex oricând, cu oricine, la corupție care este prezentată fie ca   responsabilitatea ”celorlalți”, fie ca ceva ce trebuie privit într-un mod filosofic. Prezența bisericii se face simțită într-un mod aproape autoritar: pe de o parte, adolescentele vorbesc de presiunea familiei pentru a merge la biserică duminica și a asculta predica preotului, iar pe de altă parte, discuțiile dezvoltă ideea subordonării sexului unei funcții unice, cea de procreație.

Există și argumente ce denotă o poziție un pic superficială sau insuficient maturizată, în condițiile afirmării că poziționarea este de fapt o reacție la ceea ce pare a fi o interferență în personalitatea altuia, în liberul său arbitru, fără alte argumente de fond. Așa cum afirmația verișoarei adolescente, potrivit căreia ”nu este bine să participi la astfel de manifestații, asta se învață în familie”, denotă, printre altele, neasumarea unei responsabilități față de crearea unor convingeri proprii.

La un alt nivel, atât regizoarea, cât și verișorii săi sunt creații ale circumstanțelor: prima, datorită fenomenului de globalizare, trăiește în Germania fiind de origine poloneză, iar ceilalți trăiesc în Polonia, în casa părinților lor, în condițiile reafirmării importanței celulei familiale, a prioritizării acesteia în raport cu viața și voința individului.

Într-un mod subtil, replica rămasă fără răspuns și aproape fugitivă a regizoarei – ”Dar teama ta duce la pierderea de către minorități a unor drepturi!” – are capacitatea de a sugera că, dincolo de manipularea mediatică sau de presiunile sociale, întrebarea la care fiecare dintre noi este necesar să găsească un răspuns poate fi următoarea: este justificată acțiunea de autoconservare (înțeleasă mai mult ca o rezistență la modificări) care presupune pierderea sau neacordarea de drepturi egale altor oameni?  În funcție de răspuns, fiecare va ști de ce parte se poziționează.

Nota: 8/10
(Simona)


Das Fest (2017) – Impreza – The Celebration – Petrecerea

Inteligent si perfect “la ordinea zilei” in spatiul European, acest film-melanj, penduland intre documentar si artistic, este extrem de incitant pentru spectatorul profund cunoscator al istoriei Poloniei, al spiritului si facturii psihologice care contureaza personalitatea polonezului, dar si profund conectat la problematica anilor de integrare in Uniunea Europeana a tuturor tarilor post-comuniste.

Si unde si cand pot iesi la suprafata toate gandurile, orientarile, curentele, influentele, frustrarile omului, altundeva decat la o larga agapa familiala, recte, in filmul nostru, celebrarea nuntii de aur a unui cuplu – polonezi pe care ii banuim apartinatori in prezent, dar si in trecut, paturii privilegiate a cetatenilor polonezi, deopotriva buni comunisti ieri si foarte buni crestini practicanti azi. Si mai ales, atat cei doi protagonisti principali, cat si sumedenia de rubedenii sosite (cu copii si catelusi), toti extrem de ancorati in realitatea si problematica politica poloneza, fiecare ancorat insa, in propria sa perceptie a realitatii si mai ales, construindu-si cu tenacitate propria sa viziune privind “adevarul” si “ce este de facut” in privinta viitorului.

Nepoata cuplului sarbatorit soseste din Germania si aplicand tehnica subtila a interviurilor camuflate sub impresia palavragelii, obtine de la fiecare dintre persoanele cu care se revede, opinii sociale si politice, desfasurate pe cel mai larg spectru posibil. Indiferent care este startul discutiilor, cat se poate de casnic sau flusturatic… probarea rochiilor pentru sindrofie, tehnici si culori de lacuire a unghiilor, amintiri adunate in casete de familie… totul se concentreaza asupra politicului.

Sa nu uitam ca musafirii sositi la aceasta sarbatoare de familie au varste si preocupari diferite… unii sunt seniori si desi par inteligenti si normali, regreta timpurile trecute… sunt nostalgici… sunt anii tineretii lor… ani in care au fost bine infipti intr-un strat social privilegiat… doamna casei (25 de ani apropiata de Guvern) isi etaleaza rochiile luxoase adunate in timp, bijuteriile indelung mangaiate…isi aminteste fara intelegere si emotie de Jerzi Popieluszko, preotul catolic asasinat de Politia Politica Poloneza in anul 1984 si se mira si astazi de compasiunea maselor populare din acele zile cumplite, pentru cel care ulterior in 2010, a fost beatificat ca martir crestin. O femeie obisnuita sa controleze totul, sa dicteze, sa impuna, sa…se impuna… in asa masura incat… absurd, vrea sa porunceasca pana si ploii sa nu se dezlantuie la serbarea ei atat de mult muncita si cu atat de multi ani si bani platita 🙂 .

Alti membri ai familiei au varste medii sau sunt tineri si foarte tineri… fiecare cu gradul sau de educatie primit (cat de important!), cu puterea personala de perceptie, analiza si intelegere a timpurilor, fiecare cu dorintele si asteptarile lui, fiecare cu slabiciunea lui in fata manipularilor mass-media.

Si de aici, dupa cum spuneam, aceste “nevinovate” interviuri. Sa nu uitam cat de “proaspat” este timpul acestui film, atat pentru polonezi, cat si pentru romani. Totul se petrece azi, in Europa, intr-o Uniune Europeana contestata de unii, neinteleasa de altii, acceptata de din ce in ce mai putini. Suntem  dupa o vizita a lui Timmermans in Polonia 🙂 .

Revenim la aceste interviuri – separate intre ele prin momente inteligent balansate catre imagini romantic, natura, soare, ploaie… dar si UŞI, da, usi… subtil plasate, mascand vorbitorii, usi inguste dincolo de care oamenii nu reusesc sa scape din mentalul lor ingust.

Aceste interviuri releva si neintelegere si teama si radicalism si conservatorim si debusolare si confuzii… confuzii ridicule si periculoase:

“fiecare guvern face ceva…/ trebuie sa ai incredere in cineva…/ de un an nu au facut nimic…/ eu sunt 100% cu Guvernul…/ noi nu sustinem cauze pierdute…/ Guvernul sprijina familia, suntem majoritari, deci Guvernul nu e idiot 🙂 …/ tinerii nu vor sa mai ramana in Polonia…/ impotriva liberalismului in viata de familie…/ impotriva politicilor de sex liber (cand vrei, cu cine vrei, apoi avort)…/ liberalismul de stanga = communism…/ euroscepticismul tinerilor…/ nationalism fervent… / pozitia fata de religie a tinerilor (prea lungi predicile, dar trebuie sa le suport)…/ problematica acuta a terorismului, in conexiune cu cotele de refugiati impuse (sunt egoist, dar vreau liniste in Polonia)…/ umanism global? Nu, nu ma incalzeste… sunt doar interese…/ toleranta distruge cultura si educatia nationala…/ traditia si natiunea…/ neomarxism…/ marxismul in biologie…/ inflenta manipulatoare a mass-media (cum stim sa selectam sursele de informatii?)”

Si in plus, cateva intrebari si framantari pertinente – unele si extrem de tampite altele:

“familia transmite adevarul din generatie in generatie?” (da, o intrebare grea si filmul face referire, printre altele si la adevarul privind masacrul de la Katyn).

“Ideologia nu e stiinta… am dreptul ca sa nu-mi fie tarat copilul la biserica? Am dreptul sa nu i se faca educatie sexuala in scoala? Am dreptul sa nu fie ideologizat?”

Si motul de frisca pe tort: “Polonia nu are nevoie de UE!”

Mentalitatile par a fi ireconciliabile si reflecta educatia, varsta, mediul de dezvoltare individuala, timpurile…

Cum spuneam, momentele pe care le lasa regizoarea intre discutii, sunt mici perle ale camerei de luat vederi (Denis D. Lüthi) si exista la un moment dat o imagine superba a podelei bucatariei… strabatuta de picioarele celor catorva femei, lumina se reflecta cu atata calm si caldura pe podea, incat parca pe tine, spectator, te deranjeaza picioarele acelea si glasurile care se aud perorand, care strica echilibrul… Care de fapt strica echilibrul intregii lumi.

Un film bun, atat de apropiat de realitatea romaneasca, cu deosebirea ca spectatorul avizat, poate diferentia spiritul luptator si revolutionar (istoric) al polonezilor, fata de vesnicul spirit de gluma si cam atat al romanilor (tot istoric).

O tanara regizoare care are ceva de spus si stie sa o faca foarte bine.

Nota: 9/10
(Delia)

Articole similare

Hannah Arendt (2012)

Delia Marc

Confruntări cu criza: Il Capitale Umano (2013)

Dan Romascanu

Bloody Sunday (2002)

Codrut

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult