Filme Filme europene

Conacul discordiei: Howards End (1992)

Howards End (1992) – Întoarcere la Howards End
Regia: James Ivory
Distribuția: Anthony Hopkins, Emma Thompson, Vanessa Redgrave, Helena Bonham Carter

‘Howards End’, filmul lui James Ivory din 1992, se deschide cu o scenă care se petrece în natură. Vedem, filmată din spate, o femeie alergând. Este îmbrăcată cu o rochie lungă, care îi stânjenește vădit mișcările. Îmbrăcămintea se murdărește de la iarba și pământul udat de ploaie. Scena este simbolică pentru una dintre temele filmului – statutul femeilor în primul deceniul al secolului 20 -, perioadă care își ia numele în Anglia după cel al regelui Eduard al VII-lea, fiul reginei Victoria, cel care așteptase mulți ani să moștenească tronul de la longeviva regină. Conflictele sociale și politice se acumulau și fierbeau precum lava unui vulcan care stătea să erupă. Legi și convenții rigide acopereau conflictele sociale interne, la fel cum forța armatei imperiale și sistemul birocratic colonial încercau să le țină în frâu pe cele externe. Erupția care avea să vină se va numi Marele Război sau Primul Război Mondial. Lumea care o precede este excelent descrisă în romanele lui E.M. Foster și în filmele realizate de regizorul James Ivory și de producătorul și partenerul său Ismail Merchant. Sunt filme complexe și fastuos filmate, care readuc în atenție, reconstituie și reinterpretează conflictele și problemele unei lumi care se îndepărtează aparent în istorie, dar care continuă să influențeze prezentul.

Reprezentanți a patru clase sociale se găsesc angrenate într-un conflict în mijlocul căruia se află conacul Howards End, situat într-un sat din apropierea Londrei. Clădirea înconjurată de un parc cu vegetație abundentă și neliniștitoare este o moștenire istorică a familiei de viță nobilă veche britanică a lui Ruth, adusă în familia Willcox prin căsătoria acesteia cu Henry. Acesta este tipul capitalistului antrepenor dar fără scrupule, pentru care convențiile sociale ascund corupția morală, și care disprețuiește pe toți cei care nu sunt ca el. Fiii și fiica sa par să-i fi moștenit caracterul și concepțiile. Când Ruth se împrietenește cu Margaret Schlegel, o tânără frumoasa și inteligentă dar în pericol de a trece de vârsta măritișului, provenita dintr-o familie de clasă mijlocie de origine germană, și decide, pe patul de moarte, să-i lase acesteia moștenirea, familia Willcox nu ezita să recurgă la fraudă distrugând testamentul scris de mâna. Margaret împreună cu sora sa Helen au valori morale diferite de cele ale Willcox, dar bunele intenții nu dau intodeauna rezultate. Încercările de a-l ajuta pe tânărul și săracul Leonard Bast, un visător care nu se descurcă în Londra capitalistă, provoacă mai mult rău decât bine.

Scenele cheie ale filmului se petrec la Howards End sau sunt legate de aceasta. În structura dramatica a poveștii, conacul este un simbol. Pentru unele dintre personajele piesei este doar o proprietate. Aceste dispute mi-au amintit de romanele lui John Galsworthy care se petreceau într-o perioadă apropiată, și în care până și dragostea sau soțiile erau privite ca obiecte de proprietate. Diferențele de concepție dintre generații și clase sociale sunt evidente când privim cum se raportează personajele la drepturile femeilor – cele politice, dar și cel de a-și hotărî destinele, de a-și alege partenerii potriviți. O altă temă centrală a filmului este comunicarea dintre personaje. Mai toate sunt foarte volubile, întrețin dialoguri spumoase, dar nu întotdeauna se înțeleg. Pentru Henry Willcox cuvintele ascund mai degrabă decât exprimă, și nici măcar când dorește să-și exprime o posibilă afecțiune și să facă o cerere de căsătorie nu știe să aleagă cuvintele potrivite. Margaret Schlegel, dimpotrivă, este inteligentă și cultivata, dar poate tocmai educația aleasa reprezintă un exces atunci când are de-a face cu persoane ale căror valori morale nu corespund. Destinul până la urmă decide și loviturile sale sunt departe de a fi doar retorice.

‘Howards End’ adună o formidabila echipă de actori care se bucură de roluri consistente. Pentru Emma Thompson rolul lui Margaret a însemnat câteva bine meritate premii și confirmarea statutului de vedetă internațională. Helena Bonham Carter nu este mai puțin impresionantă, în opinia mea, în rolul lui Helen. Bătrâna doamnă Ruth este intepretata cu noblețe și pasiune de Vanessa Redgrave, și scena cumpărăturilor de Crăciun împreună cu Emma Thompson este antologică. Pentru Anthony Hopkins rolul lui Henry Willcox nu este cel mai vizibil din cariera sa sau din acea perioadă. El se topește în personaj și nu încearcă să epateze. Cinematografia lui Tony Pierce-Roberts este excelentă, și atunci când filmează la Howards End cu natura și satul din jurul conacului, și atunci când reconstituie cu acuratețe Londra primului deceniu al secolului 20. ‘Howards End’ rămâne o delectare pentru amatorii de cinematografie solidă și inteligentă.

Nota: 8/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www2.bfi.org.uk/whats-on/bfi-film-releases/howards-end)

Articole similare

Dictatorul și epoca sa: „Ceaușescu și epoca sa”, de Lavinia Betea

Dan Romascanu

Anii ye-ye-ului: Cherchez l’idole (1964)

Dan Romascanu

The Number 23 (2007)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult