Un balcon sur la mer (2010)
Regia: Nicole Garcia
Distribuția: Jean Dujardin, Marie-Josée Croze, Toni Servillo, Sandrine Kiberlain
‘Un balcon sur la mer’ (difuzat pe piața de limbă engleză cu ciudatul titlu ‘A View of Love’), filmul din 2010 al regizoarei și scenaristei Nicole Garcia (ea însăși o prolifică actriță, dar nu în acest film), combină două povești diferite: o poveste romantică a regăsirii după 25-30 de ani a unei iubiri din adolescența întreruptă de război și un thriller construit în jurul persoanei misterioase a unei femei blonde care amintește câteva dintre personajele feminine ale lui Hitchcock. Acestea ar fi premizele unui reușit thriller romantic, și ‘Un balcon sur la mer’ reușește în parte să fie un asemenea film. Am scris ‘în parte’ deoarece mie mi s-a părut că există un dezechilibru evident între cele două fire narative. Partea romantică este mult mai bine construită și are mai multă profunzime, ba chiar și chiar mai mult mister decât cea de thriller.
Nicole Garcia s-a născut la Oran, în Algeria, și a părăsit țara natală așa cum au făcut-o numeroși francezi la sfârșitul perioadei coloniale, în anii de război civil, represiune sângeroasă și atentate teroriste care au precedat independența acestei țări. Tot la Oran își are originea și povestea eroilor din film. Marc Palestro este un agent imobiliar, foarte bine situat economic și social, lucrând în firma condusa de socrul său. Într-una dintre afacerile de care se ocupă, cumpărătoarea este o femeie în care pare a o recunoaște pe fata cu care avusese o poveste de dragoste în adolescență cu ani în urma, în ultimele zile înainte de a părăsi Algeria în flacări. Femeia îl recunoaște și ea și are loc o regăsire pasională. Mama lui Marc însă pare să știe că fetița pe care o iubise acesta murise la scurt timp după emigrarea lor. Marc, derutat, începe să ancheteze. Misterele legate de identitatea femeii se acumulează și apar și complicații în tranzacțiile imobiliare.
Nu voi povesti mai mult, pentru a nu-i priva de plăcerea descoperirilor treptate pe cei care vor vedea filmul. Voi spune doar că Jean Dujardin este excelent în rolul principal, al bărbatului al cărui univers emoțional este răscolit de amintirile tinereții și de incertitudinile legate de identitatea celei pe care nu se poate împiedica să o iubească. Este unul dintre primele sale roluri în afara registrului comic și un bun punct de lansare pentru cariera care a urmat și care continuă. Pe actrița originară din Quebec, Marie-Josée Croze nu îmi amintesc să o fi văzut înainte. Ea este excelentă în rolul lui Marie-Jeanne, femeia misterioasă. Și Hitchcock ar fi luat-o în considerație la distribuire. Apare într-o singură scenă formidabila Claudia Cardinale, în rolul mamei lui Marc – ce placere să o revăd după atâția ani. O altă actriță excelentă, Sandrine Kimberlain, are un rol prea mic pentru imensul său talent. Din această distribuție de calitate, singurul personaj care nu își prea găsește locul este cel intepretat de Toni Servillo, amantul vârstnic al lui Marie-Jeanne. Legătura dintre cei doi nu este bine justificată. În general, partea de thriller mi s-a părut neclară. Scenariștii și regizoarea par să nu fi vrut să insiste prea mult pe ea. Rămânem cu o interesantă poveste de dragoste și un joc al memoriei, în care diferitele locuri în care se petrece acțiunea au un element comun – luminoasa Mare Mediterană.
Nota: 7/10
(Sursă imagini: IMDb.com, https://picclick.fr/UN-BALCON-SUR-LA-MER-Film-avec-113238058869.html)
