Filme Filme europene

Când amintirile ne schimbă: The Sense of an Ending (2017)

The Sense of an Ending (2017)
Regia: Ritesh Batra
Distribuția: Jim Broadbent, Charlotte Rampling, Harriet Walter

“The Sense of an Ending” este un film destul de solicitant. Publicul ţintă este cel de vârstă matură (şi +), cei care au în suflete şi minţi suficiente amintiri care au avut timp să fie uitate sau îngropate intenţionat. De asemenea, el necesită o anumită răbdare, căci personajele sale, la fel precum cei mai mulţi oameni din viaţa ‘reală’, nu se dezvăluie imediat şi nu sunt nici exuberanţi, nici foarte empatici. Este nevoie de timp pentru a descoperi motivaţiile umane ale multora dintre noi, este nevoie de timp cinematografic pentru a descoperi personaje ca cel al lui Tony Webster, proprietarul cvasi-pensionar al unui mic magazin de aparate de fotografiat vechi din Londra, care odinioară aspira să devină poet. Dar atunci când investim timpul şi efortul, în cinematografie ca şi în viaţă, putem fi cu nesaţ răsplătiţi.

Povestea, inspirată de romanul premiat în 2011 cu Man Booker al lui Julian Barnes, aduce pe ecran o reconstituire înceată a unora din episoadele tinereţii eroului principal, care primeşte subit o mică moştenire de la mama fostei sale iubite, probabil marea iubire neîmplinită a anilor universităţii sau chiar a vieţii. Aventura aproape uitată cu fata pe numele ei Veronica, descendentă dintr-o familie probabil dintr-o clasa superioară, este descoperită de spectatori şi redescoperită de Tony, pe măsură ce amintirile sale revin, unele dintre ele extrase cu dificultate, expuse din cauza necesităţii de a împărtăşi şi în ciuda voinţei de a lăsa unele în uitare. Acum el descoperă că acţiunile din trecut, nesăbuinţe minore ale tinereţii, au avut consecinţe necunoscute asupra vieţii altora. Veronica a fost totdeauna un fel de mister pentru tânăr, poate din cauza diferenţelor de clasă, poate pentru că bărbaţii niciodată nu înţeleg pe deplin femeile sau poate din cauza unor secrete de familie întunecate care nu sunt niciodată dezvăluite pe deplin şi nu devin mai evidente nici după 40 de ani. Ambiguitatea detaliilor este o parte a motivului pentru care mi-a plăcut povestea, căci în viaţa din afara cărţilor şi ecranelor nu totul poate şi va fi explicat. Cu toate acestea, piesele puzzle-ului se combină treptat şi construiesc pentru erou şi pentru spectatori o versiune alternativă, chiar dacă parţială, a trecutului. Morala finală a povestirii este că schimbarea trecutului poate schimba prezentul sau chiar viitorul. Suntem nu numai ceea ce dorim să fim, ci şi ceea ce ne determină să fim amintirile noastre.

Stilul britanic de viaţă şi comportamentul, cu discreţia şi tonul lor liniştit, se potrivesc bine cu această poveste. Regizorul Ritesh Batra este doar la cel de-al doilea său film pentru marile ecrane. Am auzit că debutul său în India cu “The Lunchbox” a fost un fel de senzaţie, dar nu am văzut încă filmul. Aici el reuşeşte să conducă cu îndemânare echipa sa minunată de actori, joacă bine cartea ambiguităţii şi pare să înţeleagă detalii despre sufletele şi dilemele personajelor. Atenţie însă, este şi o poveste personală, aşa că ceea ce vedem pe ecran este întotdeauna ceea ce vede eroul, Tony Webster, ceea ce ştim este ceea ce poate şi, în unele cazuri, alege acesta să-şi amintească.

Jim Broadbent este un actor minunat şi reuşeşte cu talent şi discreţie în rolul principal, evitând chiar să ne lase să devenim implicaţi cu personajul până când acesta cu adevărat o merită. Îmi pare rău că Charlotte Rampling petrece atât de puţin timp pe ecran în acest film, este o actriţă pe care o iubesc şi o admir. Păstrarea misterului în jurul personajului său este totuşi ceea ce a fost cerut de scenariu şi este necesar aici. Singura greşeală mai severă pe care am putut-o găsi este că actorii mai tineri care joacă în episoadele de flashback nu seamănă nici în fizionomii şi nici în comportamentul pe care îl dau personajelor cu sinele lor mai în vârstă. Nu am putut să-i recunosc pe Tony sau Veronica tineri în cei de la vârstă a treia. Acest decalaj lăsat la o parte, “The Sense of an Ending” mi-a oferit una dintre cele mai sensibile şi provocatoare de gânduri experienţe cinematografice din ultimii ani.

Nota: 8/10

Articole similare

Fără sens: Charleston (2017)

Dan Romascanu

Prin blogosfera cinefila (3 – 9 februarie 2014)

Jovi Ene

Prin blogosfera literara (25 – 31 august 2014)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult