Fargo (sezonul 3, 2017)
Regia: Michael Uppendahl, Keith Gordon, Mike Barker, Dearbhla Walsh, John Cameron
Distribuția: Billy Bob Thornton, Russell Harvard, Ewan McGregor, Carrie Coon
Am încă de văzut câteva alte seriale TV promiţătoare care au fost difuzate în acest an, dar nu mă îndoiesc că, oricât de bune ar fi acestea (şi unele sunt, în conformitate cu ecourile de până acum), acest al treilea sezon al lui „Fargo” va rămâne între cele mai bune. Cele zece episoade ale sezonului continuă să explore universul american care a fost creat pentru prima dată în filmul fraţilor Coen din 1996, deşi pentru prima dată în istoria lui ‘Fargo’, povestea nu se întâmplă în Fargo, Dakota de Nord, ci în Minnesota. Nu trebuie să va faceţi griji – locul este la fel de rece, de alb şi de populat de peisajele îngheţate infinite ca şi în ‘Fargo’ cel original, iar povestea este în acelaşi timp încurcată şi deranjantă, populată de o mulţime de personaje care se confruntă cu bine şi cu răul, cu fantasticul şi cu macabrul, în America de zi cu zi. Călăuzirea lui Ethan şi Joel Coen, care semnează în calitate de producători ai sezonului, se simte în coerenţa lumii care este adusă pe ecran, în ciuda diferitelor locaţii, personaje şi casting.
Poliţista bună se numeşte acum Gloria Burgle (rol jucat de Carrie Coon într-o manieră consistentă cu personajele anterioare similare din serie), are acum un fiu la vârstă adolescenţei şi se află în divorţ de soţul ei care o părăsise pentru un bărbat. Când tatăl ei vitreg este asasinat, una dintre crimele care au loc în zonă devine şi o afacere personală. Răii sunt împărţiţi pe diferite nivele de rău. Avem oamenii de afaceri locali cu conflictele şi greşelile lor locale. Avem ofiţerul corupt de parolă, care păcătuieşte îndrăgostindu-se de una dintre deţinutele în libertate condiţionată din grija sa (rol jucat de frumoasa şi talentata actriţă Mary Elizabeth Winstead) şi de aici, lucrurile pot doar aluneca în spirală spre prăpastie. Iar în partea de sus a scării răului avem agentul mafiei care încearcă să albească multe milioane de dolari punând stăpânire pe afacerile locale. Performanţa lui David Thewlis în acest rol este excepţională, este unul dintre aceste roluri şi chipuri pe care nu le poţi uita niciodată şi pe care probabil că nici nu le vom mai întâlni din nou, deoarece rolul este de compoziţie. Careul performanţelor actoriceşti este completat de Ewan McGregor, care joacă în rol dublu doi fraţi care au caractere atât de diferite, încât mi-a trebuit să ajung la episodul 3 sau 4 pentru a realiza că acelaşi actor îi joacă pe amândoi. Este foarte rar că un astfel de nivel de actorie se întâmplă în seriale TV.
Se pot scrie multe (unele au fost deja scrise) despre acţiune, modul în care este construită, ce rol joacă coincidenţele, dacă există găuri mari în poveste, probleme de continuitate sau gafe, sau dacă unele dintre episoadele mai scurte (introducerea la Berlin, mai târziu intruziunea supravieţuitorului Holocaustului) sau mai lungi (episodul complet despre bunicul scriitor SF în California) sunt bine integrate cu firul principal, adaugă valoare sau distrag atenţia. În opinia mea, cea mai mare parte a materialului care a fost criticat a fost făcut intenţionat aşa cum apare pe ecran. Sunt într-adevăr poveştile descrise în acest sezon bazate pe realitate, aşa cum s-a scris la începutul fiecărui episod? Mă îndoiesc. Ele nu sunt atât de credibile în detalii, dar sunt credincioase lumii fraţilor Coen. Viaţa este complicată, uneori amuzantă, uneori tristă, de multe ori înfricoşătoare, nu înţelegem multe din cele ce se întâmplă în jurul nostru. La fel este şi universul creat pe ecran de fraţii Coen în filmul original şi continuat de seria TV. Cine iubeşte viaţa are şanse să iubească şi ceea ce se vede pe ecran în acest serial.
Nota: 9/10
https://www.youtube.com/watch?v=bm-5HwIR7hM
