Ajami (2009)
Regia: Scandar Copti, Yaron Shani
Actori: Fouad Habash, Nisrine Rihan, Elias Saba, Youssef Sahwani
‘Ajami’, filmul israelian nominalizat pentru premiile Oscar in acest an, este foarte diferit de filmele de succes care au reprezentat aceasta tara in anii precedenti. Regizat de doi debutanti pe scena cinematografiei, Scandar Copti si Yaron Shani, este jucat in cea mai mare parte in limba araba si se ocupa de o lume pe care multi israelieni o cunosc doar de la stiri – crima si saracia care domina cartierele arabe de la periferia marilor orase din Israel. Numele filmului este dat de una dintre aceste zobe, in Jaffo, in sudul si apropierea luminilor stralucitoare ale metropolei Tel Aviv.
Concentrandu-se pe alocuri pe genul violentei suburbane, care a fost de succes in alte scoli de cinema mai putin importante, „Ajami” este o poveste complexa despre crima, care implica cateva personaje care par a fi condamnate pentru tragedie. Un musulman arab israelian se regaseste in mijlocul unui conflict intre familii care se transforma in violenta, crima si razbunare. Un muncitor ilegal palestinian are nevoie urgenta de bani pentru a-si ajuta mama suferinda. Amandoi vor avea nevoie de protectia unui bogat patron de restaurant, care este de asemenea si un fel de autoritate locala, dincolo si mai presus de politie si de fortele de aplicare a legii. Amandoi vor fi implicati intr-o afacere cu droguri, care se termina cu impuscaturi.
Politia pare incapabila sa controleze perimetrul si apare cu stangacie in peisaj, aparitia sa generand mai mult conflict si violenta decat lege si ordine. Unul dintre politisti isi traieste propria sa tragedie, fratele sau soldat dispare si este regasit mai tarziu in teritoriul palestinian, fiind probabil rapit si ucis de catre teroristi. Toate aceste fire disparate se reunesc frumos spre sfarsit si scenariul inteligent este cea mai buna parte a filmului.
Nu este un film placut de vizionat si nici nu este facut pentru asta. Povestea este relatata din perspectiva unor personaje diferite, necesita atentie pentru a fi urmarita si chiar daca are logica si toate piesele din puzzle se potrivesc bine in cele din urma, unghiurile diferite si salturile in timp fac filmul dificil sau cel putin solicitant pentru a fi vazut.
Actorii sunt indreptati spre un mod foarte natural de a juca, improvizatia si trairea personajelor par a fi o regula mai degraba decat o repetitie atenta a rolului – aceasta da un sentiment al naturalului si al haosului vietii, dar il roaga mai degraba pe spectator decat pe regizor sa umple cu semnificatii ceea ce se intampla pe ecran. In sfarsit, culorile si peisajele sunt in multe cazuri debusolante si fara suflet, murdare si brutale, la fel ca lumea in care traiesc personajele.
Aceasta bucata realistica de cinematografie reuseste a fi atat directa in modul sau de expresie, cat si sofisticata in istorisirea povestii. Spectatorul mediu israelian este influentat de o imagine a unei parti a tarii si a vietii sale sociale care ii este apropiata si departata in acelasi timp. Cuvintele de final apartin unuia dintre personaje un copil de cartier care creioneaza pe benzi desenate o reprezentare a povestii de-a lungul intregului film, pentru a deveni o parte din drama in final. „Do not close your eyes” (Nu inchideti ochii!) – acest mesaj poate fi parte a intregii societati, asa cum Ajami este o parte din aceeasi lume in care traim.
