A Million Ways to Die in the West (2014) – Un milion de feluri de-a te prăpădi de râs

A Million Ways to Die in the West (2014) – Urma scapă turma

Regia: Seth MacFarlane
Distribuția: Amanda Seyfried, Charlize Theron, Liam Neeson, Seth MacFarlane

A Million Ways to Die in the West sau în traducerea șchioapă autohtonă Urma scapă turma m-a făcut să râd. Adică exact ce și-a propus Seth MacFarlane.

Seth MacFarlane a erupt în cinematografie abia în 2012 cu producția Ted, un film care i-a adus și o nominalizare la Oscar, dar care mie mi s-a părut cam ratat în ciuda ideii inovatoare și pline de potențial. Seth venea spre cinema din lumea animației teve unde lucrase pentru Cow and Chicken (1995), Johnny Bravo (1997) și mai ales Family Guy (1999) unde și-a împrumutat vocea pentru Peter, Brian, Quagmire, Tom Tucker și Stewie Griffin. Umorul lui dark, coroziv și ofensiv poate să nu placă tuturor, dar i-a adus o audiență fidelă și – deși păstrează cutumele sitcomurilor clasice – întotdeauna adaugă o întorsătură ca tușă personală. Îi place să facă referiri și miștouri la cultura pop și nu se poate abține să nu facă trimiteri la trilogia Back to the future (nu s-a putut abține nici în A Million Ways to Die in the West – faza cu Christopher Lloyd e antologică!, iar cameo-urile neașteptate și cu atât mai inspirate – vocea oii plutitoare din trip-ul lui Albert, personajul principal, aparține lui Patrick Stewart :)! ).

Da, știu, jumătate din gaguri au fost răsuflate, cele mai bune poante au fost utilizate în trailer, Seth a arătat pe ecran la fel de destins ca un pui înfipt în frigarea rotisorului, iar filmul însuși pare o succesiune de momente de stand-up comedy cu accente cam de mahala ceea ce poate deranja morala puriștilor. Acum ce pot să spun… umorul e o chestiune personală. Dacă ești setat pe Monty Python sau Seinfeld, nu are rost să te deranjezi cu deplasare către cel mai apropiat cinematograf de mall. Însă dacă v-ați îndoit de râs la Bundy, MASH sau improvizibilii noștri autohtoni e foarte posibil să plecați mai hăhăiți de la A Million Ways to Die in the West decât de la The Hangover 1,2,3 și 3,14 luate dimpreună cu Globurile lor cu tot (da, v-ați prins, nu mi-au plăcut 😉 ).

N-aș putea spune exact ce se întâmplă, dar trendul actual în ceea ce este etichetat ca fiind comedie – mie personal – mi se pare… trist. Și nu înțeleg fenomenul. E normal ca fiecare gen să evolueze, să se dezvolte și să capete valențe noi, dar mie mi se pare important ca baza, fundamentul și scopul final al unei atare pelicule să rămână cel consacrat: producerea de râsete în sală. Ceea ce 99% din producțiile moderne înregimentate sub această etichetă nu reușesc… în cazul meu, evident. Nu că m-aș constitui în vreun etalon :). Și… fiți atenți la margarete! 😉

Notă: 7.5/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=2sOa-2EhbTU’]