Filme Filme europene

Вдудь. Un film despre Beslan

Беслан. Помни / Beslan. Remember
Regizor: Iurii Dudi

Care este cea mai mare problemă cu care ne-am pomenit după cel de-al doilea război mondial? Corect, cu multe țări destrămate și alte blocuri ideologice artificial create. Rezultatul nu s-a lăsat mult așteptat și iată-ne în mijlocul unei globalizări agresive, unde se luptă pentru credință și porniri fanatice prin terorism. Anume despre acest subiect este noul film al jurnalistului Iurii Dudi, „Beslan. Remember”, pentru care acesta a fost premiat în concursul  „Profesia-jurnalist 2019”.

Beslan este un oraș în Osetia de Nord, Rusia cu o populație de 35.550 de locuitori. Marea problemă în cazul acestei republici federative provine dintr-un conflict armat între Georgia, pe de-o parte, și Federația Rusă pe cealaltă parte. Războiul a început în august 2008 ca urmare a unei operațiuni militare lansate de către forțele georgiene contra regimului separatist oset. Pe 8 august, Rusia a trimis forțe în sprijinul osetilor. În urma acestui război, Osetia de Sud a fost recunoscută ca entitate statală de Federația Rusă, Georgia, la rândul ei, pierzând de facto controlul asupra acestei regiuni.

Ce s-a întâmplat mai departe? Scenariul e bine cunoscut. În această regiune separatistă, inclusă în politica modernă de expansiune a Federației Ruse, au apărut așa numite focare de rezistență. Grupările teroriste au fost implicate și în atacul terorist din Beslan.

Filmul lui Iurii Dudi povestește cronologia, cauzele și motivele atacului terorist din Beslan. Dar, pentru început, câteva date informative despre acest eveniment sângeros. Pe data de 1 septembrie 2004, la ora 9.20 dimineața, teroriștii i-au luat ostatici pe elevii din școala Nr.1 din orașul nord-osetin Beslan, sosiți la careul solemn de început al anului școlar. Au fost luați ostatici 1127 de persoane – elevii veniți la careu, părinții, rudele și prietenii acestora, profesorii și chiar și copii sugari.

Conform unor date oferite de Radio Europa Liberă, 17 bărbați din rândul ostaticilor au fost împușcați la scurt timp după atac. Pe data de 2 septembrie teroriștii au eliberat, datorită intervenției lui Ruslan Aușev, 11 femei și 13 copii. Pe data de 3 septembrie a survenit deznodământul sângeros: în timpul tirului haotic, numit până în prezent „asalt antiterorist”, au fost omorâți 334 de oameni, inclusiv 318 ostatici, dintre care 186 de copii. Au murit 12 membri ai forțelor speciale, numărul de răniți a depășit 800 de oameni, dintre care 72 de copii și 69 de maturi au devenit invalizi, dar și 62 de membri ai structurilor de forță. Oficial, victime ale dramei sunt considerate 1343 de persoane.

Iurii Dudi a decis că e cazul să aducă o istorie aparte, desfășurând o anchetă jurnalistică amplă, în care să discute nu doar cu factorii de decizie, așa cum fac mai toți jurnaliștii specializați în filme documentare, ci cu supraviețuitorii. O tehnică cel puțin inedită, mai ales din perspectiva unui om neinițiat, deoarece acesta primește acces la un puzzle al evenimentelor consumate.

Cel mai relevant este faptul că Dudi nu speculează, ci intervievează destul de echidistant, scoțând în relief destinul fiecărui participant. Filmul acestuia este o reconstituire a lanțului dintre cauză și efect, iar meritul major al acestui documentar este că denotă interacțiunea dintre interesele geopolitice și atacul terorist. Lista vinovaților rămâne deschisă, chiar dacă aproape toți teroriștii au fost stârpiți.

Semnele de întrebare, cu privire la sistemele de securitate, corupția și oarba sine-încredere a structurilor de forță, rămân actuale până în prezent. Proiectul lui Iurii Dudi nu face altceva decât să scoată din peisajul general câteva elemente de bază ale problemei: cifrele eronate (ne)intenționat cu privire la numărul victimelor; absenteismul reprezentanților politici care au preferat să tacă despre situația existentă decât să intre în dialog cu teroriștii; discrepanțele existente între contra-atacul forțelor de ordine și rezultatele acelui măcel.

În 3 ore și 10 minute, Iurii Dudi a reușit să comprime o istorie care nu-și va pierde actualitatea și impactul mult timp de acum înainte. Realizarea și importanța unui astfel de text este că scutură din temelii anumite stereotipuri și trezește dur la realitate.

Ce notă i-aș da? Greu de spus. Să oferi note unor astfel de proiecte este extrem de subiectiv și dificil, deoarece un astfel de documentar implică mai mult aspecte de tematică decât muncă regizorală. Prin urmare, eu îl trec în lista anchetelor jurnalistice de urmărit în mod obligatoriu.

Nota: 9/10

Link film: 

(Sursă fotografii: https://meduza.io/  http://www.rfi.fr/ ,  https://news-r.ru/)

Articole similare

Fanny and Alexander (1982)

Dan Romascanu

Realism și suprarealism: Biutiful (2010)

Dan Romascanu

Banii nu aduc fericirea. Epopee în cinci cânturi: Birds of Passage (2018)

Carmen Florea

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult