Filme

Realism animat: Teheran Tabu (2017)

Teheran Tabu (2017) Regia: Ali Soozandeh Cu: Jasmina Ali, Hasan Ali Mete, Zahra Amir Ebrahimi 'Tehran Taboo' este un film care nu ar fi putut fi realizat în Iranul de astăzi. Creatorul său, regizorul de film și animatorul Ali Soozandeh trăiește în exil și filmul a fost realizat în Germania și Austria, în 2017. Acțiunea se petrece în Teheranul zilelor noastre, o metropolă cu multe aspecte moderne (arhitectură, trafic, publicitate), oraș controlat și dominat însă de legile republicii islamice. Cinematografia contemporană iraniană a reușit să aducă pe ecran acest oraș și o parte din problemele politice și dilemele morale ale locuitorilor săi în multe filme, câteva remarcabile, dar nicio critică fățișă și nici abordarea deschisă a sexualității și a unor teme legate de statutul femeilor, nu ar fi putut apare așa de direct într-un film produs în Iran. Prin tehnica aleasă (animație derivată din joc de actorim în termeni de specialitate 'computerized rotoscoping'), Soozandeh reușește să creeze un film modern ca mijloace de exprimare, și care expune deschis, aproape exhibiționist, unele dintre temele interzise sau greu de abordat pentru creatorii de film care trăiesc în Iran. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (30 martie – 5 aprilie 2020)

-Ana Lucia scrie la 'Cinefilia' despre 'Discutabil – serial online în și despre izolare': 'Discutabil este un serial online, care a avut premiera în același mediu în data de 27 martie. În prezent, a ajuns la 3 episoade din cele 12 ale primului sezon. Serialul a pornit de la ideea lui Vlad Zamfirescu, o idee pe care o cocea de ceva vreme, anume un serial cu actori care să discute în bucătărie, însă niciodată nu a avut timpul să-i acorde energia necesară. Având în vedere avantajele acestei carantine, precum mai mult timp liber, Vlad Zamfirescu, regizorul serialului, împreună cu scenaristul Alexandru Popa, au scos ideea din sertar și au adaptat-o astfel încât să transpună realitatea prin care trece țara noastră în timpul actual. Astfel, povestea se centrează asupra vieților celor 5 actori (6 din al doilea episod), în perioada de carantină, unde cultura a fost prima lovită. Ei nu mai pot gusta o perioadă plăcerea scenei, a aplauzelor interminabile, a admirației pe care o primeau din partea publicului. Discuțiile dintre personaje au loc pe Skype, din propriile lor bucătării, iar subiectele curg din fiecare resursă: angoasa, frica de virus, teoriile conspiraționiste ale vremii actuale, teama de moarte, panica produsă și scopul ei și multe altele.' (mai mult…)

Aria (2004 – 2011) – soarta unui talent uitat de Patrie

Aria (2004 - 2011) Regia: Vlad Druck Stau în fața ecranului devenit deja negru. Diger emoțiile pe care le-am încercat pe durata întregului documentar liric „Aria”, regizat de faimosul Vlad Druck, cel pe care presa română de peste Prut l-a numit, pe bună dreptate, frisonul agitator de sub masca oficială. Pelicula documentară „Aria”, concepută în intervalul a șase ani tumultoși, o aduce în fața publicului pe faimoasa primadonă de origine basarabeană Maria Cebotari. Și nu o face doar în stilul uscat al filmelor biografice, cu înșiruire cronologică lipsită de substanță, ci apelează la toate mecanismele empatice prin care să trezească spectatorul, să-l zbuciume, să-i provoace veritabile frisoane de conștiință. Or, acest lucru s-ar datora nemijlocit faptului că acest petic de pământ moldav încă nu a adus un omagiu deplin acestei figuri proeminente a culturii mondiale. (mai mult…)

Un mare artist, un destin tulbure – Clara Haskil : Le mystère de l’interprète (2017)

Clara Haskil : Le mystère de l'interprète (2017) Regia: Pascal Cling, Pierre-Olivier François, Prune Jaillet Tocmai am văzut documentarul TV „Clara Haskil: Le mystère de l'interprète”. Documentarul aduce în atenția iubitorilor de muzică viața și cariera uneia dintre marile pianiste ale secolului XX - Clara Haskil. Calea dificilă în viață a femeii evreice singure din România care a luptat împotriva sănătății fragile și a răsturnărilor politice ale vremurilor sale este redată cu ajutorul documentelor, câtorva secvențe filmate (Chaplin era prieten) și a scrisorilor sale către prieteni și familie. (mai mult…)

Home (2009) – o lecție la care am rămas repetenți

Home (2009) Regizor: Yann Arthus-Bertrand Scenariu: Yann Arthus-Bertrand, Denis Carot, Yen Le Van, Isabelle Delannoy Naratori: Yann Arthus-Bertrand, Salma Hayek, Glenn Close, Jacques Gamblin, Xun Zhou Cred că doar cei mai leneși nu s-au ciocnit de valul mediatic al fenomenului CoVid-19. Se discută și se dezbat, demagogic sau nu, efectele unui virus care aproape dezintegrează economia mondială. Dar se pare că refuzăm cu îndârjire să atragem atenția la premisele acestui fenomen, care de altfel explică detaliat de ce am ajuns în acest peisaj apocaliptic. Faceți preț de câteva clipe abstracție de teoria liliacului purtător al bolii sau cea a chinezilor tradiționaliști care mănâncă tot ce zboară, aleargă sau se târăște pe acest pământ. Componenta ideologică și cutumele regionale pot fi analizate doar prin prisma rolului lor declanșator. Problema majoră este, în viziunea mea, atitudinea neserioasă, sfidătoare a omului față de natură. Da, efectiv ne-am bătut joc de această imensă casă în care locuim. (mai mult…)

Film noir pre-Nouvelle Vague: Bob le Flambeur (1956)

Bob le Flambeur (1956) Regia: Jean-Pierre Melville Distribuția: Roger Duchesne, Isabelle Corey, Daniel Cauchy Dramele criminale și poveștile cu gangsteri au devenit unul dintre genurile de succes ale cinematografiei americane în timpul celui de-al doilea război mondial și în anii imediat următori. În Franța proiectarea filmelor americane fusese interzisă în timpul ocupației germane, ceea ce doar a accentuat setea pentru cinematografia de peste ocean și cam pentru tot ce era american în anii imediat următori sfârșitului războiului. Francezii aveau să fie cei care au găsit cuvintele potrivite pentru a da un nume acestui stil cinematografic - film noir. Între regizorii francezi admiratori ai filmelor americane, Jean-Pierre Melville a fost probabil cel mai fascinat dintre toți, a importat și adaptat genul și i-a dat o tentă franceză de neconfundat. 'Bob le Flambeur' realizat în 1956 (având pe generic numele simplu Melville) este unul dintre filmele de referință ale carierei sale, un film care conține și multe dintre elementele cinematografice ale școlii care cu câțiva ani mai târziu avea să primească numele de Nouvelle Vague. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (23 – 29 martie 2020)

Distantarea sociala nu i-a redus la tacere pe multi dintre bloggerii de film. Unii foloseau deja preferential 'streaming' acasa, altii au descoperit acuma placerile vizionarii filmelor cu popcorn din productie proprie. -Cristian Caloian scrie la 'liternet.ro' despre 'Heidi' a lui Catalin Mitulescu: 'Cătălin Mitulescu menţine stilistica apropiată Noului Cinema Românesc (mai puţin duratele lungi, preferînd un montaj alert, potrivit genului), încercînd să livreze un policier decent. Condiţiile sociale sau dilemele post-comuniste sunt prezente, e drept, dar importanţa lor este secundară. Iarna şi mizeria periferiei, condiţiile insalubre şi hainele sărăcăcioase sunt prezente pe ecran şi construiesc verosimilitatea decorului, dar atenţia spectatorului este ghidată către dramele şi ispitele personajelor, către motivaţiile acestora autonome. Într-o cheie universală, personajele înfruntă atracţii interzise, pasiuni nesănătoase sau legături maladive, într-o relaţie de semi-independenţă de decorul post-comunist.' (mai mult…)

Melodramă despre emigrație și familie: The Farewell (2019)

The Farewell (2019) Regia: Lulu Wang Distribuția: Shuzhen Zhao, Awkwafina, X Mayo Nu sunt un mare amator de melodrame, dar există teme pentru care genul melodramei este foarte potrivit. În 'The Farewell', scris și regizat de Lulu Wang, găsim câteva dintre ele. Este al doilea film de lungmetraj al regizoarei, un film despre emigrație și despre familie, despre diferențele culturale dintre țara de origine și țara adoptivă și despre confruntarea celei de-a două generații de emigranți cu acest conflict. Distanța pe care o crează emigrarea nu există numai geografic între membrii familiilor răspândite în toată lumea, ea există în multe cazuri în sufletele celor care au părăsit o țară pentru a-și croi o nouă viață în alta. (mai mult…)

Filosoful și generalii: Mientras dure la guerra (2019)

Mientras dure la guerra (2019) - While at War  Regia: Alejandro Amenábar Distribuția: Karra Elejalde, Eduard Fernández, Santi Prego Războiul civil din Spania a fost unul dintre primele conflicte armate intens mediatizate și a avut parte de numeroase relatări reportericesti și de ficțiune, unele dintre ele scrise și publicate chiar în perioada desfășurării sale, între 1936 și 1939. 'While at War' (titlul în limba spaniolă este 'Mientras dure la guerra'), filmul regizorului Alejandro Amenabar, realizat cu opt decenii mai târziu, aduce în primul plan figura scriitorului, lingvistului și filosofului Miguel de Unamuno, poate cel mai celebru intelectual spaniol al acelei perioade, și atitudinea sa față de evenimentele legate de declanșarea războiului civil. Este un film biografic și istoric cu multe calități. Este și un film actual. Poate că cel mai surprinzător aspect pentru spectatori este faptul că și astăzi disputele și ideile pe care le ridică filmul sunt actuale, în ciuda tematicii sale istorice. Când alunecă activismul care favorizează 'ordinea' în dictatură? Care este rolul intelectualului și când devine inevitabilă angajarea politică? Tăcerea înseamnă complicitate? (mai mult…)

Rădăcinile răului: Coup de Grâce (1976)

Coup de Grâce (1976) - Der Fangschuß Regia: Volker Schlöndorff Distribuția: Matthias Habich, Margarethe von Trotta, Rüdiger Kirschstein  'Coup de grace' al regizorului german Volker Schlondorff își datorează titlul în limba franceză faptului că adaptează pentru ecran romanul cu același nume al scriitoarei franceze Marguerite Yourcenar. Titlul în limba germană este 'Der Fangschuss'. 'Filmul este realizat în 1976 și succede imediat în filmografia lui Schlondorff 'Onoarea pierdută a Katharinei Blum'. Margarethe von Trotta, co-regizoarea filmului precedent, joacă în 'Coup de grace' rolul principal, acesta fiind probabil cel mai remarcabil rol al carierei sale de actriță, carieră pe care avea să o abandoneze peste câțiva ani, trecând definitiv în scaunul regizoarei, cu mult succes de altfel. Pentru Schlondorff, filmul se încadrează în seria care abordează tema rădăcinilor violenței politice. Acțiunea se petrece în 1919, dar referințele sunt evidente la ceea ce avea să se întâmple în Germania următorului sfert de secol, poate chiar mai evidente decât în romanul scriitoarei franceze, publicat în 1939, anul izbucnirii celui de-al doilea război mondial. (mai mult…)