Filme

Frumos, pervers, absorbant: The Handmaiden (2016)

The Handmaiden (2016) - Ah-ga-ssi  Regia: Chan-wook Park Distribuția: Min-hee Kim, Jung-woo Ha, Jin-woong Cho  Un film frumos, pervers, absorbant. Am mai remarcat și în alte ocazii că multe dintre filmele coreene refuză categorisirile facile. Este și cazul lui 'The Handmaiden', filmul realizat în 2016 de Chan-wook Park. Este un film de maturitate, un film care pleacă de la un roman englezesc stil horror-gothic, mută acțiunea în Coreea ocupată de Japonia în anii '30 ai secolului trecut și se dezvoltă într-o sinteza a thrillerelor psihologice și erotice cu saga de familie și cinematografia socială cu tentă feministă. Amprenta personală este foarte vizibilă, regizorul pe care 'Oldboy' l-a făcut faimos în lume reușește încă odată să spună în mod fluent și cu o perfecțiune vizuală unică o poveste stil Tarantino care are loc într-un decor Hitchcock a la japonaise. Cred că vor fi spectatori care să fie deranjați de unele sau altele dintre detaliile și scenele din film, dar nu cred că mulți pot scăpa farmecului magnetic al poveștii puse pe ecran de acest maestru corean. Da, maestru. Cred că odată cu acest film Chan-wook Park și-a câștigat - cel puțin pentru mine - apelativul de maestru al artei filmului. (mai mult…)

Când istoria se ciocnește de clișeu: The Old Guard (2020)

The Old Guard (2020) Regia: Gina Prince-Bythewood Distribuția: Charlize Theron, KiKi Layne, Matthias Schoenaerts În ultimul timp, Neflix a oferit numeroase filme și seriale care mai de care mai diverse, mai captivante, cu subiecte interesante. Unele sunt producții proprii, altele sunt preluate de la alte mari case de producție, cert este că diversitatea aceasta intrigă și acaparează utilizatorul platformei, devenindu-i un bun partener de singurătate, mai ales într-o perioadă tulbure și agitată cum este cea pe care o traversăm. Unul din filmele „proaspete” pe care Netflix le-a propus abonaților săi este și The Old Guard, un science fiction cu accente oarecum istorice, o discuție, de fapt, asupra nemuririi și asupra cruzimii timpului. (mai mult…)

Sitcom with Amelie… Emilie: De vrais mensonges (2010)

De vrais mensonges (2010) - Minciuni adevărate Regia: Pierre Salvadori Distribuția: Audrey Tautou, Nathalie Baye, Sami Bouajila  Ce-și poate dori regizorul unei comedii romantice în anul 2010 decât să le aducă pe ecran pe Nathalie Baye și pe Audrey Tautou în rolurile unei mame și a unei fiice încurcate într-o intrigă amoroasă care are ca obiect (sau al treilea vârf al triunghiului daca vreți) același bărbat? Această ocazie a avut-o regizorul Pierre Salvadori (co-autor și al scenariului) și rezultatul nu a fost pe măsura așteptărilor mele. 'De vrais mensonges' (ceea ce înseamnă 'Minciuni adevărate', desi titlul ales pentru versiunea engleză este 'Beautiful Lies', probabil pentru a evita conflictul cu 'True Lies' cu Schwarzenegger și Jamie Lee Curtis) reușește să fie doar o acceptabilă comedie de vară în care cel mai bun lucru este prezența celor două actrițe, lăsând totuși senzația că acestea sunt folosite sub potențialul lor excepțional. (mai mult…)

Un debut impresionant: Divines (2016)

Divines (2016) Regia: Houda Benyamina Distribuția: Oulaya Amamra, Déborah Lukumuena, Kevin Mischel 'Divines' este filmul de debut și singurul lungmetraj realizat până acum de regizoarea franceză Houda Benyamina. Prezentat la Cannes în 2016, a făcut o impresie excelentă primind premiul Camera d'Or, urmat de nominalizări și distincții la alte festivaluri și trei premii Cesar în acel an. Bine meritate, deoarece este vorba nu numai despre unul dintre cele mai bune debuturi regizorale pe care mi le amintesc, ci și despre un film dureros și emoționant despre dragoste și tinerețe într-o lume care nu acordă prea multe șanse celor de la marginea societății. Filmul se încheie cu scena unei demonstrații violente și a confruntării dintre politie și tinerii din 'banlieu' - cartierele mărginașe ale metropolei - de genul cărora vedem des la televiziuni în știrile despre Paris și alte mari orașe ale lumii. Violenta aceasta aparent lipsită de sens este ceea ce reținem majoritatea dintre noi. Filmul lui Houida Benyamina, inspirat în mare măsură de propria sa experiență inclusiv participarea la demonstrațiile și tulburările violente din 2005, prezinta una dintre căile posibile care duc la ceea ce vedem la știri și trăim în lumea contemporană. (mai mult…)

Un eseu de artă ratat: Francofonia (2015)

Francofonia (2015) Regia: Aleksandr Sokurov Distribuția: Louis-Do de Lencquesaing, Benjamin Utzerath, Vincent Nemeth Mărturisesc că nu sunt un mare admirator al regizorului rus Alexandr Sokurov. Multă lume îl considera cel mai mare regizor rus al secolului 21 și urmașul lui Tarkovski pe suprafața Pământului. Nu am fost deloc entuziasmat (eufemism!) de 'Russian Ark', mi-au plăcut în schimb 'The Sun' și 'Faust', dar niciunul nu a reușit să obține de la mine mai mult decât o notă de 8 pe IMDB. 'Francofonia' realizat în 2015, cel mai recent proiect al sau care a ajuns pe ecrane, nu m-a făcut să-mi schimb părerea. (mai mult…)

Înceata tranziție: Doar cu buletinul la Paris (2015)

Doar cu buletinul la Paris (2015) Regia: Serban Marinescu Distribuția: Dorel Visan, Mircea Diaconu, Razvan Vasilescu, Adrian Titieni, Toma Cuzin 'Doar cu buletinul la Paris' este un film pe care aproape că am evitat să-l văd. După titlu părea a fi una dintre acele comedii românești binecuvântate cu o distribuție excelentă, dar care în general recirculă și eternizează glume răsuflate. M-a convins până la urma totuși semnătura regizorului Șerban Marinescu și dorința de a-i revedea pe câțiva dintre actorii de pe generic. Surpriza a fost în bine. 'Doar cu buletinul la Paris' abordează acel comic sarcastic și disperat al filmelor românești de după 1990 (pe linia 'Filantropica'), dar reușește să insereze câteva momente de cinema interesant și autentic și prilejuiește un rol secundar extraordinar lui Dorel Vișan, unul dintre marii actori români al cărui talent a fost oarecum împiedicat să se exprime de distribuirea stereotipă în roluri potrivite tiparelor epocilor. Aici actorul se răzbună parcă din plin, creând poate rolul vieții sau în orice caz rolul finalului de carieră. (mai mult…)

Prin blogosfera cinefilă (22 – 28 iunie 2020)

Dupa o perioada de hibernare coronica, o parte dintre bloggerii de film se intorc la activitate. Probabil ca odata cu revenirea in sali, si activitatea lor va deveni mai vizibila. Portalul 'liternet' ofera si o grafica noua. Alin Vara a vazut 'Lykke-Per / Per cel norocos' al lui Bille August: 'Lykke-Per / Per cel norocos este astfel unul dintre cele mai complexe filme despre fragilitatea umană, despre tensiunea înnebunitoare dintre spirit şi materie, foamea de Dumnezeu şi condiţia căzută a omului sortit să fie un pelerin, dar cu mijloace atât de slabe de a merge mai departe: doar cu carne, sânge, lacrimi, minte înceţoşată, suflet frânt, viscere febrile. Într-o secvenţă dinspre final, Per agaţă ceasul acela, laitmotivul şi simbolul blestemului său, de piatra funerară a tatălui său, cu cuvintele: eşti mulţumit acum? Este momentul în care toate piesele sunt la locul lor, şi marele joc îşi află logică şi deznodământul: ceasul era simbolul întunericului său interior, al tatălui său, al iubirii şchioape pe care o primise, a incapacităţii sale de a ierta - elementele unui monstru ce l-a urmărit toată viaţă şi care, cu un pic de lumină, cu un pic de smerenie, cu un pic de... noroc ar fi putut fi transfigurat în lumină prin acea binecuvântare pe care o ceruse Per de la pastor. "Norocosul" nostru s-a prăbuşit, cu alte cuvinte, din lipsă de iubire - nici primită, nici oferită. La aşa ceva, în toiul dramelor, absenţelor şi evadărilor vieţilor noastre, am face bine să luăm aminte.' (mai mult…)

A doua șansă: Conversations with Other Women (2005)

Conversations with Other Women (2005) Regia: Hans Canosa Distribuția: Helena Bonham Carter, Aaron Eckhart, Yury Tsykun 'Conversations with Other Women' este un film care m-a surprins. Citisem despre el, probabil prea mult, dar oricum, publicitatea în jurul său era deja destul de mare, și mă așteptam ca acest film din 2005 aparținând unui regizor (Hans Canosa) care a făcut în total doar trei filme până acum (acesta fiind al doilea) să fie un exercițiu cinematografic interesant, dar destul de arid. Folosirea aproape în întregimea duratei filmului a procedeului împărțirii și reconstrucției ecranului din două cadre diferite promitea să mă obosească de la un moment încolo. Surpriza a fost să descopăr un film care oferă mult mai multă emoție autentica decât mă așteptam. Contribuie sau deranjează artificiul tehnic pe care unii îl considera strălucit, alții enervant și obositor? Sincer, nu sunt sigur, dar cred că am descoperit și o motivație serioasa pentru folosirea acestui procedeu în povestea însăși care este relatată în film. (mai mult…)

Rămas-bun, Philip Seymour Hoffman: A Most Wanted Man (2014)

A Most Wanted Man (2014) Regia: Anton Corbijn Distribuția: Philip Seymour Hoffman, Rachel McAdams, Daniel Brühl, Robin Wright, Willem Dafoe  Sunt morți cu care îmi este foarte greu să mă împac, morți fata de care păstrez un grad de incredulitate. Nu îmi vine să cred, de exemplu, că nu voi vedea filme noi cu Robin Williams sau cu Philip Seymour Hoffman. Sunt actori atât de mari, care au creat atât de multe roluri memorabile, atât de diverse de la un film la altul încă îmi este greu să accept că nu vor mai urma altele. Îmi și este greu să vorbesc despre ei la timpul trecut, deoarece moartea i-a secerat în mod surprinzător la vârste când mai aveau încă atâtea vieți de trăit în eroi de filme pe ecrane. Am tot amânat vizionarea filmului 'A Most Wanted Man', desi sunt un pasionat al cărților și filmelor de spionaj și un mare fan a lui John le Carre. Motivul principal este, desigur, faptul că știam că este ultimul mare rol al lui Philip Seymour Hoffman. Acum, după ce am văzut filmul regizat de Anton Corbijn lansat în 2014, vă trebui probabil să încep să mă obișnuiesc. Rolul sau este fascinant și filmul, care are multe alte calități, dar și câteva probleme, gravitează în jurul lui. (mai mult…)

Mult mai mult decât o dramă juridică: Garde à vue (1981)

Garde à vue (1981) Regia: Claude Miller Distribuția: Lino Ventura, Michel Serrault, Romy Schneider  'Garde a vue' realizat în 1981 prilejuiește întâlnirea pe ecran a două dintre super-vedetele cinematografiei franceze din anii '60 și '70, aflați fiecare dintre ei la unul dintre ultimele lor filme, deși nici vârsta și nici forma artistică nu indică nimic despre asta. Romy Schneider se afla la penultimul ei film, avea să moară cu un an mai târziu, la numai 43 de ani, cu inima slăbită de boli și diferite excese ale vieții sale scurte dar intense. Lino Ventura avea 62 de ani când a filmat 'Garde a vue', avea să mai facă șase filme (inclusiv un Jean Valjean formidabil în 'Les Miserables') dar și el avea să părăsească relativ repede această lume, în 1987. Regizorul filmului, Claude Miller, nu era foarte tânăr, dar se afla doar la al treilea film al lui. Dar ce film! 'Garde a vue' descrie câteva ore de interogatoriu într-un comisariat de poliție, însă aparent banala anchetă și confruntare între polițiști și suspect se dezvoltă într-un un joc subtil de forțe și o dezvăluire treptată a unor straturi ale realității care nu duce neapărat la cunoașterea adevărului. (mai mult…)