Carti Carti pentru copii

Un volum exemplar: „Insula de foc”, de Alexandre Dumas

„Insula de foc”, de Alexandre Dumas
Editura Paralela 45, București, 2020
Traducere: Octavian Soviany

După minunatul și rafinatul volum ce cuprindea o selecție delicată și elegantă de nuvele de dragoste franceze din secolul al XIX-lea, nu mică mi-a fost bucuria de a descoperi o nouă apariție editorială de excepție la Editura Paralela 45 – romanul inedit (pentru mine și, cred eu, pentru mulți alți cititori) Insula de foc, semnat de pana inconfundabilă a lui Alexandre Dumas. Mereu surprinzător, acest autor pe care majoritatea lumii îl cunoaște datorită scrierilor sale cele mai răspândite, Cei trei muschetari și Contele de Monte-Cristo, vine de data aceasta cu o carte foarte neașteptată, atât din punct de vedere al subiectului, cât și al tratării acestuia.

Dar înainte să intru în detaliile atât de prețioase ale romanului în sine, vreau neapărat să punctez importanța acestei apariții și, mai ales, a traducerii făcute cu asupra de măsură, cu mare talent de povestitor și literat, la rându-i, a lui Octavian Soviany, acest maestru al narațiunii românești contemporane, care știe exact cât de mult să se îndepărteze de textul original francez, dar și cât de asiduu să-l respecte. Combinația de talent, seriozitate, de cunoaștere temeinică a limbii franceze face ca traducerea acestui volum să fie un eveniment literar în sine, demn de toată lauda și de a rămâne în istoria literaturii române, alături de alte ilustre exemple de tălmăcire a unor importante opere literare de către mari autori autohtoni (amintesc aici doar de Lucian Blaga, Duiliu Zamfirescu și alții asemenea). Așadar, doar pentru oportunitatea de a citi pe nerăsuflate aceste traduceri deosebite pe care Octavian Soviany le-a realizat (împreună cu îngrijirea și adnotarea respectivelor volume), merită ca Editura Paralela 45 să fie aplaudată și promovată drept promotoarea unui tip de cultură de sorginte clasică, pe care rar o mai întâlnești pe piața de carte românească actuală.

După o asemenea introducere, probabil că așteptările și pretențiile au crescut, așadar nu-mi rămâne decât să facă o scurtă trecere în revistă a romanului Insula de foc și să mă încumet la o oarecare analiză literară. În primul rând, am fost și încă sunt plăcut uimit și impresionat de subiectul pe care Dumas l-a abordat (subiect pe care nu-l știam ca aflându-se pe lista intereselor scriitorului francez) – unul supranatural, cu implicații horror, demonice, dar și cu puternice influențe ale filosofiei renascentiste, iluministe și chiar a unui tip de gândire despre care știam că a urmat secolului al XIX-lea. Avem, deci, în fața noastră, un exemplu de literatură de mare valoare artistică, în care tehnica, sentimentul, grația și sondările psihologice profunde fac casă bună.

Alexandre Dumas atacă direct universul dominat de o putere spirituală malefică așa cum rar ne e dat să întâlnim în cărți. Luând, pe rând, forma doctorului Basilius, apoi pe cea a coruptului pirat Noungal, vampirul (sau, mai degrabă, demonul – căci așa l-aș numi eu, din cauza lipsei unor caracteristici universal-valabile pentru creatura ce se hrănește cu sânge) care este unul din personajele principale ale poveștii se joacă precum un zeu atotputernic cu tot ce se află în jurul lui pe insula Java, locul de desfășurare a întregii acțiuni (acea insulă de foc din titlu, nume datorat activității vulcanice din zonă). Eusebiu van der Beek și soția lui, Esther, sunt celelalte două personaje principale care întregesc acest triunghi fatal, pe alocuri tragic și, cu siguranță, supranatural și fascinant.

Toată această construcție ideatică și literară nu poate aminti decât de Faustul lui Goethe, căci asemeni acelei capodopere dramatice a secolului al XIX-lea, și în Insula de foc avem de-a face cu un pact dintre om și diavol, care aici ia forma așa-presupusului vampir ce poate poseda corpuri omenești doar din dorința de a-și demonstra puterea de netăgăduit. Fiind un Mefisto mai avansat în timp și gândire, Basilius/Noungal nu se dă în lături de la a exprima gânduri profunde și de a da glas unor idei politice, sociale, religioase tipice pentru secolul al XIX-lea. Discursurile impresionante, atât ale doctorului Basilius, cât și ale piratului malaez Noungal, sunt mostre de elocință, de oratorie chiar, împletind adevărate fragmente de diplomație politică, de „fentare” a unor reguli legale și de societate care pot fi văzute ca obstacole în drumul către bunăstarea pământească. De asemenea, ispitele cu care este presărată calea lui Eusebiu van der Beek, unul din coloniștii olandezi aflați pe insula Java în căutarea unui trai mai îndestulat decât în Țările de Jos, sunt izbitor de asemănătoare atât cu cele din Faust, dar și cu cele pe care le regăsim într-o capodoperă a operei romantice, Der Freischütz de Carl Maria von Weber. De altfel, există un fragment în romanul lui Dumas care descrie în amănunt palatul unuia dintre personaje, toungal-ul Thsermai (căpetenie a javanezilor) din care nu am putut decât să trag concluzia că Dumas a apreciat în mod deosebit scena din Valea Lupilor prezentă în opera lui von Weber, căci a preluat descrierea spațiului respectiv în cea din romanul său.

Cât despre stilul scriiturii lui Dumas, Insula de foc pare a se îndepărta de operele sale mai cunoscute, atât prin limbaj, cât și prin subiectul abordat. Uimitor, într-adevăr, pentru un autor pasionat de fapte istorice și de romane dedicate acestui tip de ficțiune, să abordeze o tematică cu mult îndepărtată de interesele literare și artistice pe care le-a demonstrat în volumele anterioare. Cu toate acestea, Alexandre Dumas se dovedește a fi un fin observator și cunoscător al spiritului omenesc, în toată complexitatea lui, creionând personaje foarte vii, interesante, multi-fațetate și pătrunzând în cele mai ascunse cotloane ale sufletului omenesc spre a scoate în evidență atât defectele cele mai întunecate, cât și calitățile care ne deosebesc adeseori de animale. Iar tot acest demers social-literar este încununat de succes printr-un mod de scriitură ușor de urmărit și de parcurs de orice cititor, indiferent de nivelul cultural pe care îl are.

Octavian Soviany

Căci ceea ce reușește Dumas este să aducă întreaga gândire romantică europeană alături de uriașa și profunda filosofie brahmană, împreună cu religiozitatea musulmană într-un singur punct comun și să sublinieze legăturile, dar și diferențele dintre aceste trei curente de gândire și credință ce par atât de îndepărtate unele de celelalte, dar care își au, de fapt, izvorul în omenescul cel mai simplu și cel mai pur. De remarcat este apariția și evoluția unor personaje deosebite precum profundul îmblânzitor de șerpi Harruch – cel care are mereu o vorbă bună pentru cei aflați la strâmtoare și care vine întotdeauna cu pilde și învățături prezentate sub forma unui limbaj încifrat, plin de metafore, specific locuitorilor acelor zone exotice – dar și a lui Argalenka, sărmanul tată a cărui fiică a fost răpită și necinstită de Basilius și mai apoi de Thsermai, istoria cerșetorului filosof confundându-se în multe aspecte cu cea a lui Triboulet din Regele petrece a lui Victor Hugo (personaj cunoscut mai bine sub numele de Rigoletto, din opera omonimă a lui Giuseppe Verdi).

Iată, așadar, cu câte trimiteri la alte opere de artă ne confruntăm în cazul romanului Insula de foc, de Alexandre Dumas, acest conglomerat de idei, credințe înglobate într-o ingenioasă povestire cu tente supranaturale, precursoare a unor nuvele fantastice de mai târziu, precum cele ale lui Mircea Eliade. De altfel, nu pot să nu observ asemănarea dintre volumul de față și culegerea de povești scrise de filosoful român, la o distanță de aproape un secol. Desigur, asemănările principale constau în cadrele exotice folosite atât de Dumas, cât și de Eliade, dar și de expunerea unor pilde de origine indiană, ce servesc drept importante învățături de suflet și cu morală puternică, demne de a fi urmate de oricine, indiferent de credință și religie. Din nou înnoiesc lauda față de Editura Paralela 45 care alege asemenea titluri valoroase, reale bijuterii ale literaturii universale, permițându-ne nouă, cititorilor, să ne bucurăm de traducerile valoroase ale unei somități literare, așa cum este cu siguranță maestrul Octavian Soviany.

Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.

(Surse foto: https://en.wikipedia.org/, www.librariaeminescu.ro, https://emiliachebac.com/)

Articole similare

Editura Paralela 45 lansează, pe 13 decembrie, două antologii de proză scurtă românească

Jovi Ene

O carte “înşelător de plăcută la lectură”: Doamna Fletcher, de Tom Perrotta

Delia Marc

Top 10 cele mai bune cărți pentru copii

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult