Carti Carti de fictiune

Sensibilități excesive: „Păsările se duc să moară în Peru”, de Romain Gary

„Păsările se duc să moară în Peru”, de Romain Gary
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2023
Traducere: Doru Mareș

Volumul Păsările se duc să moară în Peru reunește șaisprezece nuvele în care majoritatea personajelor sunt puse în fața unor dileme serioase și decizii dificile. Un univers cosmopolit, care ne poartă din Peru în souk-urile Istanbulului, dintr-un sat oarecare din România și până în îndepărtatul La Paz. Presărate cu mult umor negru, pun în lumină câteva tipologii umane (aventurierul, naivul, devotatul, încăpățânatul, deziluzionatul, vanitosul, arogantul, ticălosul, bruta), majoritatea dovedind sensibilități excesive, care culminează în situații ciudate, tragice, aproape neverosimile. Am fost suprinsă de plăcerea de a povesti, de întorsăturile de situație, de ironia fină, de pasiunea pentru autenticitate și încercarea de a crea povești care să persiste în mintea cititorilor.

Cunoscut ca unul dintre cei mai originali scriitori francezi, Romain Gary  a scris pe parcursul carierei sale literare peste 30 de romane, eseuri și memorii, în engleză și franceză, sub patru pseudonime diferite. Are meritul de a fi singura persoană care a primit de două ori premiul literar francez Prix Goncourt, pentru Rădăcinile cerului, cu numele său original, și Ai toată viața înainte sub pseudonimul Emile Ajar.

Păsările se duc să moară în Peru, nuvela care dă titlul volumului și care îl deschide, a fost publicată mai întâi în revista franceză Playboy, în 1964, și a stat la baza primului film scris și regizat de Romain Gary, în 1969. Nuvela spune povestea păsărilor din insule care se adună pe o plajă de lângă Lima atunci când simt că sfârșitul le este aproape. Frumoasa pasăre rănită din filmul lui Romain Gary este personificată într-o tânără femeie care, incapabilă să mai suporte creatura în care s-a transformat, și-a dat întâlnire cu moartea pe plaja peruană populată de păsări muribunde. În film a jucat și soția sa, Jean Seberg, de care însă s-a despărțit la scurt timp după ce filmul a fost terminat.

Când vine vorba de proza scurtă, atenția cititorului trebuie captată încă din primele cuvinte, și deși multe dintre textele de aici ilustrează tentativele lui Romain Gary de a ține cont de asta și de a da consistență textelor, se pare că lucrurile nu au ieșit foarte bine peste tot,  unele dau senzația că nu sunt neterminate sau că scriitorul nu a punctat suficient prin personajele sale ce a dorit să transmită. Sigur, există și câteva piese foarte bune, în care fie finalurile cu totul surprinzătoare, fie cinismul personajelor, fie faptul că cititorul este pus să interacționeze și să elucideze anumite elemente, fac din ele adevărate delicii literare.

În Lăuta, un diplomat detașat la Istanbul își dă seama, la vârsta de 57 de ani, că probabil a ratat o vocație artistică, în Flasul citim despre un colecționar de artă bogat, de origine modestă, care este inflexibil în ceea ce privește integritatea necesară pentru a recunoaște autenticitatea unei opere, una la care refuză să renunțe, chiar dacă asta înseamnă să fie deosebit de crud. Noblețe și grandoare, O pagină de istorie și Locuitorii pământului sunt câteva mostre de text care pun în centru nebunia, atacă tema războiului, dar și ororile de care este capabil omul în condiții dificile.

”Pe adorabilul chip, o forță imperioasă îl împingea să reconstituie ciocul hidos de pasăre cu ochi ager, căutând detaliul, urma care să dezvăluie escrocheria, marca trădând mâna șarlatanului… Ceva dur, implacabil, i s-a mișcat în inimă. Așgfiera și-a ascunsa fața în palme. – O, te rog, nu te mai uita așa la mine…” (Falsul)

Favoritele mele din volum sunt Falsul, O pagină de istorie, Totu-i bine pe Kilimanjaro – o povestire scurtă, fără dialog, care are în prim plan niște cărți poștale stranii, care sunt trimise pe o lungă perioadă de timp și al căror scop este brusc revelat, printr-un final tăios. Scrisă succint, pare mai degrabă o dare de seamă ciudată, care reușește însă să evidențieze o situație de un absurd greu de imaginat; Vorbesc despre eroism – foarte bine construită, cu o structură precisă, care pune accentul pe senzații și reușește să transmită nu numai sentimentul de frică, ci și impostura de care dă dovadă personajul principal, construit din tușe puține dar bine alese; Cea mai veche poveste din lume, care se petrece în La Paz, unde suntem martorii unei situații stranii, în care unul dintre protagoniști, evreu, fost deținut în lagăr, crede că încă este urmărit de SS, deși a trecut mult timp de la evenimentele acelea tragice, iar războiul s-a terminat. Are o legătură reală și aproape neverosimilă cu unul dintre foștii torționari și reușește să inducă, pe rând, consternare și groază în mintea unuia dintre cunoscuții săi, tot evreu, care își deschisese un atelier de croitorie în oraș.

”A încercat să țipe, să strige după ajutor, să asmută populația, dar tot ce a reușit a fost să deschidă gura și să dea din mâini: vocea refuza să îl asculte, așa că a rămas acolo, uitându-se, cu ochii ieșiți din orbite, la victima care tocmai deschidea sticla cu bere și îi umplea călăului paharul. Trebuie să fi rămas câtva timp așa, într-o totală inconștiență. absurditatea scenei care se desfășura în fața lui sfârșise prin a-l îndeparta de orice realitate.” (Cea mai veche poveste din lume)

Probabil că dacă nu ai mai citit nimic de Romain Gary, proza scurtă nu este cea mai bună modalitate de a-l descoperi, însă pentru cei care sunt iubitori de astfel de texte, volumul oferă câteva surprize plăcute și invită la descoperiri viitoare. Meschinăria vieții duce adesea la nevoia de a evada, iar dincolo de orizont, cu siguranță vom găsi unele dintre lucrurile care ne lipsesc. Finalurile tulburătoare, care iau cititorul prin surprindere și îl invită să se teamă de prefăcătorie și de idealizări, dialogurile alerte și foarte vii din unele texte cred că sunt cele mai mari atuuri ale acestor proze, în care de multe ori ni se înfățișează un scenariu în care oamenii pare că se simt confortabil,  pentru ca la doar cateva pagini distanță să pice în cea mai crudă deznădejde. De asemenea, cele câteva note suprarealiste din câteva proze (Peretele este una dintre ele) mi-au atras atenția și m-au surprins plăcut.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.

(Sursă fotografii: humanitas.robernard-henri-levy.com)

Articole similare

De citit „Povești pe nerăsuflate” alături de cei mici și dulci

Corina Moisei-Dabija

Un tango más: Tangoul, patru conferințe, de Jose Luis Borges

Carmen Florea

Cărţile vacanţei 2017 vin de la Humanitas!

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult