Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literară (9 – 15 aprilie 2018)

Liviu a citit o carte foarte interesantă de curând, ”O revoltată în Rusia bolșevică”, de Evghenia Iaroslavskaia-Markon, apărută la Editura Corint. Despre ea, scrie pe blogul FanSF: ”Toată lumea știe cum se sfârșește cartea dacă citește rezumatul; nu toată lumea știe cum se ajunge acolo; nu toată lumea știe ce s-a întâmplat în scurta, trista și aventuroasa viață pe care a avut-o soția poetului Aleksandr Iaroslavski, nu toată lumea știe dedesubturile revoluțiilor și zbuciumărilor unui popor greu încercat de soarta de-a avea drept conducători unii dintre cei mai mari măcelari ai omenirii din toate timpurile. Confesiunea Evgheniei Iaroslavskaia-Markon izbutește doar într-o mică măsură să ridice nițel vălul de peste niște evenimente de-a dreptul revoltătoare. E un manuscris scurt, dar scris de o mână puternică, e un strigăt de revoltă subțire, dar devine asurzitor dacă-l va asculta mai multă lume.

Iulian Ciocan a scris de curând o nouă carte la Editura Polirom, ”Dama de cupă”. Despre aceasta, scrie Constantin Piștea pe blogul său: ”Dama de cupă” se citeşte uşor, pentru că te face curios să afli care este cauza gropii şi cum va fi rezolvată „cauza”. Are şi ceva accente horror – până şi un bebeluş cade în groapa care pare să nu aibă fund –, însă nota care se simte cel mai des aparţine satirei. Ca jurnalist la Europa Liberă, Iulian Ciocan este atent la modul în care se raportează moldovenii la Europa şi la concepte precum libertate şi moralitate, iar asta se vede din scriitura sa de aici şi nu numai. Mai mult decât în cărţile sale anterioare, aici am remarcat, de multe ori cu amuzament, regionalismele – termeni care dau culoare prozei lui Iulian Ciocan. Câteva exemple: „…Nistor Polobok rămase cu ochii boldiţi la dânsa minute în şir”; „Dar e problema ta ce faci. Vrei să zdohneşti? Zdohneşte!”; „Eu zic aşa: am acum strictul necesar! Pot să mă simt oleacă om acum!”.

Ulise al lui James Joyce este una dintre cărțile cele mai cunoscute ale lumii, dar pe care puțini cititori le-a încercat. Ce să mai spunem despre Finnegans Wake, care este și mai alambicată și mai complicat de citit? Câteva idei despre această alegere a lui James Joyce, de a porni pe un drum pe care nimeni nu îl poate descifra, găsim la Valeriu Gherghel: ”E limpede, Joyce a vrut să obțină ceva sfidător, a vrut să nege complet gustul și voința cititorilor, să-i zdruncine definitiv. A intenționat, astfel, să realizeze un roman incredibil care să provoace nu numai stupoare, ci și evlavie. Și care să rămînă o pildă eternă. A examinat pesemne versul lui Horațiu –  ”exegi monumentum aere perennius” – și a decis să ridice un monument literar mai durabil decît bronzul, decît istoria, mai presus de intelectul omenesc. L-a ridicat, dar bronzul s-a coclit și nimeni nu se mai uită la el. Poate numai lexicografii…”

Ileana scrie pe Evantaiul Memoriei despre ”10 cărți non-fiction care mi-au revoluționat concepțiile”. Printre cărțile analizate, se numără ”Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”:Yuval Noah Harari ne povesteşte istoria altfel şi, raportând istoria cunoscută şi dovedită la ultimele descoperiri ştiinţifice, ne introduce, parcă, într-o altă istorie. Reinterpretează fapte şi creează un portret omenirii în care îmbină cel puţin istorie, antropologie, filosofie, psihologie, biologie, economie şi sociologie, motiv pentru care fiecare cititor va găsi în ea altceva, va fi atras de alte idei. Pentru mine, a fost, pe alocuri, ca şi cum cineva ar fi ştiut exact ce vreau să aud pe nişte teme, ca şi cum autorul venea să-mi confirme ceea ce intuiam sau credeam deja şi, probabil, acelea sunt ideile care mi-au vorbit mai mult decât altele…”

Vă mai amintiți de Winnetou și de Old Shatterhand? Ei bine, ei au fost  creați de un autor german foarte apreciat la noi, Karl May, ale cărui cărți au fost ecranizate cu tot așa mare succes. Despre aceste cărți și filme, scrie Stelian Tănase pe blogul său: ”Winnetou a fost serie de filme foarte populară în copilăria mea. Erau ecranizări după cărțile lui Karl May. De curiozitate, Karl May era autorul favorit al lui Hitler, cum Jack London era al lui Lenin. Eram elev intern la o școală vizavi de Gara de Est, nr 64, în spatele pieței Obor, înainte de bariera Baicului. Aici întorceau troleibuzele. Apărusera cîteva blocuri dar cartierul rămăsese în mare neatins de zelul demolator al acelor ani. Mai exista încă un bazin de înot f frecventat, făcut de Carol al doilea în anii 30, azi dispărut. În jur erau case de mahala, unele chiar cochete, așa zisele locuințe ieftine. La vreo doua stații de mers pe jos era linia de tramvai 26 pe Șoseaua Mihai Bravu care sîmbăta mă ducea acasă (cind aveam bani de bilet, cind nu, o luam pe jos ) în Bariera Vergului.

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în ultimele săptămâni:

-”Dansul privighetorii de primăvară”, de Kyung-sook Shin

Inferno”, de Dan Brown

Prizonieră în Teheran”, de Marina Nemat

Michelle Cuevas: prezentare de carte și spectacol-lectură Replika

Eveniment: ”Femeia din Orient Express”, romanul de la Clubul de Lectură Damen Tango din martie

Articole similare

Prin blogosfera cinefila (28 octombrie – 3 noiembrie 2013)

Jovi Ene

The Floorwalker (1916)

Jovi Ene

Între trecut și prezent, între young adult și roman polițist: ”Omul de cretă”, de C.J. Tudor

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult