Prin blogosfera literara Recomandat

Prin blogosfera literara (14 – 20 octombrie 2013)

september booksSilvia Dumitrache scrie la bookaholic.ro despre “Insuportabila uşurătate a fiinţei”, carte pe care eu am cunoscut-o mai intai prin intermediul ecranizarii care ii avea ca actori principali pe Daniel Day-Lewis şi Juliette Binoche: ‘Deşi scrie la persoana a treia, teoretic persoana detaşării faţă de personaje, Kundera împrumută personajelor sale propriile emoţii şi experienţe, doar că, aşa cum explică chiar în această carte, fiecare personaj este împlinirea unei posibilităţi care nu s-a concretizat în viaţa reală. “Romanul nu-i o confesiune a autorului, ci o explorare a ceea ce reprezintă existenţa umană în capcana devenită lume.”‘

Wilkins Micawber scrie in ‘Ce am mai citit’ despre cartea lui Emil Berdeli ‘Sex, spionaj şi poliţie politică în Epoca de Aur’: ‘Sex, spionaj şi poliţie politică în Epoca de Aur n-ar fi fost până la urmă o carte prea rea dacă autorul n-ar fi bântuit de obsesia Pacepa sau dacă el nu l-ar îmboldi pe cititor cu tot felul de consideraţii personale (şi nesprijinite de data asta pe fapte!) despre evenimentele din ultimii ani. Cartea are destul material ce se apropie de literatură. O compromit din păcate intervenţiile prea apăsate şi subiective ale lui Emil Berdeli. Ca detaliu interesant, el îi beşteleşte (pe drept cuvânt, să ne înţelegem) pe mai toţi responsabilii şi beneficiarii spionajului românesc din anii din urmă, dar uită un nume foarte important, unul care începe cu “B” şi se termină cu “escu”. Fatalitate, vorba lui Caragiale, ce să-i faci!’

Nimeni nu se salveaza singurPe blogul Carturesti am gasit cronica cartii “Nimeni nu se salvează singur” a lui Margaret Mazzantini: ‘”Nimeni nu se salvează singur” este un roman format din urmarea unui şir de gânduri, care se aleargă în faţa omului pe care l-ai iubit, cu care ai doi copii, dar cu care acum împarţi doar feluri de mâncare şi un vin, într-un restaurant, într-o seară, în care aproape că nici nu mai încerci să vezi unde şi de ce ai greşit, pentru că furia continua încă să fie cel mai palpabil sentiment.’

Despre cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt – Domnul Ibrahim si florile din Coran scrie la TownPortal Adriana Gionea: ‘Domnul Ibrahim si florile din Coran ar merita imbratisarea finala prin care iti rasfatai cartile de suflet pe vremea cand nu te rusinai de gestul copilaresc de-a-le strange-n brate. Personajele sale au candoare, umor si vorbe intelepte spuse pe un ton ghidus chiar si-n clipele apasatoare. Prin acest roman micut, dar memorabil, Eric-Emmanuel Schmitt a vrut sa vorbeasca despre toleranta, iubire fata de semeni si bunatate altfel decat in textele “de complezenta” din categoria diplomatiei mimate la nivel inalt. Cartea sa este o parabola moderna despre maturizarea prin dragoste si cautarea de sine ca forme de oblojire a ranilor sufletesti provocate de abandon si dezradacinare.’

(Dan)

Craii si mortiiAndreea Toma scrie pe blogul sau despre o carte recenta de la Editura Univers, inedita prin modalitatea de structura. E vorba de ”In saboti”, de Andre Baillon: ”Multa simplitate, fara inflorituri stilistice in exces. O perspectiva inedita asupra vietii, in care dulcegariile nu-si gasesc locul, abandonarea mediului urban care complica in mod inutil existenta, in favoarea unui spatiu necizelat, lipsit de confort, dar care ofera in schimb o altfel de libertate, posibilitatea regasirii sinelui. Cu toate ca naratorul se situeaza astfel undeva intre cele doua lumi, cea urbana si cea rurala, o mica tusa de pensula adaugata in acel idilic peisaj, negandu-si mediul care l-a nascut si neasimilat pe deplin de mediul de adoptie, nimic nu-l impiedica sa fie multumit de viata aleasa, dupa ce intelege ca doar fiind el insusi se va simti eliberat de orice povara.”

Constantin Pistea, unul dintre colegii bloggeri din juriul care va decerna Premiul Augustin Fratila pentru cel mai roman romanesc al anului 2012, nu a fost prea entuziasmat de romanul lui Dan Stanca, ”Craii si mortii”: ” În mod sigur, „Craii şi morţii” putea să iasă mai bine, iar de la un scriitor cu aşa vână aşteptam o ficţiune care să urle către cititori. În schimb, are părţi eterogene, banale (ziarist mediocru, ratat – a câta oară văd aşa cea?) şi o sintagmă repetată care vrea să sublinieze ceva: „când ți-e lehamite de ficțiune, aceasta te va cotropi din nou…”. Scârţâie.”

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi.

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Ziua când au dispărut porumbeii”, de Sofi Oksanen

Negru și Roșu”, de Ioan T. Morar

-”Dansatoarea lui Degas”, de Kathryn Wagner

Manazuru”, de Hiromi Kawakami        

Ioan T. Morar – interviu în exclusivitate

Articole similare

Prin blogosfera cinefilă (20 – 26 aprilie 2015)

Jovi Ene

Cum l-am mâncat pe tata, de Roy Lewis

Jovi Ene

Forrest Gump (1994)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult