Carti Carti de fictiune

Periplu în existențialismul nipon sau despre lipsa de importanță a vieții: „Decădere umană”, de Osamu Dazai

„Decădere umană”, de Osamu Dazai
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2024
Traducător: George T. Șipoș

Am să încep direct cu punctele fierbinți, în primul rând vreau să menționez că nu m-am putut abține ca în timpul lecturii să nu mă gândesc la Lupul de stepă (1927 ) al lui Herman Hesse și la Viață de vânzare (1968) al lui Yukio Mishima (a cărei operă este tradusă tot la Humanitas în colecția Raftul Denisei).  La romanul lui Hesse m-am gândit pentru că avem de-a face tot cu un jurnal pe care îl găsește un alt personaj, prin ochii căruia se presupune că citim însemnările. Trimiterea către Lupul de stepă se datorează și faptului că simțim influențe filosofice nitzscheene, existențiale, cu accent pe nihiliste și existențialiste. În cazul lui Osamu Dazai (pseudonimul lui Shuji Tsushima) avem o serie de meditații de tip existențialist, Decădere umană (1948) este un roman în parte autobiografic, sunt aduse în discuție tentativele de suicid ratate ale personajului Oba Yozo, în realitate se pare scriitorul a reușit până la urmă să aibă parte și de o reușită. De asemenea, există similitudini și în cazul stilului de scriere, fiind vorba despre o narațiune la persoana I singular, datorită căreia intuim caracterul hiperanalitic al personajului-narator, dar șihiperluciditatea care-i modul în care se raportează la propria existență. Nu este o carte a acțiunii, dacă vrei să găsești mișcare nu este locul potrivit, dar avem o meditație interesantă asupra sensului vieții și a motivației care se regăsește la baza acțiunii.

Osamu Dazai față-n față cu Yukio Mishima

Am să mă opresc și asupra asemănării cu Viață de vânzare, în speranța că nu divulg prea multe, dat fiind că romanul este destul de scurt, cartea în sine conținând și o parte din proza scurtă a lui Dazai. În acest caz vă rog să rețineți următoarele două aspecte, romanele celor doi scriitori niponi reflectă în proporție foarte mare credințele sau modul de raportare ale oamenilor din spatele artiștilor. Yukio Mishima a fost obsedat de problema unei morți care să conteze, de aici probabil și ieșirea lui extraordinară de pe scena vieții. Nu am să dezvolt prea mult în acest sens, pentru mai multe detalii puteți căutați informații legate de evenimentul din data de 25 noiembrie 1970. Mishima este o figură marcantă a societății japoneze, există un film biografic din 1985, în regia lui Paul Schrader, Mishima: A Life in Four Chapters (Mishima: O viață în patru capitole), vă ajută să înțelegeți de ce.

Protagoniștii din aceste două romane japoneze se află într-un fel de rătăcire sau de căutare a unei ieșiri din rătăcire. În cazul romanului lui Osamu Dazai este vorba despre o nevoie de a ieși din ceea ce protagonistul consideră că ar fi un mod de a trăi lipsit de autenticitate. La bază este artist, dar alegerile pe care le face îl determină să își ocupe timpul cu alte activități, unele pentru a se întreține, altele pentru a-și altera voința. Te surprinde modul voluntar în care se ratează, fără să numească într-un mod direct lipsa de implicare în propria viață, ceea ce mi s-a părut puțin artificios, până să descopăr faptul că autorul se inspiră din propria viață, oricât de clișeic ar suna.

Osamu Dazai a fost la rândul său un tânăr provenit dintr-o familie înstărită, fiind înzestrat cu talentul de-a scrie s-a făcut remarcat, din păcate eșuează în alcoolism, se crede că ar fi fost marcat de sinuciderea idolului său Ryūnosuke Akutagawa, încercând să-și curme viața de două ori (precum protagonsitul său), în perioada studenției. Anii de război își pun profund amprenta asupra lui, în preajma aniversării a 39 de ani se sinucie împreună cu Tomie Yamazaki, iubita alături de care trăia după ce a ales să se despartă de soție și de copii. În acest context al ruperii sale de familie, scrie romanul Decădere umană (人間失格).

Soarta protagonistului său integrează aspecte din propria experiență de viață, de la atitudinea similară a familiei față de actele sale suicidale, până la modul în care se raportează la sine sau la relația sa cu ceilalți oameni și chiar atitudinea față de femei. Problema alcoolismului este regăsită în ambele cazuri, atât scriitorul cât și personajul său duc mai multe lupte cu acest viciu, pe care uneori le câștigă.

Revenind la roman și la problema modului în care se desfășoară acțiunea, prin raportare la dimensiunile sale, trebuie să joc corect și să amintesc și de operele celor doi mari autori existențialiști francezi: J.-P. Sartre și Albert Camus. Nu amploarea este cea care conferă tragismul specific operelor existențialiste, este vorba mai mult despre perspectiva din care suntem invitați să ne raportăm la existența noastră în lume. Se poate foarte bine distinge că se mizează pe un contrast al aparențelor și esențelor. Cel care îi găsește carnetele, în care sunt și câteva fotografii ale protagonistului, remarcă faptul că are un aspect fizic plăcut, care nu pare să spună că este măcinat de toate gândurile înșirate pe zecile de pagini tocmai citite.

De remarcat contextul istoric în care au fost scrise operele lui Osamu Dazai, războiul este cel care schimbă noțiunea de condiție umană, dacă doriți să explorați mai mult aceste teme legate de sensul existenței noastre vă recomand și operele lui Sartre (Cu ușile închise, Existențialismul este un umanism și Greața ar trebui să vă spună ceva) și pe ale lui Albert Camus (Străinul, Mitul lui Sisif, Omul revoltat, Ciuma…). În toate aceste cazuri se aduce în discuție problema pierderii umanității, o temă de gândire explorată în epocă pe fondul ororilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Avem de-a face cu o carte cult în literatura japoneză care va influența profund scriitorii vremii, vedem că această influență s-a răsfrânt și asupra lui Yukio Mishima.

Consider că este o carte valoroasă și din perspectiva modului în care a fost alcătuită de Editura Humanitas Fiction, alături de romanul Decădere umană, se regăsesc și 4 proze scurte (povești): Amintiri, Eleva, O sută de vederi ale Muntelui Fuji și Opt scene din Tokyo. Prin urmare, lectura ei ne introduce în universul lui Osamu Dazai. Pe lângă asta trebuie să menționez și notele de subsol care ne explică într-un mod precis referințele culturale mai greu de înțeles pentru cei care nu cunosc prea bine  cultura japoneză.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction.

Surse fotografii:

  • wikipedia
  • humanitas.ro
  • tabloul lui Salvador Dali: Persistenta Memoriei (1933), sursa: com
  • tabloul lui Salvador Dali: Elefanții, sursa: staging.crop.ca

Articole similare

Cu ochii-n 3,14. O antologie Dilema Veche

Jovi Ene

Cimitirul, de Teleșpan

Mihaela

Miniaturi gotice și iubiri în derivă: „Povești scrise în palmă”, de Corina Ozon

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult