Carti Eseuri

Ipostazele personalului: Copilăria – reconstituiri literare după 1989, de Ștefania Mihalache

”Copilăria – reconstituiri literare după 1989”, de Ștefania Mihalache
Editura Paralela 45, Pitești, 2019

Pornind de la o încercare de a recupera literatura despre copilărie, Ștefania Mihalache realizează în volumul recent apărut la Editura Paralela 45 o cercetare riguroasă referitoare la cărțile, autorii și modalitățile specifice de abordare ale acestei teme în volumele apărute după 1989. Folosind instrumente operaționale, autoarea analizează nu numai mizele mari, ci și proza de tranziție și teritoriile marginale, non-eroii, pentru a realiza o imagine de ansamblu cu acuratețe maximă. De la eseu autobiografic, la ficțiune, dezvăluie texte în care gravitatea, tragismul stau în același rând cu texte ludice, care amuză sau produc nostalgie în cititori.

”Scriind, (re)construindu-și propriile profiluri de copii în comunism, adulții încearcă să și (re)citească istoria personală. Înainte de a trece la analiza corpusului ficțional, este utilă o privire asupra motivațiilor, modului de organizare și conținutului scrierilor nonficționale.

După 2000, piața editorială s-a îmbogățit cu un bloc de scrieri nonficționale ce au ca principală temă rememorarea trecutului comunist, așa numitele istorii «la firul ierbii», în care o stație obligatorie era și copilăria autorilor, desfășurată în ultimii douăzeci de ani dictatură.

Ceea ce hrănește aceste scrieri este albia memoriei colective.” (pg. 37-39)

Ipostazele diferite ale personalului, ale lumii din care provin și al celei în care se desfășoară, sunt ilustrate în volume aparținând unor scriitori de formație și structură diferite, unii provenind din generații de dinainte de 1989, alții făcând parte din valul scriitorilor tineri, care au început să atace mai serios tema copilăriei decât o făceau colegii mai vârstnici înainte. Ceea ce redefinește tema în ansamblul literaturii, o remodelează și îi oferă noi valențe. Toate acestea duc și la o receptare diferită, de la copilăria pierdută, la nevroza tranziției se ajunge la o realitate convenabilă, iar tema sinelui prinde un altfel de contur.

Pentru că nu există instrumente propriu-zise pentru cercetarea literaturii despre copilărie, nu există o «gramatică», Ștefania Mihalache apelează la așa numitele childhood studies, cele care sunt aproape necunoscute la noi, însă care ar putea schimba complet discursul despre copil. Romanul despre copilărie ajunge să fie citit prin prisma teoriei acțiunii, accepțiunea aceasta fiind mai largă și permitând referiri la implicarea copilului în relația cu lumea. Se ajunge la patru metafore rădăcină: metafora esenței, metafora organizsmului, metafora mecanismului și metafora contextualismului.

Prototipul scrierilor despre copilărie îl reprezintă Amintirile lui Ion Creangă, în esență copilăria la sat și accesul acestui copil la studii. Avem de-a face cu întâmplări ciclice, cu oameni tipici, iar tema rădăcinilor este centrală. Totul curge după un ritual, aproape nimic nu sparge tiparul clasic. Analiza face referire și la Slavici, Delavrancea, Sadoveanu și, desigur, Caragiale. Odată cu Max Blecher lucrurile se schimbă, oscilațiile între realitate și identitate iau proporții, deși criza este declanșată tot de real. Sensurile metaforelor rădăcină sunt diferite în fiecare tip de scriitură, iar analiza lor dezvăluie dimensiuni diferite ale copilăriei.

”…conștiința de sine a copilului este redusă. Sinele nu este exploatat, iar lumea nu este trecută prin acest filtru care să valideze experiența și, nu îl ultimul rând, povestea. Mai este însă mult loc pentru personaje care dau frâu liber imaginației și ale căror lumi interioare o problematizează pe cea reală. Mai este mult loc pentru aventurile interioare (și chiar exterioare) ale existenței în timpul copilăriei.” (pg. 123)

Analiza merge mai departe spre câteva dintre romanele de după 1989: Orbitor (Mircea Cărtărescu), Exuvii (Simona Popescu), Pupa Russa (Gheorghe Crăciun), Iepurii nu mor (Ștefan Baștovoi), Cum mi-am petrecut vacanța de vară (T.O. Bobe), Trickster (Ovidiu Pop) și are în vedere copiii și cărțile, scrisul și limbajul, interesul pentru o continuă autodefinire. Deși raportul valoric este diferit, se regăsește pasiunea pentru citit a copilului, încercarea de a-și consturi identitatea pornnid de aici, interpretând lumea cu chei împrumutate din cărți.

Apelând la alte relații, copil muzică, copil societate, Ștefania Mihalache cheamă alți scriitori la apel (Ovidiu Verdeș, Radu pavel Gheo, Florina Iliș, Radu Alduescu) și descoperă alte formule pentru aborda tema copilăriei într-o multitudine de registre, unele sensibile, alte realistice și altele mistice, într-un mix literar al nivelurilor, care insinuează discret noi tendințe. Uneori copilul adult forțează reflexia în oglinda timpului pentru a extrage amintiri plăcute sau dimpotrivă.

După 2012 povestea continuă… iar tema copilăriei pare să fi câștigat teren. Însă ceva se modifică în mizele acestei literaturi, spune Ștefania Mihalache, așa că avem de-a face cu o vârstă nouă a copilăriei în literatură. 2017: Copilăria lui Kaspar Hauser (Bogdan Alexandru Stănescu), Așa că crească iarba pe noi (Bogdan Cupșa), În spatele blocului (Mara Wagner). Există încă tendința de a recupera timpul și spațiul copilăriei, însă abordarea este diferită. ”Odată contextele politice și atitudinea față de ele lămurite, miza narațiunilor despre copilărie este tot în jurul formării/întâmplărilor sinelui. Convenția este însă rafinată prin restrângerea motivației.” (pg. 346)

Ștefania Mihalache a scris o lucrare care nu poate lipsi din nicio cercetare a temei copilăriei, dar care constituie și punct de reper pentru cei preocupați de temă în literatura română. Care sunt mobilurile ei, care sunt particularitățile, contextul socio-cultural, mizele și profilurile personajelor-copii aveți ocazia să aflați parcurgând ”Copilăria”. Un periplu mai mult decât interesant, detaliat și riguros construit cu fiecare pagină, care dovedește munca de cercetare din spatele fiecărui capitol. Faptul că Ștefania este și ea prozatoare face ca demersul să atingă atât din interior, cât și din exterior cărțile la care face referire, dar oferă și acces la configurarea locurilor în care ficțiunea cochetează cu realitatea. 

Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.

(Sursă fotografii: EdituraParalela45.ro, Pagina de facebook a autoarei)

Articole similare

Față în față cu propriii demoni: Alice T. (2018)

Carmen Florea

Mihai Eminescu, românul absolut: facerea și desfacerea unui mit, de Lucian Boia

Victor Alartes

Între cer și pământ: „Frumusețea Medusei”, de Sabina Colloredo

Carmen Florea

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult