Carti Carti de fictiune

Între apartenența britanică și Statul Islamic: ”Focul din casă”, de Kamila Shamsie

”Focul din casă”, de Kamila Shamsie
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2020
Traducere din limba engleză și note de Sînziana Dragoș

Sigur că, în ultimii ani, au tot apărut și am tot citit cărți despre condiția imigranților, despre cei care au plecat din zona Orientului Mijlociu pentru a-și reconstrui viața, despre cei care au suferit enorm în condiții excepțional de grele cu un singur scop, acela de a supraviețui. Ne aducem aminte de suferințele femeilor din Africa sau Asia, de încercările unor oameni simpli de a ajunge din Siria în Occident, și ni se pare că am auzit destul. Nu este așa, fiecare suferință este individuală și, în același timp, nu am aflat aproape nimic despre drama celor care sunt, de generații, cetățeni ai lumii occidentale. Poate tocmai de aceea am apreciat mult romanul semnat de Kamila Shamsie, are o altă forță și pune accentul pe o altfel de realitate, nu mai puțin adevărată, dacă pot spune așa.

Trei copii – maturi acum – sunt în centrul acestui roman, trei membri ai unei comunități greu afectată de evenimentele 9/11 și de ascensiunea Statului Islamic: doi frați gemeni, băiat și fată, în vârstă de 19 ani, de origine pakistaneză, ce locuiesc la Londra; sora lor mai mare, plecată la studii în SUA, ce i-a crescut în lipsa mamei, decedate prea devreme, și a tatălui, plecat să lupte pentru Statul Islamic și mort în urma torturilor forțelor internaționale. O situație extrem de complicată, privită din prisma cititorului obișnuit, dar cu care personajele noastre s-au obișnuit să trăiască. Este vorba de o supraviețuire simplă, deși sunt deseori înjosiți de către forțele de ordine, de către polițiști sau vameși, pentru vinovății care nu sunt personale, care nu le aparțin.

”Întrebările acestea îl urmăreau acum zi de zi. Peste tot vedea dovezi ale putreziciunii și corupției, minciunilor și disimulărilor. Surorile lui se lăsaseră atrase în sistem: una pregătindu-se să plece în America, țara care le omorâse tatăl și alte sute de mii de tați musulmani, cealaltă susținând minciuna că în țara lor cetățenii au drepturi și curți de apel.” (pag. 172)

Aparent, comunitățile din marile orașe sunt închise și au puține interacțiuni în afară. La fel și cea pakistaneză din Londra, desigur, și problemele ei apar când interacționează cu cei din afară, când îi copleșesc sentimentele, când membrii ei ajung în poziții de putere de unde e greu să ai o poziție echilibrată. Este cazul noului ministru de interne al Marii Britanii, ce are aceeași origine, dar care se distanțează de comunitatea musulmană. În plus, fiul răzvrătit al acestuia se combină, pe rând, cu ambele fete ale familiei din centrul acțiunii. Cu alte cuvinte, suntem în fața unei încrengături de relații sensibile, pline de sentimente, între toate personajele pe care le-am descris mai sus, atașate și de țara care i-a adoptat, Anglia, și de originea lor, pakistaneză, de religie islamică.

Protagoniștii acestui roman au prilejul de a-și dezvălui gândurile și intențiile, pentru că Kamila Shamsie alege o modalitate inedită (și foarte binevenită) de a-și scrie romanul: ea dă cuvântul principalelor personaje, scrie romanul pe mai multe voci, astfel încât cititorul are prilejul de a asculta argumentele și gândurile fiecăruia. Astfel, nimic nu e derizoriu, nimic nu este de neiertat, nici măcar alegerea unuia dintre frați pentru Statul Islamic. Există, desigur, de neevitat, o oarecare afinitate a autoarei, dar, în ansamblu, cititorii sunt lăsați să aprecieze singuri alegerile și sentimentele fiecărui personaj, dar și situația politică a momentului.

”În timp ce se îndrepta spre casă, Isma s-a gândit că viața e mult mai plăcută printre străinii ale căror exprimări cu subînțeles nu le cunoști. Așa n-aveai cum să știi că ”poate mai dăm nas în nas pe-aici” înseamnă de fapt ”nu-mi doresc în mod special să te mai văd”. (pag. 32)

În plus, acest volum oferă surprize la fiecare pas, este un roman care te ține permanent în priză, este imprevizibil, în ciuda unui subiect care pare destul de comun în ultimii ani. ”Focul din casă” este, într-un fel, ceea ce și dorește să sugereze titlul: un roman antrenant, care este permanent ”aprins” de diferitele intrigi, acțiuni și intrigi ale personajelor, deopotrivă obișnuite și neobișnuite – unii sunt atrași de minunile promise de Statul Islamic, ceilalți sunt mereu dornici de a urma calea inimii, a iubirii; unii sunt încrezători și îi apreciază pe cei din jur, alții sunt ”necredincioși” și au încredere doar în propriile fapte; unii își încredințează sufletul Occidentului și legilor sale, alții sunt conservatori și tot ce mai contează pentru ei sunt tradițiile, religia și patria de unde au plecat.

Sunt conflicte normale, omenești, dar pe care personajele noastre le duc spre absolut din cauza contextului. Originea, care nu și-a ales-o nimeni, îi fac suspecți în fața autorităților și nu de puține ori sunt umiliți public, la instituții sau în aeroporturi, sunt supuși interogatoriilor și sunt mereu pe lista prezumtivilor teroriști. Unii rezistă, alții pleacă unde se simt mai în siguranță, dar există mereu și persoane care cedează. Pe scurt, într-o asemenea situație, este greu să alegi între apartenența britanică, insolubilă și mereu pe marginea prăpastiei, și Statul Islamic, ai cărui promotori oferă mereu iluzia paradisului pierdut, ori aici, pe Pământ, ori dincolo, în ceruri.

Această luptă permanentă, psihică în primul rând, este doar substratul pe care Kamila Shamsie așează o acțiune intensă și o sumedenie de sensuri și pune o mulțime de întrebări despre integrare, despre prejudecăți, compromisuri și, de ce nu?, despre iubire frățească și nu numai. Ascultăm vocea fiecărui personaj, ne transpunem în mintea acestuia și, ce este mai important, îi înțelegem perfect alegerile. Oare și noi am fi ales Statul Islamic dacă am fi în pielea lui Parvaiz? Greu de răspuns, dar și mai greu de a răspunde cu un ”Nu” hotărât după ce am citit acest volum care oferă o altă înțelegere a situațiilor particulare.

Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.

(Sursă fotografii: Polirom.ro, Goodreads.com)

Articole similare

Umor filosofic: Ludice, de Gabriel Liiceanu

Jovi Ene

Prin blogosfera literara (1 – 7 august 2011)

Jovi Ene

Interviu Dan Stanca: ”Eu nu scriu de-a surda”

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult