Carti Carti de fictiune

”Inexplicabila lipsă de umanitate a omului față de om”: Dragă Poona, de Karin Fossum

”Dragă Poona”, de Karin Fossum
Editura Crime Scene Press, București, 2020
Traducere din limba norvegiană de Iulia Dromereschi

Nu mă aflu la prima întâlnire cu literatura norvegiană, ca parte a interesului pe care îl port literaturii scandinave policier. Citez în urma privirii rapide asupra raftului din biblioteca mea pe care stau aliniate câteva dintre volumele acestor scriitori: Yrsa Sigurdardóttir (Suflete damnate  și Zile întunecate), Jo Nesbø (vreo cinci titluri), Kjiell Ola Dahl (Al patrulea…) , Anne Holt (Așa ceva nu se întâmplă niciodată,  Eroare judiciară, Zeița oarbă)… și iată o mica dovadă :)…

O literatură robustă, aspră, dar sensibilă în același timp. O privire pătrunzătoare asupra unei societăți care se confruntă cu aceleași probleme ca oriunde, în orice loc de pe acest pământ, pământ de pe care încercăm  să călătorim și să ajungem pe alte planete, către care alte lumi și sigur că în bagaj le vom  purta, pe ele, problemele, cu noi. Probleme care apasă asupra psihicului, provoacă adesea suferință adâncă asupra propriei persoane și din păcate, asupra celor din jur. Invidie, gelozie, ură, răzbunare, violență, lipsă de autocontrol, traume vechi, buboaie care se sparg fără veste… și care se soldează cu omoruri, crime…

Karin Fossum, născută în anul 1954 la Sandfjord, în provincial Vestfold din Norvegia, a debutat în literatură în anul 1974, cu un volum de poezie – Kanskje i morgen (Poate mâine)– pentru care  a câștigat Vesaas First Writer’s Award. A scris și a publicat literatură de diverse genuri, însă este mai cunoscută pentru cărțile sale ”crime fiction” despre anchetele inspectorului de poliție Konrad Sejer (o manieră în care din ce în ce mai des, autorii își contruiesc romanele… de tip serial, o manieră în care cititorul face cunoștință cu polițistul răspunzător de anchetă, îi este alături la fiecare caz, pătrunde în intimitatea profesională, socială, fizică și psihică a acestuia, se imprietenește virtual cu el și prin el înțelege fibra socială, politică, cutumele, motivațiile… lumea și modul în care aceasta funcționează). Și dacă cititorul este pasionat, inteligent, empatic, descălcește împreuna cu polițistul firele crimelor… iar dacă nu reușește și se luminează abia la ultima pagină… nu înseamnă musai că nu l-a dus capul, ci că autorul a construit și a condus o intrigă de excepție.

Acesta este și cazul romanului Dragă Poona,  ”Elskede Poona, care în anul 2000 a câștigat Premiul Brage acordat de fundația Norwegian Book la categoria Open Class.  The Indian Bride a câștigat Premiul pentru carte Los Angeles Times la categoria Mister / Thriller în 2007”.

Gunder Jomann este un bărbat singur, modest, în florea vârstei, are abia 51 de ani și o familie care numără doar o soră. Vinde echipamente agricole și cîștigă îndestulător pentru dorințele și așteptările sale de la viață, în satul Elvestad. Dar îl bate gândul să se însoare, să-și găsească o femeie potrivită și se simte atras de fotografiile albumului  ”Popoare ale lumii”, primit în dar de la sora sa. India se dovedește a fi locul către care se hotărâște să plece în căutarea unei neveste. Și Poona, frumoasă zeitate indiană, chelnăriță într-un restaurant din Mumbai, se dovedește a fi exact ce iși dorește Gunder, blândul uriaș norvegian cu ochi albaștri. Cei doi se căsătoresc la ambasada din Mumbai, Poona primește în dar o minunată broșă adusă special de mire din țara lui îndepartată, acolo unde proaspăta pereche urmeaza să-și trăiască viața. Soarta însă, le este potrivnică. Frumusețea, blândețea și lirismul de basm ale primelor pagini, se destramă. Intors acasă, în satul său, Gunder își asteaptă în câteva zile soția, însă răul se pune de-a curmezișul.

Marie, sora proaspătului căsătorit are un grav accident de circulație, este în comă și numai Gunder îi poate fi alături la spital, astfel încât îl trimite pe taximetristul satului la aeroport, pentru a o aduce acasă pe Poona. Dar Poona a dispărut, a dispărut de parcă o adiere musonică ar fi luat-o pe aripa ei și ar fi dus-o spre nicăieri.

Trupul unei femei străine de partea locului este găsit a doua zi…straie străine, o borsetă galbenă… ”I-a fost zdrobit pieptul. Are toate coastele rupte. Un genunchi e grav fracturat (…) Un atac violent, cum rar se văzuse în istoria criminalității norvegiene (…) Zvonurile circulau. Se strecurau prin cele mai înguste crăpături„ femeia ucisă era soția lui Gunder Jomann, venită din India!”

La morgă ”Prezența femeii era surzitoare”… iar  ”Broșa – o declarație de dragoste”.

Karin Fossum manipulează cu un dramatism atent controlat aceste momente de trezire la realitatea crudă. Gunder Jomann care încă ”refuză să creadă”, sătenii care defulează mici invidii și răutăți, considerând că ” e posibil să ucizi din dragoste”, martorii posibili care ”văd multe, dar atât de puține detalii”.

”Un atac violent, cum rar se văzuse în istoria criminalității norvegiene”.

Și intră în joc Inspectorul Konrad Sejer, care alături de adjunctul său Jakob Skarre începe ancheta.

Pentru cine ia contact pentru prima data cu Konrad Sejer, autoarea se simte responsabilă să îl prezinte cititorului. O scurtă caracterizare, dar cuprinzătoare și plină de apreciere, câteva tușe…”Tinerii care nu îl cunoșteau făceau greșeala să îl considere prost. Alții îi remarcau personalitatea calmă și simțeau un om care făcea rareori lucruri pe care să le repete, iar greșeli și mai rar (…) În interiorul caracterului său oficial se afla un apetit grozav pentru oameni”. Singura sa extravaganță personală este Kollberg, câinele său credincios și cu greutate (peste 70 de kilograme).

Niciunul dintre locuitorii liniștitului sat Elvestad nu poate fi bănuit de o astfel de crimă scelerată. Cu toții susnt persoane liniștite, cu credință și omenie. Dar fiecare, în spatele ușii casei sale, în spatele perdelelor groase, are a ascunde ceva. Conștient și adesea, inconștient. Fiecare este un melanj între bine și rău, diferența o face procentajul. Și fiecare este construit și se supune mentalității locului: ”binele din oameni, care îi împiedică să spună ce știu”!

Cu părere de rău pentru ”femeia cu pielea smeadă, ca o floare străină printre păpădii”, dar tributari micii lor mentalități!

Pare a exista o martoră… de multe ori memoria nu vrea sa-și amintească, însă apar amănute: o mașină roșie, un sticker pe mașină, un bărbat cu părul blond, doi oameni alergând… ”Nu-ți poți aminti ce nu vezi (…) Impresiile vizuale trebuie să fie suficiente, dar dacă nu le-a interpretat creierul, atunci nu și le va aminti”.

Tensiunea în comunitate crește pe măsură ce inspectorul Sejer și echipa sa înaintează cu cercetările, convinși de faptul că faptașul începe să își contureze profilul: ”Crima în sine era o acțiune extremă – mutilarea trupului era o dovada de bestialitate”.

Pe de altă parte, iată și apariția hienelor obișnuite să amușine sângele (scuzați-mi termenii folosiți, însă uneori… se potrivesc ca mănușa):

Reprezentanții presei năvăliră ca muștele (…) Porniseră la vânătoare cu gurile pe post de arme (…) Cerințele mass media și poporului trebuiau satisfăcute: materiale fotografice, strategie de investigații,  actualizări, informații despre echipă, experiența membrilor, cazuri investigate anterior”.

Bun psiholog, Sejer înțelege și încearcă, ca mai toți polițiștii hârșiți, să își facă aliați necesari în cercurile din jurul său; săteni, jurnaliști…

Bun psiholog, și Karin Fossum ne introduce în psihologia specifică a momentului. Spunându-ne că Gunder Jomann ”refuză să creadă”, pentru ca apoi să realizeze peirderea sa.  De aceea rătăcește prin casă ca ”o molie în căutarea luminii”. Și tot autoarea – hotărâtă să nu ne lase să plutim în sfânta noastră naivitate, ne atrage atenția asupra urățeniei interioare a unora dintre cei numiți oameni și care se învârt în jurul nostru. Mă refer aici la colegul de serviciu al lui Jomann, acel Bjornsson bucurându-se de ocazia de a-i fura din clienți, cât timp proaspătul văduv nu revine la muncă.

O concluzie se desprinde din ce în ce mai clară pentru inspectorul Sejer: ”Criminalul era dezorganizat, confuz și lipsit de control”. Și pentru a sublinia tensiunea unei astfel de anchete criminalistice si zbuciumul omenesc al forțelor polițienesti implicate și pentru faptul că acestea se pun de multe ori în pielea criminalului, pentru a-i înțelege motivația și acțiunile, întrebarea cea mai profundă rămâne ”Mă întreb care a fost scopul Domnului în toate astea”!!! Un strigăt de revoltă.

Inspectorul Sejer începe să îl simtă pe vinovat! Pentru că el știe că ”Exista o cale către fiecare om. Asta caut. Sufletul vulnerabil ascuns în trupul oțelit”.

Caută un om (mult spus om)  obsedat de sex și incapabil de a vorbi despre emoțiile sale… un psihopat!

Inspectorul Sejer are darul detaliului, pe care îl percepe, nu îl neglijează și în momentele necesare pune logic și analitic, cap la cap, fiecare dintre aceste detalii care se înscriu, intr-un final,  într-un fascinant puzzle rezolvat.

Cat de trist și amar sună acest dialog citat: ”La ce te gândești? La cum se întâmpla lucrurile, spuse Syejer. Independent unele de celelalte. Așa încât sa poate avea loc asemenea întâmplări oribile (…) Atât de multe incidente care pavează calea răului

Intr-o poveste atât de întunecată, lumina ne este adusă de înțelegerea și împăcarea sub semnul iubirii și tragismului, dintre Gunder și Shiraz, fratele Poonei, care acceptă împăcat să își lase sora înmormântată într-un loc frumos, într-o țară în care ea și-a dorit să trăiască alături de soțul pe care și l-a ales. Și mai ales de scrisoarea caldă, luminoasă și plină de fericire a Poonei către fratele ei, anunțând-și căsătoria și încheiată cu cuvintele: ”Bucură-te, la fel ca mine, pentru tot ce s-a întâmplat”.

 Cred că colega noastră de blog, Iulia Dromereschi a simțit și a iubit această poveste ”despre vieți triste și mărunte și despre consecințele tragice ale hazardului”, pentru că în traducerea ei se percep aceste senimente. O traducere suplă, fluidă, cu respect și profesionalism.

Mulțumesc Karin Fossum, mulțumesc ”Crime Scene Press”, mulțumesc Iulia Dromereschi! Și vouă, cititorilor blogului nostru, vă doresc aceeași lectura plăcută pe care am avut-o eu!

Poate încercați și filmul!

Puteți cumpăra cartea: Editura Crime Scene Press/Libris.ro/Elefant.ro.

(Sursă fotografii: CrimeScenePress.ro, Thriftbooks.com, wihidata, Utsolgt)

Articole similare

Prin blogosfera literara (3 – 9 octombrie 2011)

Dan Romascanu

Kapitalism – Reteta noastra secreta (2010) – 3 – DVD

Delia Marc

Femeia sfâșiată, de Simone de Beauvoir

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult