Carti Carti de fictiune Recomandat

Detectorul de emotii si alte povestiri, de Carmen Firan

Detectorul de emotii si alte povestiri, de Carmen Firan
Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2011

Pentru inceput, voi informa  cititorul – in cateva cuvinte – despre autoarea volumului lansat in 9 iunie 2011 la Libraria Mihail Sadoveanu.

“Carmen Firan a scris volumul de față în urma unei experiențe de viață de peste zece ani în afara hotarelor românești. Poeta, prozatoarea și nu în ultimul rând autoarea de piese de teatru şi scenarii de film care a publicat peste 20 de volume atât în România, cât și în Statele Unite ale Americii, s-a stabilit în New York în anul 2000.  Membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societăţii Poeţilor Americani şi PEN American Center din New York, editoare a câtorva reviste de renume din New York, are o operă tradusă în numeroase țări. Dintre volumele de poeme, nuvele, povestiri şi eseuri amintim Farsa (Univers Enciclopedic, 2002) și Miracole mici şi mijlocii (Curtea Veche Publishing, 2009). Între 1997 şi 2002 a fost director de programe la Institutul Cultural Român din New York. Opera sa apare în traducere în reviste, antologii sau în volum în Franţa, Anglia, Irlanda, Polonia, Israel, Canada, Germania, Suedia. Susţine conferinţe şi lecturi literare la universităţi americane şi la colocvii internaţionale din Statele Unite ale Americii şi Europa.”

Imagini de la lansare

Un volum de povestiri care se consuma cu multa placere cap-coada si care aduce in fata cititorilor, cu un dezvoltat simt de observatie, cu mult umor pe alocuri plin de duiosie, dar si cu acida analiza,  lumea complexa a emigrantilor, personaje si intamplari creionate cu un realism invesmantat pe alocuri cu  tuse poetice si nostalgice. Detectorul de emotii al celor „nascuti intr-o lume plina de superstitii” si care au „au carat-o” cu ei, acolo unde i-au dus valurile vietii. Detectorul de emotii intr-o lume noua, adoptiva, in care emigrantul trebuie sa se acomodeze trairilor paralele: amintirile si obiceiurile de „ieri” fata de oamenii, orasul si scopurile de „azi, de maine si din viitor”!

„Premiantii si maestrul”,  „Salteaua”, „Biografii” sunt fresce fin cizelate ale conditiei umane a emigrantului in lupta cu soarta in inima New Yorkului. „Cel mai greu e sa faci fata unui vis implinit, i-a spus un amic emigrant rus, violonist de mare talent, care ziua era sofer de taxi. Una e sa traiesti la New York ca bursier pe o perioada scurta si alta e sa te stabilesti aici, cu presiunea supravietuirii, a competitiei, a facturilor lunare si a taxelor. Dupa ce te-a sedus, orasul asta te poate devora. E ca si cum te-ai indragosti de Zmeul Zmeilor. Imbratisarea lui iti poate rupe oasele.” Si aceasta povestire, Biografii, din care am citat, reprezinta cel mai bine parerea exprimata atat de catre Adrian Cioroianu, cat si de Nicolae Prelipceanu la lansarea volumului si anume aceea ca fiecare dintre noi, intalnind-o pe autoare, intersectandu-ne traiectoriile si lasand-o sa ne cunoasca, putem deveni eroi ai paginilor acesteia :).Ceea ce nu este deloc rau, pentru unii fiind poate singura sansa la imortalitate :).

Carmen Firan

Complexa si impresionanta ca mesaj filozofic este povestirea cu care debuteaza volumul – „Copacul emigratiei si prezentul continuu”, in care mi-am regasit o proprie experienta fabuloasa de viata. Dar va las sa o cititi, fara a devoala nimic in plus, pentru ca sunt sigura ca si altii vor retrai momente similare.

Un gir in plus asupra acestui volum aduce Norman Manea, prin Introducerea scrisa in ianuarie 2011 la New York: „ Carmen Firan alterneaza melancolie si grotesc, solidaritate si sarcasm, ardoare si absurd, insolit si incertitudine in perceptia celor doua surse vitale – vechiul si noul tarm – intre care penduleaza solitudinea pribeagului modern. Doua lumi drastic diferite, contrastante si complementare, in care omenescul – acelasi! – insufleteste altfel dramele si comedia, deruta si tenacitatea, ridicolul si candoarea.”

Si Carmen Firan in luna iunie, ca si Alexander Duvan (Tudor Alexander) in luna mai cu ocazia lansarii romanului „Vizitatorul” ne-au impartasit un adevar dur si anume acela ca talentul este o conditie sine qua non, insa a scrie proza inseamna sa depui o munca de salahor!

Articole similare

Partea întunecată a prieteniei: „Pétronille”, de Amélie Nothomb

Carmen Florea

Antologie de proză scurtă excelentă: ”Freeman’s: Cele mai bune texte noi despre California”

Jovi Ene

Suspans și amor într-un roman memorabil: „Verișoara mea Rachel”, de Daphne du Maurier

Tudor-Costin Sicomas

1 comment

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult