”Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și a minnesängerilor”
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, 282 p.
În versiune originală și în traducerea lui Teodor Boșca, ilustrații, coperta și grafica de Emil Chendea
Teodor Boșca este un deosebit traducător; sonetele shakespeariene, cu ilustrațiile aceluiași Emil Chendea, la aceeași editură, au apărut în 1974; a mai semnat și traduceri ale unor studii de istorie și teorie literară, iar postum a apărut o interesantă antologie poliglotă din Poezia preromantică din Anglia, Franța, Germania, Italia și Spania (traduceri, cuvînt înainte, prezentări și note de Teodor Boșca, ediție realizată de Laszlo Alexandru, 2007).
Din colofonul cărții reiese că traducătorul a lucrat la acest volum începând cu 1975, un efort ce se întinde deci pe aproximativ 5 ani (înainte de publicare), iar artistul plastic a lucrat aproximativ doi ani; în spatele acestei cărți, o veritabilă ediție bibliofilă, sunt zeci de persoane, în mod excepțional menționate aici (cu nume și prenume), de la zețari și linotipiști, la maiștri, legători sau corectori.
Efortul a fost pe măsură, pentru acest text în paralel (traducerea și originalul), atent cules, cu explicații complete pentru o epocă (sec. XI- XIV, de când datează originalele) în care abilitatea mnemotehnică era supremă.
Este evident că, dincolo de efortul filologic, asemenea cărți mai pot fi găsite azi prin anticariate, condițiile tehnice fiind descurajante pentru societatea de consum a prezentului.
Datorită traducătorului, volumul are un ambitus larg, așa cum o probează prefața și bibliografia ce dezvăluie sursele traducerilor; evident, câteva date biografice preced fiecare grupaj de versuri.
Lumea vechii poezii este alcătuită din:
- poeți provensali; dintre cei mai apreciați: Contele de Poitiers, Cercamon, Marcabrun, Jaufre Rudel, Bernard de Ventadour, Arnaut Daniel, Raimbaut d’Orange – în total 42 de poeți-trubaduri, la care se adaugă și trei texte anonime; fiecare autor este prezent cu cel puțin un text, iar, în cazul celor mai valoroși, pot fi reținute și șapte poeme (cum e la Bernard de Ventadour). Desigur, selecția cea mai amplă este cea a trubadurilor (mai bine de junătate din cuprinsul acestui volum), pentru că poezia medievală (trubadurescă) s-a născut în Provența, de unde s-au răspândit stilurile și temele principale în întrega Europă.
- truveri, sau poeții din N Franței, deosebiți prin dialect de trubaduri; câteva nume: Richard Inimă-de-Leu, Marie de France, în total 9 autori, la care e adaugă un text anonim
- minnesängeri: Der Kürenberger, Dietmar von Aist, Walther von der Vogelweide, Ulrich von Lichtenstein (17 autori)
- trubadurii italieni: de la Giacomo sa Lentini, considerat un inovator al sonetului, admirat de Dante, la Cecco Angiolieri, Guido Guinizelli sau Guido Cavalcanti, poeți sicilieni, din cunoscuta școală a Dulcelui stil nou (12 poeți)
- trubadurii portughezi sunt formați în special la curtea regelui Alfonso al X-lea, mare iubitor al artelor, care și deschide această antologie; între cei 7 trubaduri selectați se numără și regele Denis al Portugaliei (1279-1325), monarh ce a scris versuri deosebite și a întreținut, de asemenea, un climat favorabil artelor și în special poeziei.
O călătorie prin Europa de odinioară, ce reunește o selecție reprezentativă, ce poate defini, la nivel cultural, europenitatea.
2 comments
M-ati facut sa-mi amintesc de orele de portugheza din anul I de facultate cand discutam de „cantigas” lui Dom Dinis. Cred ca poeziile astea au farmec doar pentru cei care au facut limbi straine, nu stiu cine altcineva le mai citeste in zilele noastre. E bine oricum ca scrieti desper ele 🙂
probabil ca exista un public al lor, in sensul ca astazi oricine face o limba straina, chiar si cei care nucitesc 🙂