Copil fiind, am adorat să fiu ascultător de poveşti. Multe şi fără de sfărşit, dacă se poate. Tot din aceeaşi perioadă se desprinde şi o vreme în care distanţa dintre unul din numeroasele blocuri ale unui oraş aglomerat şi ceea ce eu ştiam că este destinaţia perfectă pentru vacanţa cea mare şi lipsită de griji se măsura în aproximativ şase ore de străbătut sate şi oraşe, care se derulau asemenea unor borne dintr-o lungă şi interminabilă zi pierdută.
Rând pe rând, fiecare plonjare în acest nesfârşit ocean se împletea cu nenumărate întrebări, aparent greu de elucidat, dar al căror răspuns nu înceta să apară, dintre semnele negre încrise pe pagini decorate deopotrivă în alb şi în culori vii. Iar atunci când vremea poveştilor cu Zâne Bune şi Feţi Frumoşi părea că a rămas în urmă, altele au prins viaţă, chiar sub ochii mei, descifrându-mi tainele unor timpuri necunoscute şi pline de istorii pe cât de vechi, pe atât de nemuritoare. Căci toate, de la locul şi din timpul lor, retrezeşte acelaşi tainic adevăr, care spunea că cine a apucat să pătrundă prin portalul magic care leagă viaţa noastră de tărâmul lui A fost odată, nu va obosi niciodată să soarbă din elixirul acelui joc fascinant, în care mintea şi inima pornesc în căutarea acelor cuvinte care, de dincolo de zgomote, ne ies în cale, la vremea rânduită, pentru a ne trezi, hrăni, însenina şi înţelepţi.
1. Superputerea de a fi tu însuţi (Álex Rovira şi Francesc Miralles), Editura Humanitas Junior, 2025
Copii fiind, ne visăm adesea personaje trăitoare pe tărâmul nesfârşit şi plin de vrajă al basmelor şi legendelor, pentru ca mai târziu, însăşi realitatea să ne înzestreze spiritele cu iscusinţa de a descifra măcar o parte dintre tainele şi tâlcurile presărate în drumul nostru pentru a ne face mai puternici, mai îngăduitori şi mai senini în faţa obstacolelor. Iar pe măsură ce ajungem să ne numărăm printre cei mari şi purtători ai acelor poveşti pe cât de vechi, pe atât de bogate în înţelepciune, ochii minţii şi ai inimii tind să se deschidă cu o putere nebănuită. Rând pe rând, ne va fi dat să tresărim, chiar şi pentru puţină vreme, în faţa acelui caleidoscop de aventuri care ne îndeamnă, parcă, să plutim cu mintea spre tărâmuri magice, unde totul vrea să fie posibil, unde zgomotele asurzitoare ale lumii în care trăim tind să îşi estompeze forţele pentru a face loc liniştii şi seninătăţii. Şi în toată această vreme, paşii ni se vor împleti într-un zbor haotic, menit să frâneze, însă, mai lin sau mai brusc, în faţa unor şoapte pline de mister ale ale sufletului rămas acelaşi copil iubitor de jocuri şi poveşti pline de inocenţă şi de înţelepciune, care ne încântă auzul, iar mai târziu ne înseninează privirile.
Şi nu e astfel de mirare să descoperim că, în plin slalom printre secunde şi bătăi de inimă mai mult sau mai puţin uşor de prins cu urechea deja conectată la freamătul unei lumi renumite pentru mister şi diversitate, vocile prezentului se prind la rândul lor în caruselul timpurilor, invitându-ne pe toţi la o călătorie fascinantă prin noi. Rând pe rând, pe cerul sufletului se vor întrezări şase luminiţe colorate care, strălucind asemenea unui colier de pietre preţioase, vor prinde tainice ecouri în fiecare tresărire de gând, cuvânt şi secundă, ridicându-ne pe toţi la rangul de supereroi. Căci fără a avea la îndemână vreo mantie strălucitoare, vreo sabie cu raze pătrunzătoare sau alte astfel de accesorii şi puteri nemaiauzite vom înţelege, printre altele, că toate emoţiile există, iar decriptarea corectă a lor ne este de un imens ajutor în menirea noastră de a ne preschimba şederea pe pământ în cea mai frumoasă aventură din lume.
2. Oscar şi Tanti Roz (roman grafic, după romanul lui Eric-Emmanuel Schmitt), Editura Humanitas Junior, 2025
În contextul în care fiecare zi tinde să fie marcată de informaţii terifiante şi senzaţionale, din care aflăm că oamenii îşi pierd fulgerător vieţile, iar alţii câştigă lupta cu suferinţa cruntă într-un mod tot atât de inexplicabil, omul de astăzi devine adesea pierdut în mirajul ştirilor. Asistăm, astfel, la o permanentă scindare a conştiinţelor tentate să pună sub semnul tăcerii acele momente în care pragmatismul ştiinţelor concrete s-a dovedit a fi neputincios în confruntarea cu o forţă pe cât de nevăzută, pe atât de prezentă în destinul fiecăruia dintre noi, călători printr-o viaţă menită să ni se dezvăluie ca un important examen.
Iar ceea ce am putea cataloga drept o promovare a acestuia cu o notă cât mai apropiată de cea maximă este aproprierea acelor cunoştinţe prin care învăţăm că, deşi suntem simpli călători prin această lume, avem datoria de a înţelege că fiecare clipă din viaţă este un dar venit de Sus, şi un îndemn de a răspândi în jurul nostru seninătate şi compasiune.
O astfel de lecţie este şi cea oferită de Oscar, un copilaş de numai zece ani care, atunci când devine victima unui război pe viaţă şi pe moarte împotriva destinului nemilos, acceptă un pact deloc obişnuit pentru o lume care părea că uitat ce înseamnă să speri şi să visezi. Aşa se face că, într-unul din saloanele unui spital scufundat în oceanul sumbru al deznădejdii, o mână inocentă va scrie către Dumnezeu pagini întregi de gânduri plăsmuite pe un tărâm nevăzut, aflat la graniţa dintre Rău şi Bine. Iar de dincolo de cuvinte, o Tanti Roz care pare că a fost iertată de goana haotică a curgerii timpului, pare să ne transforme pe toţi în spirite care, la vremea lor, au fost odată firave, pentru ca mai târziu să se prindă în hora neobosită şi nemuritoare a vârstelor omenirii şi a miracolelor pline de lumină, ţesute din fire de iubire, bucurii şi lacrimi.
3. Poveşti cu zâne (Contesa de Ségur), Editura Humanitas Junior, 2025
Am fost cândva un omuleţ care credea că dincolo de petalele florilor se ascunde un alt univers demn de a fi pătruns cu privirea. Şi aşa se face că, tot cutreierând, fără grijă, prin curtea bunicilor, în cale i-a ieşit un trandafir al cărui parfum delicat părea că nu se poate desprinde prea uşor din buchetul de miresme care îl înconjurau, dar a cărui corolă voia să şoptească o poveste, de dincolo de timp. Zilele se scurgeau, iar ochii mici şi curioşi de atunci tresăreau cu încântare atunci când glasul bunicii umplea de viaţă cântul misterios al petalelor, din sălaşul cărora însăşi Zâna cea Bună cobora, însoţită fiind de o întregă suită de personaje din cele menite să deschidă pentru totdeauna cufărul tainic şi plin de lumină al crâmpeielor de basm.
Căci de vom trece de hotarul care leagă vremurile noastre de fascinantul tărâm al lui A fost odată, nu mică ne va fi poate mirarea să ne descoperim protagonişti cu acte în regulă ai unor fapte care, deşi cuprinse printre paginile cărţilor, îşi pot găsi un înţeles nebănuit în viaţă. Şi rând pe rând, în calea noastră vor ieşi regi buni şi iubitori de pace, prinţi graţioşi, minunaţi şi chiar desăvârşiţi, regine blânde sau viclene care, mai mult sau mai puţin înveşmântaţi în mantii şi rochii strălucitoare, ne vor cuprinde minţile şi inimile în mâini, purtându-ne prin lume precum ai deşira un fir fragil şi tainic într-un ocean de culoare. Şi fiecare, de unde i-a fost dat să fie, se lasă purtat de mâna proteguitoare a unei Zâne care, înzestrată sau nu cu rolul de naşă, nu pregetă a-şi găsi locul cuvenit printre atâtea alte domniţe deja vestite pentru frumuseţea, deşteptăciunea sau chiar purtările şi inimile pline de ură prin care au câştigat cursa printre secundele zburătoare şi urzelile mai puţin prietenoase. Deopotrivă nesuferite şi furioase, nostime, puternice şi pline de bunăvoinţă Zânele devin, la rândul lor, nemuritoare, preschimbând fiecare bucăţică din lumea celui ce s-a încumetat să le calce tărâmul într-o oază plină de lumină.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://www.facebook.com/humanitas.junior.)
