Editorial

Top 5 cupluri atipice din romanele Young Adult

Acum câteva săptămâni petreceam un ceas în compania altor două colege traducătoare, într-o conversație facilitată de MNLR, și încercam, printre altele, să decidem câte feluri de YA (literatură Young Adult) mai există. Ajungeam la concluzia pe care mi-am format-o de niște ani buni: să încerci să mai definești acest gen în cuvinte simple pare imposibil; și este. Spectrul YA cuprinde, acum, tot atâtea subgenuri ca literatura Fantasy – nemaivorbind despre toate punctele în care se întâlnesc, se îmbrățișează pasional și fură inimile a zeci și sute de mii de cititori din toată lumea.

Pe cale de consecință, să mă exprim avocățește, identificarea câtorva cupluri emblematice pentru întreaga sferă YA, care să respecte, totuși, definiția de „atipice”, pare o misiune imposibilă. Așa a și fost, și am sfârșit prin a mă opri tot la câteva evidente, cărora am încercat să le adaug niște invitați-surpriză. Să știți că am și întrebat în stânga și în dreapta, și am inclus sugestiile primite, chiar dacă nu am ajuns încă să citesc cărțile cu pricina. Am încredere și sunt convinsă că majoritatea nu mă vor dezamăgi.

Înainte să purced, aș vrea să clarific că opiniile privind includerea acestor cupluri în top sunt strict personale. Mi-au plăcut mie, le-am văzut eu aparte, nu reflectă un vot popular și nici vreo decizie critică. La fel, primul paragraf există spre a sublinia că universul YA este nemărginit și că este dificil să punem etichete. Dacă vreo carte dintre cele menționate nu vi se pare încadrabilă în sfera respectivă, poate că nu e – sau poate că e.

P.S. Dacă sunteți curioși/curioase ce cărți YA au primit distincția de cele mai bune ale anului 2020, potrivit voturilor Goodreads, rezultatele sunt aici.

05 – Esther Solar & Jonah Smallwood

(O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri – Krystal Sutherland, Editura Storia Books, traducere din limba engleză de Irina Stoica)

Aceasta nu este nici pe departe o carte „tipică”.

La clubul de lectură online pe care l-am moderat în jurul cărții în luna ianuarie, o cititoare a spus că, la început, nu i-a fost clar despre ce este vorba. C-au zăpăcit-o decizia lui Esther de a se costuma în personaje fictive, lista ei de coșmarul, blestemul aruncat de Moarte asupra familiei sale și deciziile excesive al membrilor acesteia. Pic cu pic, temele inerente ale cărții, cele profunde și ascunse la o citire rapidă, au scos capul dintre rânduri, și i-a plăcut. Tuturor ne-a plăcut. Krystal Sutherland are un umor fantastic și descrie situații improbabile cu un fler de invidiat și enorm de multe referințe pop culture, pe care orice fan Fetele Gilmore le va adora.

Relația dintre Esther și Jonah. Prietenie cu inserții de que séra, séra. El este „Valentinul” ei din școala generală, care ajunge să-i fure banii într-o stație de autobuz, în timp ce ea era îmbrăcată în Scufița Roșie (eu v-am zis!). Vrând, nevrând, Jonah află ce pune Esther la cale, află despre lista de coșmaruri pe care o înnădește în ideea de a nu le permite să o înfrângă, cândva. Și o ajută. Pornesc împreună într-o aventură menită, în final, să sfideze Moartea (aceeași care l-a blestemat pe bunicul Solar), dar care, de fapt, vorbește cu grijă și multă empatie despre frici, fobii, nesiguranță și terapie îmbrăcată în umor.

04 – Sophie Spark & Ben Montfort

(Castelul din nori – Kerstin Gier, editura DPH, traducere din limba germană de Iulia Dromereschi)

Una dintre concluziile discuției despre literatura YA a fost și că, în România, știm prea puține despre traduceri din alte limbi decât engleza; că și autorii din țări ne-anglofone merită atenția noastră. De aceea, v-o prezint pe Kerstin Gier, autoarea trilogiei cunoscute la noi drept „Culorile dragostei”. Cu un umor care te face să hohotești nepermis de tare chiar și în mijloacele de transport în comun (sau te făcea, în perioade mai obișnuite ale vieții) și cu un ochi exersat pentru detalii, Gier știe să aducă și distracție, dar și teme de gândire provocatoare printr-o carte cum e asta: cu o copertă care amintește de Grand Budapest Hotel (2014, Wes Anderson) și cu înlănțuiri de mistere care te țin conectat/ă până la sfârșit.

Relația dintre Sophie și Ben. Atipică mai ales prin prisma diferențelor „standard”, regăsibile în multe intrigi beletristice și nu doar: ea își face stagiul de practică la un hotel din munții Elveției, unde este cameristă, în timp ce el este nimeni altul decât fiul patronului – cu toate că, la rândul lui, se află acolo să muncească și nu să lenevească. Evident, nu se putea (ba se putea, dar asta este altă discuție!) fără un triunghi amoros, și în scenă își vâră coada și un… hoț misterios. Acum, vor supraviețui Sophie și Ben diferențelor de statut, aventurilor fără număr și complicațiilor amoroase?

03 – Hazel Lancaster & Gus Waters

(Sub aceeași stea – John Green, editura TREI, colecția Fiction Connection, traducere din limba engleză de Shauki Al-Gareeb)

Cumva, cartea asta, filmul bazat pe ea și valul nesfârșit de empatie și lacrimi pe care l-au generat nu mai au nevoie de explicații. John Green este de mult unul dintre autorii „clasici” de YA, care a fost pe baricade încă de la începuturi și a generat câteva romane-fanion ale genului. Căutați-l integral, vedeți și filmele făcute după cărțile lui. Unele sunt mai bine realizate, altele nu; Sub aceeași stea este superb și aproape fără cusur, în opinia mea.

Am văzut filmul înaintea cărții, este adevărat, și am plâns.

Am citit apoi cartea, căci nu mă pot vreodată priva de tratația asta, dacă-mi place filmul, și am plâns în hohote. Cartea este etaje întregi peste film, are o profunzime în haine nonșalante care te străpunge adânc, până la os, care te face să-ți pui zeci de întrebări despre realitatea unei vieți petrecute, zi de zi, cu întrebarea dacă va fi ultima. Are unele dintre cele mai sensibile scene de dragoste adolescentă din câte mi-a fost dat să parcurg, dar și nenumărate momente de înțelepciune și de revelație.

Relația dintre Hazel și Gus. Cei doi protagoniști se întâlnesc la un grup de sprijin pentru cei care suferă de cancer. Sunt adolescenți care privesc viața dintr-o perspectivă diferită: cea apăsată de o finalitate iminentă. Și totuși, găsesc forța, se lasă purtați de șansa, de a avea o relație marcată de suișuri și coborâșuri, ce-i drept generate mai mult de rezultatele analizelor și de rapoartele medicale. Schimbul de replici OKAY? – OKAY a devenit celebru în urma cărții, iar cineva chiar a creat o diagramă a relației lor.

02 – Isabelle Lightwood & Simon Lewis

(seria Instrumente mortale – Cassandra Clare, editura Leda, traducere din limba engleză de Cristina Jinga)

Am citit Instrumente mortale acum niște ani și m-am amuzat, amintindu-mi de scandalul care a zguduit lumea fan fictionului, când Clare a fost în proces cu J. K. Rowling pentru că scria fic cu personajele ei – sau ceva de genul. Ideea era că noi toți scriam (cel puțin membrii LiveJournal, o comunitate online a cărei decădere o regret și astăzi), însă ea a mers mai departe și-a publicat ceva, sau cineva a spus ceva, și bum. Iată că, ani mai târziu, Clare și-a construit un nume intangibil, rostit aproape cu venerație de fanii YA, și universul Shadowhunters creat de ea, împreună cu toate prequelurile, sequelurile și seriile paralele, este inegalabil ca amploare și construcție. Deocamdată.

Iar pentru că nu am fost mai niciodată încântată de personajele principale ale cărților YA/Fantasy, nici această serie nu face excepție. Atenția mea a fost acaparată imediat de cei din fundal, de cei cu apariții frecvente, dar secundare, sau chiar de cei care apar scurt și pier. Din fericire pentru mine, Isabelle (Izzy) și Simon au supraviețuit celor șase volume, și chiar mi-am petrecut câteva nopți până la 3-4 dimineața, una după alta, imediat după ce au apărut povestirile din același univers, ca să le cunosc soarta.

Relația dintre Isabelle și Simon. Izzy este Vânătoare de Umbre din conclavul new yorkez. Fișa postului ei spune că scapă lumea de ființe malefice, și mai e și superbine pregătită pentru asta: rapidă, letală, magică și… nefilim. Spre deosebire de ea, care emană încredere și atractivitate, Simon pornește ca un tip obișnuit, cu o părere proastă despre sine; asta până când devine vampir. Și-acum să vă văd cum o scoateți la capăt printre meandrele unei relații în care, practic, unul este exact ce-ar trebui să ucidă celălalt (da, s-a mai făcut, e adevărat, însă aici sunt atât de multe twisturi, că satisfacția e garantată).

01 – Katniss Everdeen & Peeta Mellark

(Jocurile foamei – Suzanne Collins, editura Nemira, traducere din limba engleză de Ana-Veronica Mircea)

Una dintre cele mai mari bucurii ale mele este când cineva descoperă o serie care, pentru mine, a fost și început, și sfârșit, care-i un soi de uroborus al relației mele cu ficțiunea. Este cazul Jocurilor foamei. Pe scurt, vedeam primul film fără să am habar despre ce este vorba, chiar în anul apariției, la un cinematograf din Cluj. Mergeam acasă, cumpăram versiunea electronică a trilogiei, fiindcă tocmai ce căpătasem un e-reader (primul din viața mea) și ardeam de nerăbdare să îl încerc, și îmi petreceam următoarele două sau trei zile citind fără oprire. După al doilea volum din Stăpânul inelelor, a fost recordul meu de lectură, și dincolo de lectură, de implicare. Am adorat Jocurile cu o fervoare greu depășibilă, și am suferit nemărginit odată cu personajele, și din cauza lor, și în pofida. Mai mult, am petrecut ceva vreme în mrejele aceluiași LiveJournal discutând tocmai relația primordială pe care o voi detalia mai jos – relație care, fără exagerări, cred că mi-a definit multe dintre punctele importante pentru mine în realitate.

Nu pot să mă abțin să nu menționez că mi se pare, în continuare, și cu atât mai mult cu cât granițele ficțiunii YA/Fantasy s-au lărgit imens în ultimii 10-15 ani, că Jocurile foamei e departe de a fi (doar) YA și nu merită ignorată și trimisă la periferia listei de lecturi fiindcă a fost cândva prezentată așa. Din punctul meu de vedere, este o distopie solidă, argumentată, și factorii aventură și romantism nu fac decât să poleiască esențialul: cel al unei delimitări sociale generate de diferențe create artificial, cel al luptei pentru supraviețuire, al știrilor false, al mediatizării și al conceptului de pâine și circ, cel al revoltei, dar mai ales cel al deprinderii cooperării și spiritului de echipă, de comunitate. Ah, adăugați și genetica, pentru factorul atât de real de creepiness.

Relația dintre Katniss și Peeta. Să vă zic că, la o simplă căutare, găsiți tone de articole despre motivele pentru care ăștia doi sunt împreună, analize de mii de cuvinte care justifică alegerile lor (mă rog, majoritar ale ei), meme-uri infinite și gif-uri cu aluzii la brutari, brutării, pâine și prăjituri? Să vă zic că, după mine, Katniss ar merita (introduceți pedepse aici), pentru felul în care-l tratează la început, dar că toate povestea cunoscută fanilor drept REAL OR NOT REAL o salvează, îl salvează, și îmi aduce un tremur în barbă chiar și acum, la aproape 35 de ani, când mi se pare mai departe un exemplu extraordinar de anduranță și încăpățânare? Și să mai adaug că, așa atipici cum sunt ei, așa deloc meniți să fie, așa cu diferențe enorme de fire și gândire, au parte de unul dintre cele mai realiste și mai echilibrate finaluri din istorie? În plus, nu strică deloc că sunt portretizați de actorii perfecți pentru roluri în filmele aferente. Și încă un lucru: Gale? Cine e Gale? 🙂

Departe de mine gândul că această listă ar avea pretenția de a fi completă; așa cum spuneam, cărțile YA, oricum poftiți să le definiți, sunt nesfârșite. Totuși, am primit câteva sugestii de lectură de la voluntarele din asociația pe care o coordonez, și aș dori să le mulțumesc incluzându-le aici, pentru că poate nici voi nu le-ați citit și vă vor face cu ochiul: Cum să spânzuri o vrăjitoare (Adriana Mather, editura ART) – relația dintre Samantha și Elijah; Cuvinte în albastru intens (Cath Crowley, editura Storia Books) – Rachel & Henry; Geekerella. Cenușăreasa la convenția SF (Ashely Poston, editura Litera) – Elle și Darien; Roșu, alb și sânge albastru (Casey McQuiston, CorinTEENS) – Alex, fiul președintelui SUA & Henry, prințul Angliei; Urgia și zorile (Renne Ahdieh, editura Epica) – Khalid/Șeherezada; sau Banda celor șase ciori (Leigh Bardugo, editura TREI) – relația dintre Kaz și Inez. Ca notă finală, mă bucură imens diversitatea editurilor care au ales să preia, să traducă și să publice YA la noi – prezentul și viitorul sună bine.

(Sursă fotografii: Storiabooks.ro, DeviantArt, Xshieru.deviantart.com, Teen Vogue)

Articole similare

Andreea Răsuceanu propune dialoguri creative cu și despre literatura română contemporană – eveniment lunar la Humanitas Cișmigiu

Andreea Andrusca

Lansare ”Lebedele de pe Fifth Avenue”, de Melanie Benjamin, Humanitas Fiction

Cristina-Ionela Grigore

Nou la Editura Humanitas. Fragment în avanpremieră din Gabriel Liiceanu, „Impudoare”

Jovi Ene

1 comment

Rodica Gavril 14 februarie 2021 at 21:10

Un top foarte atent gândit și bine justificat, care nu face decât să deschidă ușa oportunităților. Dintre acestea, cele care merită cea mai mare atenție sunt cele care ar permite cât mai multor tineri (și nu numai) să afle despre cărțile scrise pentru ei, să le caute, să susțină aceste ierarhii sau să le propună pe cele proprii.
Astfel de articole ar trebui realizate mai des, iar accesul la ele ar trebui extins cât mai mult.
Felicitări, Iulia – ca întotdeauna, ce scrii are miez și relevanță!

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult