Editorial

Top 3 cărți ușor de citit în limba franceză

Nu cred că este vreo modalitate mai eficientă sau mai plăcută de a perfecționa o limbă străină decât prin explorarea literaturii aferente. Lecțiile de franceză din gimnaziu sau liceu pregătesc elevii pentru a avea câteva cunoștințe de bază în privința gramaticii și a pronunției, însă, adesea, elementul cultural se pierde. Din această cauză, odată ce aceștia încheie oficial procesul de studiu, se distanțează treptat de cunoștințele teoretice din moment ce nu au ocazia de a le pune în practică. Desigur că prima și cea mai bună opțiune de a exersa limba și de a experimenta cultura franceză este călătoritul, însă tipul de călătorie pe care eu îl propun este unul mai facil și mai permisibil, căci ține stric de imaginație.

Deși nu vreau să sugerez limitarea doar la nume canonice din domeniul literar, cred că pentru familiarizarea cu literatura și cultura unei țări, canonul este un punct bun de plecare, deoarece dezvăluie nu doar aspecte pozitive, cât și stereotipuri și tipare textuale ce descriu mentalitatea unei generații. Mai mult decât atât, uneori poate fi mai facil pentru un cititor neexperimentat să urmărească un discurs în franceza secolului XX, decât unul în franceza contemporană, deoarece normele de redactare sunt mai apropiate de cele învățate de noi în școli. Există, totuși, și romane publicate după anii 2000, ce pot fi urmărite ușor, având, totodată, o narațiune ce dă dovadă de complexitate și personaje ce trezesc interesul cititorilor. Așadar, cele trei titluri pe care le propun includ atât literatură recentă, dar și canonică, iar tematicile sunt cât se poate de diferite, motiv pentru care consider că fiecare cititor poate găsi ceva atractiv și convingător.

1. L’Étranger, de Albert Camus (editura Gallimard, colecția Folio, 1998)

Camus reușește să surprindă angoasa, anxietatea și, în final, criza existențială pe care poate mulți dintre noi le-am experimentat. Romanul L’Étranger explică încă din titlu că focusul său va fi asupra poziției de outsider a unui om inadaptat la societatea din care face parte. Caracterizat printr-o atitudine nihilistă, indiferentă și deloc empatică, am putea să ne întrebăm ce a atras cititorii, de-a lungul timpului, la Meursault, un francez algerian ce narează acțiunea la persoana I. După citirea cărții, am concluzionat că fascinant rămâne, pentru mine cel puțin, nivelul de conștientizare pe care îl are acest protagonist, faptul că își cunoaște propria fire și acceptă cu o împăcare terifiantă consecințele pe care acțiunile sale le au atât față de sine, cât și față de persoanele din viața sa.

„J’ai secoué la sueur et le soleil. J’ai compris que j’avais détruit l’équilibre du jour, le silence exceptionnel d’une plage où j’avais été heureux.”

De la indiferența față de decesul mamei sale, cu care debutează romanul, până la crima pe care o comite și procesul de judecată prin care trece, protagonistul rămâne impenetrabil atât față de celelalte personaje, cât și față de cititor. Singurul motiv menționat de Meursault, care pare să-l fi determinat să împuște un bărbat arab pe plajă este soarele puternic și căldura deranjantă. Acest element, alături de alte detalii din construcția romanului, dovedesc încadrarea textului în tiparul literaturii absurdului, care îl pasionează de Camus de-a lungul vieții sale. Deși acesta este recunoscut pentru scrierile sale pe teme filosofice, L’Étranger se remarcă printr-o exprimare clară, o acțiune relativ scurtă, dar tensionată, ce stârnește curiozitatea chiar și unui cititor nefamiliarizat cu tematica existențialismului.

2. Le Deuxième Sexe, de Simone De Beauvoir (editura Gallimard, colecția Folio, 1998)

Seria de eseuri feministe ale autoarei Simone De Beauvoir sunt o lectură importantă pentru orice cititor ce dorește a avea o perspectivă deschisă asupra lumii și asupra felului în care societatea construiește, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, imagini bazate pe stereotipuri. De Beauvoir scrie clar, cu franceză ireproșabilă, iar acest lucru face ca ideile ei să ajungă la cât mai mulți oameni cu ușurință. Desigur că, având de a face cu un text scris în 1949, vor exista discrepanțe între perspectiva autoarei și cea a feminismului contemporan nouă. Cu toate că societatea a evoluat, iar odată cu aceasta, și discursul feminist a suferit modificări, multe din ideile prezentate de Simone De Beauvoir rămân relevante, iar observațiile pe care aceasta le face pot fi încă vizibile în societatea de astăzi.

O importantă contribuție pe care aceasta o are este în privința fetișizării imaginii femeii, prezentarea ei ca un obiect menit a satisface ochiul privitorului. După cum explică De Beauvoir, odată ce femeia este reprezentată ca obiect al dorinței, se creează impresia că ea și corpul ei pot fi tratate după plăcerea partenerului masculin. Acesta este și motivul din spatele alegerii titlului cărții, autoarea observând că femeia este numită cel de-al doilea sex nu doar pentru că este prezentată ca fiind pe o poziție de inferioritate, dar și pentru că ea apare în viziunea masculină ca o ființă sexuală. Aceasta este doar una din multele idei permanente pe care De Beauvoir le prezintă în eseurile sale.

3. Un appartement à Paris, de Guillaume Musso

Publicat în 2017, romanul psihologic, de mister, al lui Guillaume Musso și-a câștigat rapid faima. Madeline, o fostă polițistă, și Gaspard, un dramaturg solitar, rezervă, printr-un accident, același apartament ce îi servise ca atelier de creație artistului Sean Lorenz, înainte de a muri în mod misterios. Protagoniștii încearcă să scape unul de celălalt în cauza solitudinii care ar trebui să le ofere o pauză de la experiențele trecute tulburătoare, însă, pe parcurs ce li se dezvăluie mai multe detalii ale vieții tumultoase a lui Lorenz, cei doi continuă să fie aduși împreună de curiozitatea adusă de acest caz complex. Gaspard caută inițial doar inspirație pentru o nouă poveste, Madeline trece printr-un proces dificil în încercarea de a avea un copil, iar prima parte a romanului îi înfățișează ca doi oameni complet diferiți și distanți unul față de celălalt.

Exact această indiferență rece a personajelor determină cititorul să fie luat prin surprindere de felul în care cei doi empatizează în felul propriu cu povestea tragică a familiei lui Lorenz, al cărui trecut pare să ascundă nenumărate secrete. Protagoniștii iau rolurile unor detectivi dedicați, capitolele prezentând, alternativ, perspectiva fiecăruia dintre ei. În final, romanul reușește să surprindă tipare umane recognoscibile, și totuși fascinante, ducând cititorii de-a lungul unei călătorii ce duce, nu în ultimul rând, la descoperirea de sine.

(Sursă fotografii: https://carturesti.ro/carte/l-etranger-147664, https://www.amazon.fr/deuxi%C3%A8me-sexe-faits-mythes/dp/207032351X, https://www.amazon.fr/appartement-%C3%A0-Paris-Guillaume-Musso/dp/2266285025)

Articole similare

Un atlas literar al Irlandei [infografic]

Jovi Ene

Cluj SHORTS 2014: Scurtmetraje “locale” la a doua ediţie

Iulia Dromereschi

Ia-ne la drum! 15 cărți Humanitas de neratat în vara asta

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult