Editorial

Teatru: Cursa de șoareci, de Agatha Christie, Teatrul Național București

Cursa de șoareci, de Agatha Christie, Teatrul Național București
Stagiunea 2017-2018
Premiera 1- 15 februarie 2018
Regia: Erwin Şimşensohn
Distributia: Ileana Olteanu (Mollie Ralston), Dragoş Stemate/Florin Călbăjos (Gilles Ralston), Lari Giorgescu/Petre Ancuta (Vhristopher Wren), Simona Bondoc (Doamna Boyle), Tomi Cristin (Maiorul Metcalf), Ada Galeş/Cosmina Olariu (Domnisoara Casewell), Mihai Calotă/Silviu Biriş (Domnul Paravicini), Gavril Pătru/Răzvan Oprea (Sergentul Trotter), Ioan Andrei Ionescu (vocea de la radio).
Scenografia – Liliana Cenean
Muzica – Vlaicu Golcea
Light Design – Daniel Klinger

In 1986 la Editura Univers, a aparut in traducerea Adinei Arsenescu – “O autobiografie” – si cu ceva ani mai tarziu, 2013 – la Rao – volumul “Autobiografie”!

Am rascolit bibliotecile din casa, cautand volumul din 1986 – pe care sigur ca il am – sau l-am avut, pentru ca apare in “catalogul cartilor mele”… ori este… si nu am dat de el, ori exista, dar in biblioteca cuiva caruia i l-am imprumutat 🙂 . Nu ma invat minte!

Mi s-a facut o pofta nebuna sa il recitesc. Pentru ca marea doamna a suspansului – posesoarea unor micute celule cenusii de invidiat – a fost si este si va ramane preferata mea de gen. Sigur ca i se adauga o pleiada de alti maestrii care au dat viata – carne-sange-si-creier – multor altor detectivi-investigatori, in secolele trecute si in contemporaneitate – dar ca Agatha Christie – “mai rar, bobocule, mai rar!”. De ce? Mi se pare simplu de inteles, mai ales pentru aceia dintre voi care i-ati citit cartile, ati vazut filmele realizate dupa romanele si piesele sale de teatru… ati devenit fani inraiti ai micutului detectiv belgian “Hercule Poirot” si ai aparent blajinei si naïve “Miss Marple”. Daca nu ati avut pana acum niciun contact cu opera Agathei Christie, aveti o oportunitate: mergeti la Teatrul National din Bucuresti si incordati in fotoliul comod, faceti cunostinta cu una dintre scrierile sale nemuritoare – “Cursa de soareci- The Mousetrap”. Veti deveni dependenti! 🙂 Nu glumesc! Dar trebuie sa indepliniti o conditie… de fapt o recomandare sine-qua-non a autoarei, datand din anul 1952 – prima ridicare pe o scena londoneza a spectacolului, urmata nici mai mult – nici mai putin de vreo 27.000 de alte spectacole, pe parcursul a vreo 65 de ani – fara intrerupere.

Dar cum v-am spus, mergeti la TNB si cititi din scoarta in scoarta foarte binele documentat Program de sala – avand astfel binefacerea de a cunoaste amanunte interesante despre istoria – atat a titlului initial al piesei – “Three Blind Mice”, cat si a devenirii acestuia “The Mousetrap”, dar si a pleiadei de mari actori care au dat viata personajelor.

Si sigur ca acum trebuie sa va fac cunoscuta recomandarea-rugaminte a Agathei Christie: <Vă așteptăm la Conacul Monskwell! Prin acceptarea invitației de a vedea acest spectacol deveniți complicii unui celebru mister teatral, unul din cele mai bine păstrate. Vom descoperi împreună cine este vinovatul, și depinde doar de noi să ducem mai departe secretul din „Cursa de șoareci”, pentru viitorii spectatori. Neașteptatul se produce când spectatorii buni… tac. Fiți parte din legendă!>

Si Programul de sala ne spune ca “De azi… suntem parte dintr-un club select! Cunoastem secretul… si nu-l spunem nimanui”. 🙂 Grea misie pentru unii, dar sa speram ca #rezistam cu totii 🙂 .

Prin urmare, iubitori de teatru, admiratori existenti si viitori admiratori ai Agathei Christie, aveti ocazia sa vedeti prima montare a acestei celebre piese pe scena Teatrului National din Bucuresti. In regia lui Erwin Şimşensohn. Si regizorul va face, la randul sau, o recomandare plina de umor, dar extrem de necesara in vederea desfasurarii fara incidente a spectacolului. Si anume, ca – avand in vedere ca un criminal bantuie liber prin imprejurimi si ca acesta nu suporta/agreaza sa auda sunand telefoanele mobile, pentru buna autoprotejare personala, spectatorii sunt rugati sa le inchida pe tot parcursul desfasurarii actiunii. 🙂

Pentru mine, cunoscatoare cu vechime a piesei, spectacolul a fost o incantare, pe masura asteptarilor cu care – cu emotie – m-am cuibarit comod in fotoliul elegantei sali Studio. Am analizat si admirat decorul – inca din primele clipe ale aprinderii luminilor pe scena.

Scenografia  Lilianei Cenean este perfect british… nu lipseste caminul in care arde focul, fotoliile comode de piele, imensa usa-fereastra in stil French, dincolo de care urgia iernii isi arata coltii, nelipsita masuta cu ceainicul si cestile de ceai, lateralele sunt inteligent utilizate pentru a indica si chiar arata intrarea in biblioteca, in sala de muzica, in sala de mese, scara catre etajul cu dormitoarele oaspetilor pensiunii Monkswell (Izvorul/fantana calugarilor), vestibulul si calea catre bucatarie si subsol/pivnita. Aproape ca ma asteptam sa-l vad ridicandu-se din fotoliu sip e Sherlock Holmes 🙂 . Dar nu, acesta este din alt film 🙂 .

Un interior larg, generos ca spatialitate, sugestiv in cadrul actiunii pentru desfasurarea jocului actorilor si sa nu uit contributia spatiului creat de dincolo de fereastra-franceza, un spatiu de joc suplimentar in arhitectura dramaturgica.

Contributia Light-Designerul Daniel Klinger este intr-o conjugare perfecta cu spatiul de joc creat de scenografie, ca de altfel si contributia lui Vlaicu Golcea  (muzica), pentru ca secondeaza (fara a fi vorba de un plan secund), momentele cheie, de tensiune, de suspans sau de relaxare a partiturii generale si a partiturilor personale ale personajelor acestui spectacol regizat de bagheta lui Erwin Şimşensohn.

Regizorul a studiat cu o seriozitate riguroasa piesa Agathei Christie si cu multa empatie psihologica  personajele implicate in aceasta drama si – precum autoarea, ne-a oferit “o lectie deschisa”.

Spectatorii sunt pusi in cunostinta perfecta a fiecarui indiciu – pas-cu-pas-adus la lumina – numai ca “nu sunt scosi la tabla”, sunt lasati sa gandeasca si sa discearna.  Nu exista secrete. Actorii, intruchipandu-si fiecare personajul, ajung in fata spectatorului sa se dezbrace  de secretele traumatizante – recunoscute mai usor- sau mai greu – scheletele din dulapuri se prefac in praf .

Un act de cruzime, pana la urma, pentru ca frica, vina, lasitatea, angoasele, traumele copilariei…”trei soricei orbi si mititei…”. Lectia deschisa a celor doi creatori ai spectacolului, Agatha Christie si Erwin Şimşensohn, spun spectatorului: “gandeste! Care este legatura dintre acesti oameni!”  Poate chiar ca cei doi sunt nitel perversi, ei il indeamna pe spectator “sa intre in mintea criminalului” si sa se intrebe “cine este urmatoarea victima?”. Si exista un indiciu primordial, de care trebuie sa tina cont spectatorul, indiciu pe care Agatha si Erwin ni-l livreaza clar, nu trebuie decat sa-l prindem si sa nu-l lasam sa ne scape din exercitiul celulor cenusii puse la munca – si anume” copiii sunt cruzi, asa raman unii si cand cresc!”.

Erwin Şimşensohn este un tip de regizor care lucreaza in echipa, sudeaza echipe. Este vorba la el atat despre o structura personala, intern-umana, cat si despre un antrenament realizat in ani de formare a formatorilor, a instructorilor care educa, care creaza o educatie specifica de grup, avand ca scop corecta si buna comunicare interumana. Si in plus, mai detine si o formare  de bun manager. Toate acestea, cumulate, reprezinta un mare castig pentru exercitarea cu succes a profesiunii de regizor. Si se vede, se observa aceasta zestre, in toate proiectele sale de pana acum. Se observa si in modul in care isi selecteaza distributiile.

In “Cursa de soareci” ne pune in fata unei duble distributii, in cazul catorva dintre roluri.  Sunt curioasa si precis ca voi merge sa vad spectacolul si in cealalta distributie (va semnalez din nou Programul de sala, care face o descriere detaliata biografic-profesionala a tuturor interpretilor spectacolului).

La aceasta premiera la care am fost spectator, nu am a cârti asupra prestatiei niciunuia dintre actori, unii dintre ei urmarindu-i pentru prima oara pe scena.

Simona Bondoc,  Societara de Onoare a TNB, una dintre actritele de marca ale  teatrului si  filmului romanesc, inobileaza cu aparitia si tinuta ei, rolul Doamnei Boyle, acea judecatoare respectabila si traditionala,  care “nu si-a facut decat datoria” (oh, de cate ori si in ce contexte ingrozitoare au mai auzit noi aceasta scuza 🙁 ).

Gavril Patru, actor foarte bun al TNB, dar si selectat de catre multi regizori – precum Nae Caranfil, Calin Peter Netzer sau Tudor Giurgiu in productii cinematografice meritorii – da viata politistului – sergentul Trotter, determinat  sa stoarca fiecarui posibil criminal, orice amanunt care sa vina in elucidarea cazului (caci fiecare personaj din salonul pensiunii Monkswell – poate fi vinovatul).  Incapatanat, pasionat, chiar daca uneori usor stangaci, Gavril Patru creaza “personajul” credibil si simpatic spectatorului.

Tomi Cristin, Ileana Olteanu, Dragos Stemate – sunt personajele Agathei Christie, sunt personajele prinse in “Cursa de soareci”, cu un plus de dramatism Ileana Olteanu.

Interesant ce a facut Ahatha Christie cu personajul  Christopher Wren!  De ce Christopher Wren – arhitect? Pentru ca a existat un mare astronom, geometru, matematician, fizician si arhitect englez, cu acest nume, nascut in anul 1632 si mort in 1723, creatia sa cea mai importanta fiind Catedrala Saint Paul din Londra, terminata in 1710!  Poate pentru a sadi o samanta? Sa vada ce iese din ea? In orice caz, Lari Giorgescu, creaza un personaj voit-ambiguu, poate exact pe dorinta Agathei Christie de a deruta nitelus / sau poate  nici vorba … oricum – spectatorul, e gata-gata sa puna la un moment dat, semnul egal intre el si criminalul cautat de politie.

Mihai Calota – absolvent al UNATC la clasa unei profesoare de elita, Sanda Manu, avand la “dosar” numeroase roluri in teatru sub mana unor regizori mari si la fel si in filme regizate de Cristian Mungiu sau Thomas Ciulei, ne prezinta un domn Paravicini atat de dubios incat spectatorul este gata-gata sa-l identifice  si pe el ca fiind criminalul aflat in salonul pensiunii.

Si ultma banuita – domnisoara Casewell – este intruchipata de actrita Ada Gales, cea mai tanara actrita din distributie (licenta 2014 si master in 2016) si ne duce cu gandul chiar la piesa “Copilul problema”, in care a jucat la Teatrul Sica Alexandrescu – Brasov, rolul Denise, pentru care a obtinut  Premiul Uniter pentru debut in 2016. Domnisoara Casewell a Adei Gales este un mic animal ciudat, zburlit, obraznic uneori, infatuat alteori, temator, dar si gata sa atace, tensionat… poate capabil de crime multiple… poate ranit adanc… emotionant si contribuind din plin la enigma “cine este criminalul?”.

Emotionant finalul, aplauze indelungate si gest unic pentru mine, eu nu l-am mai intalnit la premierele bucurestene, Erwin  Şimşensohn, ca un regizor care intelege ca un spectacol precum un mar rotund, parfumat si atragator – pe care spectatorul e pofticios sa il guste – nu este posibil decat intr-o echipa sudata, a numit si a chemat la rampa, pentru a primi aplauze, pe fiecare dintre specialistii, tehnicienii si lucratorii care si-au adus obolul la aceasta premiera a TNB.

Recomandare calduroasa: mergeti sa vedeti spectacolul “Cursa de soareci” , in regia lui Erwin Şimşensohn la TNB. Sunt curioasa daca va prindeti cine este criminalul! Ssst, pe mine sa nu ma intrebati caci nu va voi spune!

Articole similare

Invitatie la teatru!

Delia Marc

Emil Brumaru și riscul în poezie

Bianca Burada

Carnage (2011)

Delia Marc

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult