Am pornit spre FILIT Iași, ediția 2023, de la răsăritul soarelui, dintr-un Chișinău prins cu tare multe treburi. Am traversat distanța pe traseul Chișinău – Ungheni – Sculeni dintr-o răsuflare, observând cum frigul dimineții face loc unui soare tot mai blând. În Iași, căldura și-a croit drum pe agenda FILIT, iar noi, ajunși la destinație, ne-am lăsat prinși de tot ce înseamnă energia acestui eveniment.
Pentru mine, această ediție este a doua la număr și este o experiență nu doar motivantă, ci mai ales importantă pentru a înțelege mai multe din culisele lumii literare. Primul punct pe agenda FILIT la care am ajuns a fost Întâlnirea Alecart de la „Muzeul Vasile Pogor – Casa Junimii” cu Lilia Calancea și Cristian Fulaș într-o discuție despre trecut, călăi și victime, asumare și culpabilitate. Cei doi și-au pornit dezbaterea după un moment artistic de excepție, realizat de elevii de la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, care ne-au delectat cu câteva cover-uri muzicale în ritmuri de percuție.
După un intro atât de vivace, dezbaterile celor doi autori au fost foarte bine primite de tinerii veniți să-i asculte. Ce m-a bucurat cel mai mult este deschiderea cu care liceeni au prins esența evenimentului, ceea ce mă duce cu gândul la potențialul pe care-l au astfel de întâlniri în transformarea mentalității colective, or în vremuri de restriște, precum sunt cele în care trăim, asta face diferența.
Pe seară, am ajuns la cel mai așteptat eveniment al Festivalului, și anume la întâlnirea cu autoarea Guzel Iahina, renumită pentru romanele sale „Zuleiha deschide ochii”, „Trenul spre Samarkand” și „Copiii de pe Volga”, toate traduse la Editura Humanitas Fiction. Sala arhiplină, atmosfera elegantă și prestația lui Cătălin Sava în deschidere au fost momentele cheie care au dat tonul întregii dezbateri de mai târziu.
Guzel Iahina a fost de o simplitate și o sinceritate debordantă, mergând pe subiecte literare, dar și sociale de anvergură. Aceasta a subliniat impactul războiului din Ucraina asupra existenței sale, felul în care arta poate ajuta umanitatea să supraviețuiască într-o lume dezumanizată de un conflict armat. În egală măsură, aceasta a abordat trauma transgenerațională prin prisma lucrărilor sale, care, din punctul meu de vedere, reprezintă niște cronici umane ale dramei deportărilor și Foametei organizate.
Ce mi-a plăcut, în mod special, este faptul că Guzel Iahina amintește despre necesitatea de a reda o tragedie prin prisma omeniei și a decenței, fără a cădea în extrema șocantului și fără a dezgusta cititorul, ceea ce explică succesul cărților sale. Personajele sale sunt expresia acelor vremuri: în penurie, în disperare, la limita supraviețuirii.
Această primă zi la FILIT a fost cu adevărat memorabilă, poate și pentru că a fost despre interacțiuni vii, oameni interesanți și idei de actualitate, transmise prin optica unor dezbateri constructive, fără patos și pe înțeles tuturor.
