Editorial Recomandat

Fragmente în avanpremieră: „Musulmanii, obstacolul inedit. Situația Franței”, de Pierre Manent

pierremanentFilme-cărți.ro publică în avanpremieră fragmente din volumul „Musulmanii, obstacolul inedit. Situația Franței”, de Pierre Manent, care va apărea în scurt timp la Adenium, în colecția Colloquium. Volumul va fi lansat la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2016, care se va desfășura la București, în perioada 1-5 iunie 2016.

Despre carte:

Volumul „Musulmanii, obstacolul inedit. Situația Franței” de Pierre Manent, traducere și note de Cristian Preda, este în curs de apariție la editura Adenium. Cartea apare cu o prefață a autorului pentru ediția în limba română.

Dreptul nelimitat al oricărui individ de a-și vedea recunoscută propria particularitate de către o instituție politică este una dintre valorile pe care noua construcție europeană încearcă să le justifice și să le susțină. Însă atentatele teroriste din ultimii ani au dus la o divizare ideologică, înregistrată în majoritatea țărilor europene. Analizele din acest volum caută să identifice problemele migrației și să propună soluții pertinente referitoare la integrarea musulmanilor în țări predominant creștine, un studiu de caz elocvent fiind situația Franței din ultimele decenii.

Fragmente:

„În eseul pe care îl veți citi, am căutat să rup vraja care ne‑a sedus și să formulez problemele într‑un mod care să ne îngăduie, printr‑un demers politic credibil, să căutăm o soluție. Iată despre ce ar fi vorba. Am plecat de la principiul potrivit căruia datoria politicii, mai cu seamă a politicii democratice, e să «producă ce avem în comun», iar europenii au în comun nu «valorile», ci, înainte de orice, națiunile în care trăiesc: problemele se ivesc mai întâi în cadrul național și tot aici se cuvine să fie căutate și soluțiile.

În ceea ce privește problema musulmanilor din Franța, e nevoie să‑i facem pe aceștia să intre în mod efectiv în rândul francezilor, să adopte ceea ce am numit «amiciția civică», negociind cu ei un mare compromis: obiceiurile lor diferite de ale noastre să fie acceptate de bunăvoie (cu condiția să nu fie contrare legilor franceze), iar ei să devină independenți față de țările din lumea arabo‑musulmană, a căror influență asupra musulmanilor din Franța e unul dintre cele mai însemnate obstacole în calea integrării lor.”

—–

„Ofensiva islamului ne‑a surprins atât de mult, încât mulți semeni de‑ai noștri sunt derutați și nu sunt în stare să aprecieze cu moderație situația. E totuși clar că avem de‑a face cu ceva nou, că inițiativa nu ne‑a aparținut și că noutatea ține de situația islamului în Franța și în lume. Ne aflăm deci într‑o poziție defensivă. Repet: nu noi am ales‑o. E pentru prima dată, după multă vreme, când ceva nou nu se naște în Occident din interiorul vieții occidentale, din dezvoltarea proprie a societății sau a politicii occidentale. În orice caz, trebuie să reacționăm la o situație pe care nu ne‑am dorit‑o. Trebuie, altfel spus, să ne apărăm. Asta înseamnă că trebuie pur și simplu să ținem piept agresiunii și să păstrăm pe cât posibil ce ne aparține, bunurile noastre materiale, morale și spirituale. Protecția de sine și a ceea ce ne aparține include și chiar cere propria noastră transformare, în special un progres – la care suntem îndreptățiți să sperăm – în privința înțelegerii de sine.”

—–

„Islamul nu se va insera în Europa avansând pur și simplu pe terenul drepturilor omului, golit de orice substanță comună și deschis în chip pasiv la orice conținut nou. El nu va veni nici să îmbogățească sau să tulbure cultura europeană, instanță politic nedeterminată, care nu poate furniza resorturile pentru acțiune. El va fi sau nu va fi acceptat, el va fi bine sau rău primit de diversele națiuni europene în funcție de felul în care acestea își vor regăsi sau nu capacitățile de a acționa. În ciuda a ceea ce cred aproape toate partidele, singura șansă a unei participări cât de cât reușite a islamului la viața europeană depinde de întărirea, nu de

dispariția națiunilor. Islamul nu va putea fi acceptat decât într‑o comunitate activă, care îl angajează și îl obligă să participe la res publica, în vreme ce într‑un dispozitiv fără țel comun, în care drepturile fiecăruia sunt garantate și respectate, el nu va fi decât o povară.”

Despre autor:

Pierre Manent (n. 1949) a fost director de studii la Centrul Raymond Aron, din cadrul Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. Majoritatea cărților sale au fost traduse în limba română: Istoria intelectuală a liberalismului (Humanitas, București, 1991); Cetatea omului (Babel, București, 1998); Originile modernității politice (Nemira, București, 2000); O filosofie politică pentru cetățean (Humanitas, București, 2003); Rațiunea națiunilor (Nemira, București, 2007); Metamorfozele cetății (Humanitas, București, 2012); Știința politică autentică (Baroque Books and Arts, București, 2013).

Articole similare

15 cărți noi de citit în iunie (și de cumpărat de la Bookfest 2016)

Jovi Ene

Nou la Editura Hyperliteratura. Fragment în avanpremieră din Oana David, ”Între două fronturi”

Jovi Ene

Fragment în avanpremieră: ”Marșul asupra Europei. Noile dimensiuni ale migrației”, coordonator Sorin Bocancea

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult