Editorial Recomandat

10 cărți de citit în noiembrie

povesti_orientale-humanitas_fiction_1Se vede că toamna este în plin avânt, dar mai ales că vine în curând Târgul de Carte Gaudeamus: editurile scot pe bandă rulantă și a trebuit să tai ”în sânge” pentru a restrânge această listă la doar 10 cărți. Dar asta e, mi-am impus acest număr. Cu toate acestea, probabil voi reveni cu o listă nouă de cărți cu prilejul târgului de carte, unde nu mă voi mărgini la doar 10 titluri, ci veți avea de unde alege, mai ales că, de obicei, la târg vor fi și multe reduceri și veți pleca acasă cu mai multe plase pline de cărți.

Așadar, 10 cărți de citit în noiembrie

1. ”Povestiri orientale”, de Marguerite Yourcenar, Editura Humanitas Fiction. Am fost fascinat de ”Memoriile lui Hadrian”, pe care am considerat-o cea mai bună carte citită în 2015. De aceea, pentru mine, această carte de povestiri scrisă de Marguerite Yourcenar este un must-read pentru luna noiembrie, iar dacă nu o voi citi în prima parte a lunii, sigur îmi voi face timp de ea după Târg: „Aceste Povestiri orientale sunt un amestec de istorii extrem-orientale (Cum a fost salvat Wang-Fo, Ultima iubire a prinţului Genghi) sau hinduse (Kali decapitată) […], la care se adaugă un număr de nuvele care se petrec în Grecia şi în Balcani. Asia propriu-zisă şi Orientul Apropiat se unesc aşadar. […] La urma urmei, Grecia şi Balcanii sunt deja Orientul, cel puţin pentru secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. Pentru Delacroix, pentru Byron, într-adevăr, Balcanii poartă amprenta faptului de a fi fost mult timp pământ al Islamului. Cartea a fost scrisă de-a lungul anilor în care mă duceam des în Grecia, trecând de multe ori prin Balcani; din opririle mele în acele locuri provin aceste povestiri balcanice.

Cât despre Wang-Fo şi Prinţul Genghi, acestea dovedesc marea mea pasiune pentru literaturile chineză şi japoneză. Wang-Fo se trage dintr-o povestire taoistă; nu l-am inventat eu. Evident, retuşezi întotdeauna ceva: Ultima iubire a prinţului Genghi este un efort de a reface ceea ce poate să fie pagina lăsată albă în romanul lui Murasaki, acea pagină al cărei titlu e, pur şi simplu, «Dispariţie în nori». Este moartea lui Genghi. Aflăm că s-a retras într-o mânăstire, pe urmă, în afară de titlu, nu mai ştim nimic. Atunci am încercat să-mi imaginez ce s-a petrecut.“ (Marguerite YOURCENAR, în vol. Cu ochii deschişi. Convorbiri cu Matthieu Galey)

expert-in-vin-in-24-ore_coperta2. ”Expert în vin în 24 de ore”, de Jancis Robinson, Editura Baroque Books. Chiar dacă prietenii știu că sunt pasionat de bere, nu refuz niciodată un vin bun. De aceea, titlul și coperta acestei cărți m-au atras din primul moment, pentru că multă lume bea vin, dar prea puțini sunt experți: ”Magazinele de vinuri și librăriile au o mulțime de lucruri în comun. La fel cum unui librar îi poți spune ce gusturi și ce antipatii ai, iar el îți poate face cele mai potrivite recomandări, este o politică la fel de înțeleaptă să îi dezvălui unui profesionist al vinului ce anume îți place și să îl rogi să-ți propună ceva potrivit, însă care să fie mai aventuros, cu un raport calitate-preț mai favorabil sau mai bine făcut. Supermarketurile pot avea putere de cumpărare masivă, ceea ce e convenabil numai în privinţa sortimentelor mai ieftine, iar în zilele noastre aceste magazine aleg prea rar vinurile pornind de la cali­tatea lor. De aceea este preferabil să încurajăm și să susţinem independenții mai mici, cei cărora le pasă cu adevărat și înțeleg fiecare dintre sticlele pe care le pun în vânzare.”

copertaintelectualii3. ”Intelectualii din Europa de Est. Un punct de vedere românesc”, de Mihai Botez, Editura Vremea. O apariție interesantă la Vremea, preocupată de restituiri (o reeditare în acest caz), aici sub semnătura unui cunoscut opozant al regimului comunist. Oare aveam intelectuali pe vremea aia? ”Anii săi de formare, ca matematician, i-au întreținut fascinația pentru trei culmi ale matematicii românești: Barbilian, Onicescu și Moisil. Primului – același cu poetul Ion Barbu – i-a dedicat o monografie care, dacă ar fi fost publicată atunci când el a depus-o la Editura Cartea Românească, la începutul anilor ’70, ar fi avut probabil un impact important asupra modului de a-l înțelege pe marele nostru poet-matematician; cu cel de al doilea, a publicat în colaborare o carte privind aspectele informaționale ale dezvoltării sociale, simptomatică pentru emergența paradigmei informaționale în domeniul social; din verva celui de al treilea s-a impregnat pentru tot restul vieții sale, iar cei care au stat la taifas cu Mihai Botez știu că aproape de fiecare dată el evoca măcar o vorbă de spirit a lui Moisil. Ca și acesta din urmă, Botez trăia umorul ca o stare cvasi-permanentă. Moisil ne învățase că matematica trebuie făcută în stare de bucurie, iar Botez, pregătit prin toate datele sale să adopte acest mod de existență, a extins înțelepciunea moisiliană la ansamblul activității sale intelectuale.” (Solomon Marcus)

fugarii4. ”Fugarii. Evadări din închisori și lagăre în secolul XX”, de Ruxandra Cesereanu, Editura Polirom. Pentru cei fascinați de istoria pură, cea trăită, Ruxandra Cesereanu revine, după romanul ”Un singur cer deasupra lor”, cu o carte din domeniul său preponderent de activitate, cea a literaturii memorialistice. Cuprinsul e foarte interesant: De la apostolul Pavel la Casanova si la sclavii negri fugari • „Eminente cenusii” si practicieni ai evadarii • Desperado, picaro, trickster • Sapatorii de tunele: „oameni-cirtita” si „furnici” • „Pinguinii” ajutatori • „Zburatorii” improvizati si „saritorii” • Marile evadari si revolte colective • Aventurieri, romantici si evadati intimplatori • Pacaleli geografice • False planuri de evadare • Falsificatorii de documente • Boli improvizate • Amagiri mentale si morale • Rolul imaginatiei. ”De-a lungul secolului XX, regimurile totalitare au folosit cele mai dure mijloace pentru a-si anihila opozantii. Unii dintre cei persecutati erau torturati sau ucisi imediat dupa capturare, altii erau dusi in inchisori sau lagare. In timp ce o parte au incercat sa supravietuiasca in conditiile inumane de detentie, destui dintre ei au hotarit sa-si redobindeasca libertatea si si-au riscat viata pentru a ajunge dincolo de gardurile de sirma ghimpata si zidurile care ii inconjurau. Ce anume ii motiva? Ce metode foloseau? Incercau sa fuga singuri sau planificau o evadare colectiva? Ce faceau daca erau prinsi? Acestea sint citeva dintre intrebarile la care raspunde Fugarii, o carte incarcata de tensiunea povestilor unor oameni dispusi sa plateasca orice pret pentru a fi liberi.”

relatiile-cultulare5. ”Relațiile culturale româno-germane în perioada interbelică”, de Dorin-Demostene Iancu, Editura Univers Enciclopedic. Se pare că azi am ales aproape numai cărți de non-fiction, multe dintre ele cărți de istorie sau memorie. La Editura Univers Enciclopedic, asemenea cărți sunt la ordinea zilei, majoritatea sunt masive și bine documentate, în prezentări grafice foarte bune. Nici aici nu se face excepție, iar istoria se împletește cu raporturile culturale între o Românie înfloritoare și o Germanie în curs de transformare politică, dar la fel de viguroasă din punct de vedere intelectual: ”Cartea „Relaţiile culturale româno-germane în perioada interbelică”, bazată pe o documentare masiv inedită,  se înscrie ca o contribuție originală și importantă în literatura de specialitate privind raporturile culturale dintre cele două state sau națiuni, în general, în istoriografia relațiilor româno-germane.”

 

dalnic_ro_coperta16. ”Dalnic. Istorii nespuse din satul lui Doja”, coordonatori Brindusa Armanca si Gazda Árpád. Reporteri in Secuime, Curtea Veche Publishing.  Pentru că îmi place istoria și mai ales istoria orală, pentru că un istoric adevărat nu citește doar cărți, ci coboară în rândul celor care au trăit istoria și vizitează sau cercetează la fața locului locurile despre care scrie: „Am răscolit satul, am bătut la porţi să vedem conacele și miraculoasele lor parcuri, unde tronează arbori seculari Ginkgo biloba, am bântuit prin cimitirul de pe deal, am fost la biserica reformată și am asistat nu doar la slujba de duminică, ci și la lucrarea ciocănitoarei care descojea streașina clopotniţei, am gustat pâinea cu cartofi, slana și ceapa roșie, precum și kürtös-ul cu nuci și vanilie, mai bun aici decât oriunde, am fotografiat și am filmat statuile masive ale lui Doja, am vizitat muzeele secuilor și mofetele cu legende, ne-am înfruptat din memoria locului. […] Ne-am petrecut serile pe platoul de sub nucul cu patru trunchiuri al Conacului Gál, unde se află Centrul Cultural Barabás Miklós, sau tolăniţi pe canapele în saloanele aristocratice ale conacului, la focul din șemineu, am legat dialoguri fertile pentru ceea ce este azi cartea, născută din curiozitate jurnalistică și din bucuria că poveștile există, sunt autentice și nimic nu trebuie inventat. Cartea de faţă este și o invitaţie la călătorie: mergeţi acolo să vă convingeţi!“ (Brîndușa Armanca)
ospatul7. ”Ospățul”, de Călin Torsan, Editura Casa de Pariuri Literare. Mi-am tot spus în ultimul timp că ar trebui să mă reapuc de literatura română contemporană (și chiar mi-am îndeplinit parțial această dorință, citind mai mulți români în ultimele săptămâni, făcând anchete literare sau interviuri). Un îndemn pe care vreau să vi-l transmit și vouă, prin această carte a lui Călin Torsan (care a mai publicat la CDPL și ”Ulcele pe uluci”, ”Plasterca” și ”O zi. Ultima”): ”Ideea acestei cărți mi-a venit într-o dimineață friguroasă, zărind homlesul cu care mă întâlneam aproape zilnic. Era însoțit de un câine. Pentru o clipă, ceva i-a șoptit minții mele că singurul lui prieten i-ar putea deveni cândva hrană. N-am avut nevoie și de povestea reală a amărâtului, deși îl îndemnasem cândva să mi-o spună, făcându-l să mă bată la cap de fiecare dată când mă vedea prin cartier: Când o să scrieți despre mine? Ați spus că o să scrieți o carte despre mine! Am condimentat romanul cu o călătorie în Turcia, fascinat de două excursii foarte scurte făcute la Istanbul. Am brăzdat-o cu muzică, pentru că sunt suflător. Și încă mai sper să-i realizez coloana sonoră, așa cum am gândit-o atunci când am cuibărit sunetele în litere. În rest, de-a lungul paginilor mele, se mănâncă destul de bine. Faptul că volumul atinge de multe ori problema corupției din România, n-ar mai trebui să mire pe nimeni. Așa ne-am vedea și în oglindă. Până la urmă viața presupune vânat și vânători, aceasta fiind ideea principală a Ospățului meu.” (Călin Torsan)

ragtime8. ”Ragtime”, de E. L. Doctorow, Editura Litera. În prezentarea de pe site-ul editurii, se scrie că această carte a fost inclusă de Modern Library printre cele mai bune 100 de romane ale secolului XX și acesta poate fi considerat un argument suficient pentru căutarea acestei cărți. Se adaugă la acest lucru faptul că aproape toate aparițiile din Colecția Clasici Moderni Litera merită citite, iar atmosfera este foarte boemă, de început de secol XX: ”Bine aţi venit în America începutului de secol XX, unde ragtime-ul stabileşte ritmul. Harry Houdini uimeşte publicul cu eliberările lui spectaculoase, J.P. Morgan domină lumea finanţelor, iar Henry Ford construieşte automobile, transformând oamenii în maşini. Emma Goldman predică amorul liber şi feminismul, iar o fostă dansatoare în musicaluri, Evelyn Nesbit, este scânteia care declanşează asasinarea unui mare arhitect de către un milionar nebun. Vieţile acestor personaje reale se întrepătrund cu cele ale unui negustor ambulant evreu, unui muzician de culoare şi unui tânăr rebel din clasa de mijloc, pentru a crea un mozaic literar fascinant.” 

comunism_inc_humanitas9. ”Comunism inc. Istorii despre o lume care a fost”, de Ioan Stanomir, Angelo Mitchievici, Editura Humanitas. Sunt la modă cărțile cu și despre comunism, dar acest lucru este foarte benefic, în primul rând pentru generațiile actuale, care nu știu cum a fost viața de acum peste 25 de ani și, poate de aceea, o promovează, iar în al doilea rând, au apărut tot mai multe mișcări, chiar printre intelectuali, care spun că ”înainte a fost mai bine”: ”În Comunism inc.: Istorii despre o lume care a fost, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir explorează zona de umbră constituită de „emigraţia interioară/exilul intern“ din România comunistă. Este vorba de acel segment intelectual care, în cele două decenii dintre 1944 şi 1964, a refuzat să accepte dictatul Partidului Muncitoresc Român, ducând mai departe tradiţia libertăţii şi pluralismului. Volumul propune o imagine în oglindă, prin contrapunerea celor două ipostaze care ilustrează condiţia intelectuală sub comunism: pe de o parte, participarea entuziastă şi complicitatea cu crima şi represiunea; pe de altă parte, asumarea demnităţii ca modalitate de reafirmare a umanismului şi pluralismului. Comunism inc. este o suită de portrete ce redă complexitatea morală şi intelectuală a deceniilor în care se naşte Republica Populară Română. Ea este, simultan, o meditaţie despre turpitudinea intelectuală, dar şi un omagiu adus celor care, în tăcerea exilului sau a emigraţiei interne, au scris cu gândul la un viitor al libertăţii.”

gafe-stralucite-greseli-colosale-ale-unor-mari-savanti10. ”Gafe strălucite. Greşeli colosale ale unor mari savanţi, care ne-au schimbat perspectiva asupra vieţii şi universului”, de Mario Livio, Editura Humanitas. În Colecția Știință, continuă publicarea unei cărți care aduc oamenii obișnuiți mai aproape de știința autentică, dar considerată de mulți prea aridă. Aici, ne sunt explicate câteva greșeli foarte mari făcute de personalități, multe dintre ele intrând în cotidian tocmai datorită recunoașterii mondiale a celor care le-au promovat: ”Ce îi deosebește pe marii savanți de ceilalți oameni de știință nu sunt doar succesele, ci și eșecurile. Darwin, Kelvin, Pauling, Hoyle și Einstein au comis „gafe strălucite“, nu simple erori, pentru că în spatele lor se ascund probleme care au împins cunoașterea „cu spatele la perete“, iar de aici au apărut noi perspective asupra lumii. Cartea lui Mario Livio dezvăluie momente critice din istoria științei și ne apropie de figurile marilor savanți – oameni, și ei, supuși fatalmente greșelii.” ”În pofida gafelor, și poate chiar datorită lor, cele cinci personalități pe care le-am urmărit și prezentat în această carte nu numai că au revoluționat domeniile lor științifice, dar sunt și autorii unor creații intelectuale cu adevărat mărețe. Spre deosebire de numeroase contribuții științifice care se adresează doar profesioniștilor din cadrul aceleiași discipline, operele acestor maeștri au depășit granițele dintre știință și cultura generală.“ (Mario LIVIO)

Articole similare

Ce nu văzuse Parisul: învingându-și teama, Fetița a răpus Pantera

Victor Alartes

Prin blogosfera literara (25 – 31 martie 2013)

Dan Romascanu

Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde

Jovi Ene

2 comments

Nicoleta 3 noiembrie 2016 at 00:13

Buna seara!Felicitari pentru ceea ce faceti!

Reply
Jovi 3 noiembrie 2016 at 11:46

Mulțumim pentru că ne citiți și ne susțineți!

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult