Recomandat Stiri

Concurs: Puteți câștiga (alte) cinci cărți, oferite de Editura Casa de Pariuri Literare – ÎNCHEIAT!

nicolae-prelipceanu-la-pierderea-sperantei-cop1-3d-smallEditura Casa de Pariuri Literare (CDPL) revine după doar o săptămână cu un nou concurs, în care puteți câștiga cinci cărți puse la dispoziție de editură: 1. Nicolae Prelipceanu – la pierderea sperantei / 2. Radu Nitescu – gringo / 3. un cristian – Mortii Ma-tii / 4. Despartiri – Georgiana Sarbu / 5. re.volver – Livia Stefan

Dacă nu s-a înțeles de săptămâna trecută, puteți pune o întrebare fiecăruia dintre cei 5 autori de mai sus și puteți câștiga toate cele cinci cărți!

Bonus CDPL: o întâlnire cu autorul (castigatorii din Bucuresti se vor putea intalni cu autorii care vor fi in Bucuresti in luna septembrie).

Despre cărți:

Nicolae Prelipceanu – la pierderea sperantei. Nu sunt obișnuit să-mi prezint singur cărțile. Nu se obișnuia asta pe când publicam și eu mai des. Oricum, la pierderea speranței n-a fost concepută ca atare, o carte cu o structură de rezistență, așa cum se fac azi, și cărțile, și casele. Au fost notații disparate, iar dacă există, totuși, o aparență de unitate, atunci asta vine de altundeva decât din intenția de construcție. Din constanța obsesiilor mele și a celor ce-mi trec prin cap, fie și întâmplător. Poate părea o carte tristă sau demobilizatoare (Doamne ferește!), deși sunt momente când e dă râs, ca la Ion de la gară, mai ales în cele două pasaje cu sexul, cu toate că nu pentru ele am scris-o, ele sunt doar niște accesorii, așa cum e și sexul prea adesea… Mă grăbesc să vă spun că accesoriile nu sunt, chiar întotdeauna, inutile.

radu-nitescu-gringo-cop1-3d-smallRadu Nitescu – gringo. Cu câteva luni în urmă, apărea în revista Steaua un grupaj dedicat poeziei tinere. Erau antologați acolo nu mai puțin de douăzeci și doi de autori. Dintre cei născuți după 1990, Radu Nițescu este primul care face pasul în față, debutând editorial. Cel dintâi lucru care atrage atenția în gringo e acela că pune în scenă o poezie incomparabil de carismatică. Restul calităților sunt, s-ar zice, independente de aceasta. Sarcasmul, patosul reținut, inteligența de construcție, echilibrul melodic, toate își au, desigur, locul lor. Dar carisma, care e a lui Nițescu și numai a lui, rămâne, dincolo de acestea.

un-cristian-mortii-ma-tii_coperta.inddun cristian – Mortii Ma-tii. În România, așa ceva nu putea să apară decât la o editură care nu are prejudecăți. Cum n-am vrut să modific sau să mă văd cu titlul modificat, regretul este că apare la propria editură (altfel, cine o putea pagina mai bine ca Jalbă-Șoimaru?). Avem aici scandal, mafie, impostură, comunism, subcultură și underground. Într-o istorie personală. Sau… Mizerabilism, s-a spus pe alocuri. Oricum, n-am vrut să scriu această carte, cu-atât mai puțin ca ea să apară. De-asta am și amânat-o atât. Acum, că e gata, măcar să-i fac despărțirea frumoasă. Despre morți numai de bine!

DespartiriDespartiriGeorgiana Sarbu. Dintotdeauna mi-am dorit să scriu un roman despre o fată care vrea să se mărite. Cred că m-a ținut în loc o vastă panoplie de mituri-prejudecăți, dintre care cel mai îndărătnic înrădăcinat ar fi acela că toate fetele vor să se mărite. Grație unui instinct artistic foarte sigur pe sine, Georgiana Sârbu reușește prin romanul său să spulbere și totodată să restructureze pe baze noi, originale, miturile-prejudecăți cu privire la măritiș și la aspirația spre diverse forme de fericire conjugală. (Radu Aldulescu)

livia-stefan-re-volver-cop1-3d-smallre.volver – Livia Stefan. La început o poetă nervoasă, disperată și agresivă – o Medeea a Giurgiului –, Livia Ștefan a tot scris, deși nu a debutat nici de-al naibii, oricât trăgeau amicii de ea. Peste ani, în urma unei (auto)selecții dure, a răsărit o poetă complexă, exactă și minuțioasă. În versurile ei, urâtul și răul, mereu prezente, rezultă invariabil în bine, chiar dacă prea târziu. Bineînțeles, fericirea nu-și are rostul aici. Când apare riscul fericirii, poeta scoate mănușile de dantelă, devine sarcastică. Și e minunat că ea nu face parte dintre acei dezamăgiți care scriu cu uriașe speranțe narcisiste. Textele sunt îndelung pritocite, șlefuite și lăcuite – greu să mai schimbi ceva în ele.

Pentru a câștiga una sau mai multe dintre cărțile oferite, va rugăm sa răspundeţi la următoarea întrebare:

Căruia dintre autorii cărților menționate mai sus i-ați adresa o întrebare și care ar fi aceasta?

Condiţii de participare :

  • folosiţi o adresă de e-mail validă;
  • lasati maximum un SINGUR comentariu pentru fiecare dintre autorii menționați mai sus (de pe aceeași adresă de e-mail, de pe același IP, etc.);
  • cele mai pertinente/inspirate întrebări din comentarii vor fi desemnate câștigătoare direct de către autorii cărților (care vor răspunde, de asemenea, la întrebările formulate);
  • un comentator va putea câștiga una, două, trei, patru sau chiar cele cinci cărți puse în concurs, dacă întrebările sale vor fi considerate cele mai inspirate.

Asteptam comentariile dvs. pana duminică, 8 septembrie 2013, inclusiv, iar câștigătorii vor fi anuntați pe aceasta pagina si pe adresa de e-mail pentru comunicarea datelor personale, respectiv nume si adresa postala, unde vor primi premiile:

Succes!

Concursuri Online

Later edit (12 septembrie 2013): Patru dintre cei cinci autori ai cărților puse în concurs, Radu Nitescu, un cristian, Georgiana Sarbu și Livia Ștefan, au ales câștigătorii, personal pentru fiecare carte oferită ca premiu. Nicolae Prelipceanu se află într-o perioadă foarte ocupată, așa că cel mai inspirat răspuns a fost ales de către noi. Așadar, câștigătorii sunt:

Alexandra pentru Radu Nitescu – gringo cu întrebarea: ”Ce inseamna pentru tine scrisul : refulare sau catharsis? Atunci cand te apuci de scris, o faci pentru a te scapa de anumite vinovatii, constrangeri, probleme sau te lupti cu tine insuti, intorci poezia impotriva ta si rezultatul este tot o vinovatie, o nemultumire, o frustrare?”

Roxana pentru un cristian – Mortii Ma-tii cu întrebarea: ”Credeti ca exista oameni care sa fie ofensati de numele carti dumneavoastra?”

Alexandra (din nou) pentru Despartiri – Georgiana Sarbu cu întrebarea: ”Sfârşitul e un nou început, o schimbare. Ca orice schimbare, e mai dificil de acceptat. Dar despartirile? Ele-s tot un fel de inceputuri? Oamenii de care ne despartim, cu sau fara voia noastra, au meritat sa ne ia din timpul nostru ori timpul petrecut alaturi de ei a fost pierdut? Ar trebui sa privim despartirile cu ochi rai sau sa le acceptam, gandindu-ne ca sunt temporare?”

Mădălina Gav pentru re.volver – Livia Stefan cu întrebarea: ”Din punctul meu de vedere cartea ”Re.volver” impreuna cu povestea despre neimplinirea initiala a autoarei ma fascineaza! As avea o intrebare pentru fiecare, dar imi converg atentia asupra Doamei Livia Stefan, caruia ii port un deosebit respect!!
Draga, Doamna! Credeti ca ca acea neimplinire se bazeaza pe nesiguranta dumneavoastra?? Acest “re” din titlu ma duce cu gandul la o reincepere a materiei, o a doua nastere. E o simpla parere, dar asvrea sa o aud si pe a dumneavoastra!! Multumesc celor care au organizat concursul pentru ca mi-au oferit sansa de a ma autocunoaste, in primul rand, IN AL DOILEA PENTRU CA AM DESCOPERIT NOI AUTORI!”

-în sfârșit, alegerea noastră pentru Nicolae Prelipceanu – la pierderea sperantei este Teodora Vasile cu întrebarea: ”Ce considerați că este mai trist: să ne pierdem speranța sau să n-o fi avut niciodată?”

Felicitări!

Articole similare

Câteva știri din lumea filmului românesc (11 – 17 septembrie 2017)

Jovi Ene

Câteva știri din lumea culturală românească (14 – 20 decembrie 2015)

Jovi Ene

Ștefănel, un copilaș de doar 3 ani, are nevoie de peste $2.1 milioane

Jovi Ene

93 comments

Puiu Silvia 2 septembrie 2013 at 11:31

Pentru Georgiana Sarbu: Mai credeti ca toate fetele vor sa se marite? eu una nu am visat la asta ca la un tel, un obiectiv.

Reply
Georgiana Sarbu 3 septembrie 2013 at 14:52

Da, dear, toate fetele vor sa se marite. La noi. Inca de cand sug la tzatza sunt indoctrinate cu asta. Un sot bun (adica bine situat financiar, destept, frumos, tanar daca se poate… cu de toate, ce mai…) intra in predicile tuturor femeilor cu fete. E telul tuturor, alaturi de terminarea studiilor, obtinerea licentei, cochetariei etc. Dvs ziceti ca nu ati visat la asta ca la un tel. Dar ati visat totusi…

Reply
Puiu Silvia 5 septembrie 2013 at 14:22

Nu, nu am visat deloc chiar si nici indoctrinata de familie nu am fost. Casatoria ca act oficial sau institutie mi se pare lipsita de sens mie, daca vreti sa imi stiti opinia 🙂

Reply
Sabina 2 septembrie 2013 at 11:36

Pentru Georgiana Sarbu : Sunt despartirile dureroase? La urma urmei, ce ramane conteaza..

Reply
Georgiana Sarbu 3 septembrie 2013 at 14:55

Da. Depinde de despartiri. Daca prietena ta cea mai buna pleaca la studii la 5000 de km, o sa suferi cateva zile. Te-ai despartit de cineva cu care ai trait 5 ani. O sa suferi o luna, doua, trei, o sa slabesti 10 kg. Urmatorul o sa te faca sa uiti. Ti-a murit fratele, sora, mama, prietenul. Cum crezi ca e despartirea asta?

Reply
Roxana 2 septembrie 2013 at 11:45

Oricand exista intrebari nerostite!! Daca as avea ocazia, as adresa o intrebare Doamnei Georgiana Sarbu,pe care as dori sa o intreb ce a stat la baza crearii acestei povesti, Despartiri??

Reply
alex 2 septembrie 2013 at 13:34

As avea o intrebare pentru Georgiana Sarbu.
Buna ziua, as dori sa va intreb de ce ati devenit scriitoare? La ce varsta ati descoperit pasiunea pentru scris si cine v-a incurajat prima data ca aveti talent la scris?

Reply
alex 2 septembrie 2013 at 13:37

As vrea sa intreb toti autorii intrebarea de mai sus

Reply
Livia Stefan 9 septembrie 2013 at 13:34

eu la şcoala generală. scriam compuneri frumoase. şi la liceu am făcut-o pe profa de franceză să plângă petru un 10 să nu mă lase cori. i-am scris o compunere împănată de mâzgălituri şi cuvinte pe româneşte scrise cu creionul acolo unde nu ştiam pe franţuzeşte şi am lăsat-o pe ea să completeze. cu poezia a fost din cauză de drame, cum avem cu toţii. am scris-o pe prima în liceu. toţi m-au încurajat, mai puţin familia. acum şi-au schimbat părerea. 🙂

Reply
Vituly Andrea 2 septembrie 2013 at 14:58

Intrebare pentru Georgiana Sarbu:
Aţi debutat recent în proză şi sunt curioasă să aflu ce vă place să scrieţi mai mult: monografie sau proză? Şi de ce?

Reply
Georgiana Sarbu 3 septembrie 2013 at 14:57

Sunt doua lucruri distincte si fiecare provoaca satisfactii. Prima categorie presupune mai multa munca de cercetare, deci ai placerea descoperirii. Proza… e ,ai greu cu proza. Trebuie sa fii daruit de zei. Si nu ma simt prea des asa.

Reply
draghita melinda 2 septembrie 2013 at 15:09

autorul cartii “Mortii ma-ti” i-as adresa urmatoarea intrebare: de unde a avut aceasta inspiratie si curaj pentru alegerea titlului?

Reply
un cristian 2 septembrie 2013 at 15:38

Titlul se potriveste povestii din carte (Mortii Ma-tii, scris cu MM) e povestea mortilor mamei personajului, o injuratura perfecta pentru starea de fapt(e) de dinainte si de dupa 1989, dar si o forma de recunoastere a generatiei 2000 (in latina, MM=2000). Nu stiu daca a fost o inspiratie(tanand cont ca volumul a fost refuzat de mai multe edituri pe considerent de titlu, de parca avem un semn de exclamare, ca sa consideram la propriu titlul o injuratura), dar furia mesajului (si evolutia lui, necesitatea de a raspunde radical) implica un titlu provocator, care sa justifice ultima parte a cartii si sa imbine mortile naturale cu moartea sociala a personajului. MM-ul nu e o simpla gaselnita, ci o radicalizare a unei conventii. Poate parea o injuratura, dar nu e decat o forma subtila de a transforma injuratura (aparenta) in poveste.

Reply
Bumbaru Daniel 2 septembrie 2013 at 17:06

Intrebarea mea este pentru un cristian: Randurile scrise au fost traite sau gandite?

Reply
un cristian 2 septembrie 2013 at 17:21

Cred ca orice rand scris e gandit (daca nu e dicteu automat, dar si-atunci se poate discuta). Probabil ca nuanta e: trait vs imaginat. Daca e asa, exista personaje recognoscibile, unele chiar au citit cartea si si-au regasit anumite (cateva) fapte in ea, exista fapte reale, date concrete, dupa cum exista si o constructie. Spre exemplu: n-a existat niciodata o lista de injuraturi pe care copiii ar fi trebuit s-o invete in blocurile comuniste si care sa fi generat un joc terorizant si alienant numit Injuratea. Dar povestea cerea ca, inca de mic, ura sa intre-n personaj, asa ca furia lui din final trebuia adusa la zi si facuta sa creasca (la propriu), dar si legata de o istorie personala. Nefiind o carte de memorii, fictiunea bate realitatea, fara discutie. Exista multe situatii care pleaca de la realitate dar nu se opresc acolo, o deformeaza, o duc spre absurd sau abject (pt ca una din mize e uratenia realitatii si exasperarea care duce la ura, transformarea cuvantului in personaj, fiind un roman de limbaj, in care limbajul nu e bun sau rau, ci doar personaj). Nu te poti rupe total de realitate, dar nici n-o poti folosi exclusiv, dai in reportaj (desi in Romania se-ntampla atatea lucruri care par inventate), important e sa faci povestea sa para cat mai reala.

Reply
Moldovan Georgiana 2 septembrie 2013 at 19:22

Pentru Georgiana Sarbu – Mai exact cine sau ce te-a facut sa scrii o carte despre acest subiect? Cat de mult te regasesti in cele scrise?

Reply
Teodora Vasile 2 septembrie 2013 at 20:00

Pentru d-l Nicolae Prelipceanu: Ce considerați că este mai trist: să ne pierdem speranța sau să n-o fi avut niciodată?

Reply
Adi 3 septembrie 2013 at 09:00

Pentru d-na Livia Stefan. De ce ne-ati facut sa asteptam atat de mult pentru prima aparitie?

Reply
Livia Stefan 4 septembrie 2013 at 11:27

pentru că mi s-a părut important ca eu să fiu mulţumită cu ceea ce public pe hârtie. şi e destul de greu să mă mulţumesc pe mine însămi şi să-mi domolesc spiritul autocritic. nici de re.volver nu-s pe deplin mulţumită 🙂

Reply
Vituly Andrea 3 septembrie 2013 at 09:17

Întrebare pentru Livia Ştefan:
De ce v-aţi tot amânat debutul editorial şi care a fost momentul în care aţi decis că e timpul să publicaţi poemele?

Reply
Livia Stefan 4 septembrie 2013 at 11:31

am răspuns mai sus la prima parte, acum voi răspunde la a doua: am decis că este timpul într-un moment de enervare groaznică. mi-am zis: hai, băi, frate, las-o dracului! acum ori niciodată. dacă nu acum, atunci lasă-te de meserie şi-aia e. şi eu nu am cum să mă las de meserie.

Reply
Vituly Andrea 4 septembrie 2013 at 13:39

Multumesc pentru raspuns.
Si sa nu va lasati niciodata de meserie 🙂

Reply
Vituly Andrea 3 septembrie 2013 at 09:50

Întrebare pentru Radu Nitescu:
Care sunt cele mai importante observaţii critice în legătură cu “gringo” care v-au pus pe gânduri?

Reply
Pavalache Sebastian Ionut 3 septembrie 2013 at 10:38

Intrebare adresata domnului Nicolae Prelipceanu – La pierderea sperantei. Ce va inspira in viata reala atunci cand scrieti o carte?

Reply
Mihai T. 3 septembrie 2013 at 12:02

Pentru Georgiana Sarbu. Credeti ca dragostea fata de cineva trebuie simulata, pentr a-ti atinge scopul…?

Reply
Georgiana Sarbu 3 septembrie 2013 at 14:58

Am spus eu undeva asta?

Reply
Nemo E. 3 septembrie 2013 at 12:07

Intrebare pentru Nicolae Prelipceanu. Ati scris vreo data despre vreo speranrta ce va adus dezamagiri?

Reply
Vasile Carmen 3 septembrie 2013 at 12:10

Pentru Radu Nitescu. Poezia din ziua de azi mai are poezie ?

Reply
Radu D. 3 septembrie 2013 at 12:13

Pentru Georgiana Sarbu. In acest roman vorbiti despre o experienta personala sau v ati identificat cu vreo poveste ce a avut ca final despartirea?

Reply
Georgiana Sarbu 3 septembrie 2013 at 15:00

Dragul meu, orice roman e suma unor experiente. Ale autorului, ale altora…

Reply
Taerel E. 3 septembrie 2013 at 12:16

Pt. G. Sarbu o intrebare: Care este personajul literar important cu care v ati identifica intr-o poveste de dragoste?

Reply
Georgiana Sarbu 3 septembrie 2013 at 14:59

Cu Scarlett

Reply
Paul Stefan 3 septembrie 2013 at 12:19

Liviei Stefan ii pun o intrebare. Ce moment de nervozitate ati transformat in versuri, poezie si care este acela?

Reply
Livia Stefan 5 septembrie 2013 at 14:01

cam toate momentele de genul. revolta mai ales. dar multe le ţin pentru mine 🙂

Reply
Gica C. 3 septembrie 2013 at 12:23

Pentru Radu Nitescu: Pierderea sperantei inseamna o noua sansa sau finalul acelui lucru sperat?

Reply
Madalina Gav 3 septembrie 2013 at 12:28

Din punctul meu de vedere cartea ”Re.volver” impreuna cu povestea despre neimplinirea initiala a autoarei ma fascineaza! As avea o intrebare pentru fiecare, dar imi converg atentia asupra Doamei Livia Stefan, caruia ii port un deosebit respect!!
Draga, Doamna! Credeti ca ca acea neimplinire se bazeaza pe nesiguranta dumneavoastra?? Acest “re” din titlu ma duce cu gandul la o reincepere a materiei, o a doua nastere. E o simpla parere, dar asvrea sa o aud si pe a dumneavoastra!! Multumesc celor care au organizat concursul pentru ca mi-au oferit sansa de a ma autocunoaste, in primul rand, IN AL DOILEA PENTRU CA AM DESCOPERIT NOI AUTORI!
As avea o intrebare pentru fiecare

Reply
Livia Stefan 4 septembrie 2013 at 11:43

Mulţumesc! 🙂

nu e vorba numai despre neîmplinire şi nesiguranţă. dacă aşa s-au înâmplat lucrurile, până la urmă trebuie să le acceptăm şi să învăţăm câte ceva din ele. iar eu am învăţat printre altele şi să renunţ în anumite momente în care poate că nu aş fi avut nevoie de renunţare. însă a fost mai bine aşa. am descoperit alte stări şi senzaţii. m-am îmbogăţit. re.-ul din titlu este şi reîncepere dar este şi reîntoarcerea detaşată, coaptă.

Reply
Jovi 4 septembrie 2013 at 15:04

Madalina, poti adresa o intrebare fiecarui autor fara nicio problema!

Reply
Curieru I. 3 septembrie 2013 at 12:28

Pentru Un Cristian: Romania v a adus multa dezamagire si care ar fi asta? Romania mai are sanse sa-si revina din toate punctele de vedere?

Reply
un cristian 3 septembrie 2013 at 12:46

Dezamagirile-s mult prea multe pentru o retrospectiva de moment. Doar in plan literar> nu generatiile tinere sunt vinovate de dezastrul in care e industria literara (veleitari prin asociatiile editoriale care organizeaza targurile de carte, falimentul revistelor tiparite, favoritismele incredibile si de la tot soiul de festivaluri si ICR-uri, premii aranjate si vedete de can can). E o mafie, ca peste tot in tara asta. Sigur ca se va reveni la o normalitate, dar nu cred ca ma va mai interesa daca asta se va produce cand voi fi oale si ulcele.

Reply
Roxana 3 septembrie 2013 at 12:33

Draga domnule Radu Nitescu!! Credeti ca aceasta carte pe care ati publicat-o, “Gringo” poate fi asemanata cu o oglinda a acestei lumi, lumea in care traim??

Reply
radu n 3 septembrie 2013 at 13:50

@vituly andrea, n-am prea citit cronicile la gringo, prefer să citesc literatură. totuşi una amuzantă e cea a dlui george neagoe. go for it.
@vasile carmen, bineînțeles, cred că răspunsul stă în întrebare. aici, la pag 67 găsiți un poem fain al lui hezy leskly, israel, care se cheamă poezia şi care vă răspunde întrucȃtva. citiți-l. http://www.scribd.com/doc/148952104/Poesis-International-nr-12
@gica c, ştiu şi eu. habar n-am.
@roxana, da, pȃnă la urmă orice carte poate funcționa şi aşa. dar poate fi asemuită şi cu un pitic din albă ca zăpada dacă vrei tu.

Reply
Vituly Andrea 3 septembrie 2013 at 15:42

Întrebare pentru Nicolae Prelipceanu:
Aţi fost redactor la mai multe reviste din România. Care colaborare a fost cea mai plăcută experiență pentru D-voastră şi de ce?

Reply
Vituly Andrea 3 septembrie 2013 at 16:14

Întrebare pentru un cristian:
Care a fost cea mai interesantă şi/sau dificilă întrebare ca vi s-a pus la un interviu?

Reply
un cristian 3 septembrie 2013 at 17:44

sunt f selectiv cu interviurile (nu creditez prea multi jurnalisti, sa se-nteleaga). interesant e cand cineva care-ti citeste cartea are o parere intemeiata (poate nu chiar a ta). dificil e cand iti dai seama ca n-a citit-o si te abureste cu genul de intrebari de unde vine inspiratia. Cum ziceam, imi aleg cu atentie intervievatorii. Pe concret, cred ca si interesant si dificil a fost sa explic de ce ma consider un personal literar auxiliar si nu un scriitor, ca multi altii.

Reply
Alina. 3 septembrie 2013 at 19:32

Pentru Georgiana Sarbu: Care este persoana care v-a inspirat cel mai mult in viata?

Reply
Maria 3 septembrie 2013 at 23:21

Pentru Livia Ștefan : Are titlul o semnificație aparte pentru d-voastră? De ce tocmai revolver sau mai bine zis, de ce “re.volver”?

Reply
Livia Stefan 5 septembrie 2013 at 14:16

da, are. revolver şi volver şi re.volver. un fel de viaţă/moarte – întoarcere – reîntoarcerea la
sau poate re.volver.re.lover
nu ştiu, întotfdeauna ne vom uita peste umăr, în urma noastră. poate că ne vom întoarce să terminăm ce-am început. poate că doar vom privi detaşaţi, după 20 de ani, 30, poate deloc. tot ce începe trebuie să se şi termine.

Reply
sims 4 septembrie 2013 at 11:07

pentru domnul nicolae prelipceanu: Cum vedeti piata literara de acum 45 de ani cand ati debutat in comparatie cu cea actuala, fac scriitorii mai multe compromisuri?

Reply
sims 4 septembrie 2013 at 11:09

pentru radu nitescu: criticii literari au considerat ca anul 2012 este anul lui radu nitescu, din punctul d-voastra de vedere cum considerati ca este anul 2013?

Reply
sims 4 septembrie 2013 at 11:11

pentru un cristian: intr-un interviu spuneati ca ati vrut sa vedeti cum e sa fii scriitor, intre timp ati aflat cum este sa fii scriitor si mai ales scriitor in romania?

Reply
un cristian 4 septembrie 2013 at 22:06

e complicata povestea cu scriitorii romani. Nu sunt atat de multi cum se aude. Din fericire ii cunosc (chiar personal) pe cam toti cei care conteaza (sa zicem ca sunt cateva scapari), dar te asigur ca nu orice autor e scriitor. La mine a fost un pariu> sa arat unor “scriitori” de mana a doua-treia ca oricine poate scrie un roman bun. Cred ca am castigat ceva experienta dupa asta> am suparat pe multi care se tot intrebau ce-i cu mine prin intervalul literar. Asa ca am devenit si mai atent si am scapat de naivitatea de a considera orice autor scriitor doar pt ca asa scrie pe cartea lui de vizita.

Reply
sims 6 septembrie 2013 at 21:54

multumesc pentru raspuns

Reply
sims 6 septembrie 2013 at 21:56

si eu cred ca ati castigat cu brio pariul si asteptam noi carti semnste un cristian 🙂

Reply
sims 4 septembrie 2013 at 11:16

pentru georgiana sarbu: am vazut ca initial cartea aceasta a avut un alt titlu, de ce ati renuntat la el si de ce este mai potrivit actualul?

Reply
Georgiana Sarbu 6 septembrie 2013 at 12:55

Da, cred inca in VREAU SA MA MARIT! Asta e cel mai bun titlu. Am renuntat pentru ca cica lumea vrea sa vada titluri cu iz intelectual…

Reply
sims 6 septembrie 2013 at 21:55

multumesc pentru raspuns desi sa stiti ca mie si primul titlu mi se pare foarte intelectual dat fiind ca traim intr-o perioada in care mai toate fetele fug de ideea de a se marita si cu atat mai mult de cea de a vrea sa se marite, ne-a afectat pe toti microbul european de a trai la mama si la tata pana la 40 de ani

Reply
sims 4 septembrie 2013 at 11:19

pentru livia stefan: Ilies Corzo considera ca d-voastra ati fi meritat sa va nasteti la Buenos Aires, d-voastra ce credeti? Regretati ca v-ati nascut pe taramauri mioritice din punct de vedere al scriitorului?

Reply
Livia Stefan 9 septembrie 2013 at 13:42

n-am regretat, nu regret şi sper că nu voi regreta că m-am născut aici. pentru mine Giurgiul a fost cel mai bun Buenos Aires dintre toate, cea mai bună dintre lumile posibile, chiar şi-aşa defectă, groaznică, înfiorătoare şi ciudat de liniştă, pasională, cu alte cuvinte cel mai mişto ghiveci. pentru că m-a enervat cel mai mult. şi acolo am avut timp. am avut tot timpul din lume. trebuia să scap, să fug, să pregătesc o evadare – doar pentru a mă alimenta. aş fi fost cu totul şi cu totul altcineva dacă nu ar fi fost aşa. poate că nici n-aş fi scris.

Reply
Roxana 4 septembrie 2013 at 12:07

Draga domnule, Nicolae Prelipceanu credeti ca va puteti numara printre cai care si-au pierdut speranta?? Intodeauna exista o bariera in viata fiecarui om pe care nu o poate distruge

Reply
Alexandra 4 septembrie 2013 at 22:09

Lui Radu Nitescu : Ce inseamna pentru tine scrisul : refulare sau catharsis? Atunci cand te apuci de scris, o faci pentru a te scapa de anumite vinovatii, constrangeri, probleme sau te lupti cu tine insuti, intorci poezia impotriva ta si rezultatul este tot o vinovatie, o nemultumire, o frustrare?

Reply
Alexandra 4 septembrie 2013 at 22:23

Intrebare pentru un cristian : Unii zic despre poezie ca se afla cu o treapta mai sus decat proza, in sensul ca poezia reprezinta cel mai bine literatura. Nelamurirea asta ma duce cu gandul la ” Ce a fost mai intai, oul sau gaina? ”
Dumneavoastra ce credeti? Poezia s-a inspirat din proza sau invers? Sau ca sa nu suparam pe nimeni, ar trebui sa punem un semn de egalitate intre cele doua?

Reply
un cristian 5 septembrie 2013 at 16:15

cand sunt de calitate, ambele stau pe acelasi plan valoric.deosebirile tin de cateva aspecte: proza se vinde, poezia are un public fidel, oarecum mic, dar f pregatit. proza e atributul industriei literare, poezia are cumva un atribut simbolic. poetii sunt mai putin celebri decat romancierii, la o adica, dar in breasla, au o anumita aura. niciuna nu e mai sus decat cealalta, in absolut. poezia are nevoie de cititori mai aplicati, mai subtili, mai putin snobi, mai sensibili, ca sa folosesc un termen detestabil, fara a se intelege prin asta ca oricine ia in mana un roman si-l parcurge il si intelege. Nu exista nici egalitate, pt ca proza e favorita marelui public. Nu vad asta ca pe o intrecere sau o cursa pe termen lung. Sunt complementare. Repet, nu exista decat literatura de calitate, nu e poezia regina a sutei de metri sau romanul campion la maraton. Fac parte din acelasi spirit olimpic al scrisului. Nu se pot compara atat de transant si nici nu se poate spune ca una fara alta poate exista. Chit ca o industrie literara e data de vanzari (deci proza).

Reply
Alexandra 6 septembrie 2013 at 14:53

Va multumesc pentru raspuns.Keep up the good work

Reply
Noemi Pripon 5 septembrie 2013 at 14:33

Pentru Georgiana Sarbu:
Care este secretul pentru a scrie o carte? Eu am scris 50 de pagini apoi pauza…A trecut un an de cand am lasat personajele suspendate intr-o altfel de lume. Trebuie sa existe ceva pentru a putea scrie, a te tine de lucru, a continua, nu?

Reply
Georgiana Sarbu 10 septembrie 2013 at 15:54

Vreau si eu sa stiu care e secretul. Ca sa o pot scrie pe-a doua :))
De fapt, nu e nici un secret, nici o ecuatie secreta… Tre’ s-astepti sa vina muza. Nu stiu ce sa raspund la intrebarea aceasta. Pot sa spun numai cum am scris-o eu. Am inceput sa adun niste fise, niste transcreri ale unor ganduri. Asta pe la 19 ani. Si am tot adunat vreo 10 ani. Apoi s-au coagulat cumva intr-o poveste la care am mai scris vreo 3 ani. asta a fost traseul Despartirilor.

Reply
ony 5 septembrie 2013 at 23:11

autorului cartii :”mortii ma-tii”: cum crezi ca a primit publicul titlul acestei carti?

Reply
un cristian 6 septembrie 2013 at 12:55

poate ca unii s-au intrigat, poate ca altii s-au amuzat. personal am aflat pe la colturi ca, dupa ce-am produs un asemnea titlu, sunt nefrecventabil. nu ma intereseaza publicul larg, doar cititorii. ce treaba sa am cu un snobarel care o vede la raft si stramba din nas, crezand ca e un moft? au fost discutii aprinse, atacuri pornind de la titlu, nu ma deranjeaza. cine citeste va vedea ca e un titlu potrivit. cand se va ecraniza va fi mai simplu, va avea mai multa priza. am scris mai ales pt cititorii profesionisti, care nu se opresc la titlu. pt mine, repet, era cel mai bun posibil (vezi mai sus), asa ca n-am niciun regret.

Reply
Miron Raluca 6 septembrie 2013 at 11:02

Pentru Georgiana Sarbu: Credeti ca fetele isi gasesc linistea in maritis?!

Reply
Georgiana Sarbu 10 septembrie 2013 at 15:55

Cine-a zis de liniste?! Doar ca se pun pe niste sine pe care le cauta toata viata. Apoi e mai usor cumva…

Reply
radu n 6 septembrie 2013 at 11:18

@alexandra, cred că pe la 16 ani scriam doar ca să mă dau mare că pot să fac şi eu ceva interesant.
acum e un remediu, ceva ce mă ajută să rămȃn cu mintea întreagă.
cedry2k are nişte versuri potrivite aici. „ca orice alt deliciu, poezia-i practic viciu/ şi ca orice slăbiciune îşi va cere sacrificiul”

Reply
Cefalan Dragos 6 septembrie 2013 at 12:00

As avea o intrebare pentru Georgiana Sarbu.
Buna ziua, as dori sa va intreb de ce ati devenit scriitoare? La ce varsta ati descoperit pasiunea pentru scris si cine v-a incurajat prima data ca aveti talent la scris?

Reply
Georgiana Sarbu 10 septembrie 2013 at 15:58

Cine-a zis ca am talent? 🙂

Reply
Alexandra 6 septembrie 2013 at 15:41

Georgianei Sârbu : Sfârşitul e un nou început, o schimbare. Ca orice schimbare, e mai dificil de acceptat. Dar despartirile? Ele-s tot un fel de inceputuri? Oamenii de care ne despartim, cu sau fara voia noastra, au meritat sa ne ia din timpul nostru ori timpul petrecut alaturi de ei a fost pierdut? Ar trebui sa privim despartirile cu ochi rai sau sa le acceptam, gandindu-ne ca sunt temporare?

Reply
Claudia Lungu 7 septembrie 2013 at 17:01

Autorului un cristian – Mortii Ma-tii i-as pune o intrebare si mai exact:ce l-a determinat sa puna cartii adresata copiilor acest titlu?

Reply
Cristina Florea 7 septembrie 2013 at 20:21

Pentru Georgiana Sarbu: care e cea mai mare tragedie pe care o femeie o poate primi din partea iubirii?

Reply
Cristina Florea 7 septembrie 2013 at 20:23

Pentru Livia Stefan: ce înseamnă poezia pentru tine?

Reply
Livia Stefan 9 septembrie 2013 at 13:46

hmmm… nebunie curată.

Reply
Cristina Florea 7 septembrie 2013 at 20:25

Pentru Nicolae Prelipceanu: crezi că speranța e o eliberare a sufletului sau o condamnare a acestuia?

Reply
Roxana 7 septembrie 2013 at 21:02

pentru un Cristian!! Credeti ca exista oameni care sa fie ofensati de numele carti dumneavoastra 🙂

Reply
un cristian 8 septembrie 2013 at 00:34

ofensati? de ce sa fie ofensati? cuvintele sunt o conventie, la urma urmei. si-apoi, chiar daca ne-am raporta la partea … asa-zis delicata (urata), am o intrebare la randul meu: vorbim despre un vocabular fictiv sau despre unul real? Ura din interior trebuia potentata. Nu poti face un roman violent doar din imagini. E un roman in care forta cuvintelor genereaza furia personajului. Sunt cuvinte care nu sunt necunoscute sau nefrecventate, care reflecta o realitate sociala si una actuala. Si-apoi, repet, daca e sa ma raportez numai la titlu, am mai spus-o, injuratura ar fi daca avea semnul exclamarii, de ce sa nu punem in prim plan mortii mamei personajului? Ma cam tem de cei acre s-ar putea simti ofensati, suna ca si cum n-ar putea continua sa citeasca un text din ratiuni de dictionar, daca nu gasesc acele cuvinte in dictionar, nu le aud. Nu trebuie sa le foloseasca, dar nici sa se prefaca (subit) ca nu exista pe strada si in toata societatea divizata de azi. Nu te pot ofensa niste cuvinte. Pot genera intrebari, dar atat. Asa cum din orice intamplare se poate naste o poveste, tot asa orice cuvant merita o sansa. Cred ca e si un roman de limbaj, in care cuvintele devin un presonaj in sine. Bun si rau, in aceeasi masura.

Reply
Roxana 8 septembrie 2013 at 20:51

multumesc ca m-ati raspuns! Inca o data, datorita parerii dumneavoastra de autor mi-am dat seama, dupa cum bine stim cu totii, ca uneori cuvintele inseala!! sper sa citesc cartea..E destul de interesanta

Reply
Alexandra 8 septembrie 2013 at 12:27

Pentru Nicolae Prelipceanu : V-ati gandit vreodata sa va lasati de scris? Au aparut momente in care scrisul vi s-a parut doar o problema, o boala? Cine sau ce va da curaj sa treceti peste obstacole si rautati primite din partea celorlalti si sa continuati sa scrieti sau d-voastra sunteti optimist si va incurajati mereu?

Legat de titlu, mi se pare foarte sugestiv. Pana la urma, speranta moare ultima, nu?

Reply
alexa 10 septembrie 2013 at 16:43

Despartiri este o carte pe care vreau sa o citesc de multa vreme. Pentru Georgiana Sarbu am o intrebare, si cum nu am reusit sa citesc tot ce s-a scris pana acum, sper ca nu a mai intrebat cineva acelasi lucru.
Ce anume te-a inspirat sa scri “Despartiri”?

Reply
alexa 10 septembrie 2013 at 16:47

Stiu ca s-a incheiat deja concursul, dar “Despartiri” pentru mine reprezinta o curiozitate mare.

Reply
Madalina Gav 10 septembrie 2013 at 20:11

Eu nu vreau neaparat sa castig! Daca ma alege-ti bine daca nu e tot bine, dar vreau sa stiti ca ma bucur ca am participat!

Reply
Mihai T. 11 septembrie 2013 at 17:41

Cine a castigat?

Reply
Jovi 11 septembrie 2013 at 19:33

Intrebarile voastre au fost transmise luni la autorii cartilor si, dupa ce acestia vor reusi sa se uite peste ele si sa aleaga castigatorii, vom anunta pe blog si pe mail…
Putintica rabdare 🙂

Reply
Madalina Gav 12 septembrie 2013 at 19:27

multumesc mult!! cartea ar putea fi trimisa pe aceeasi adresa cu cea a Roxanei,suntem surori 🙂

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult