-Lucian Mircu prezintă pe MareleEcran.net un documentar românesc foarte interesant, care va fi prezentat la Festivalul de la Plai. E vorba de ”Stația #15033”, regizat de Iulia Matei: ”Parcul Național Munții Rodnei, cota 1785. Într-o căldare glaciară, la poalele vârfului Pietrosu (2303 m), mai jos de lacul Iezer ce descrie conturul hărții României, se află Stația Meteo Iezer. Pentru Tiucu (Istrate Danci) stația e în același timp loc de muncă și casă, de peste 24 de ani, de când practică meseria de meteorolog. Documentarul Iuliei Matei urmărește povestea lui Tiucu pe durata a 4 anotimpuri, unde simbioza om-spațiu reprezintă epicentrul narațiunii. Pornind de la neobișnuitele ritmuri ale unei vieți ascetice trăite pe munte, într-un loc al cercetării științifice, filmul propune o temă de reflecție despre felul în care locul de muncă devine o a doua casă.”
-Drinking Buddies (2013) este un film ”puțin neobișnuit, puțin prea simplu”, spune titlul unui articol de Andrei Geornoiu publicat pe FilmSinopsis.ro: ”După ce realizezi că filmul nu este chiar cum îl prezintă publicitatea din jurul său, poţi să te bucuri cu adevărat de creaţia lui Swanberg. Drinking Buddies a fost pentru mine o surpriză extrem de plăcută. În ciuda faptului că povestea intră în categoria „feliilor de viaţă”, categorie care devine tot mai plictisitoare, Swanberg reuşeşte să ne ofere ceva proaspăt. Filmul său este ca o gură de aer curat într-un mediu tot mai poluat de superproducţii cu bugete imense, cu efecte speciale la fiecare pas care sunt uitate imediat după ce spectatorul părăseşte sala. Uitarea apare fiindcă blockbusterele sunt gândite pentru buzunar, nu pentru creier. Iar faptul că Swanberg nu este mai deloc interesant de avantajele financiare este un mare plus şi are tot respectul meu.”
–Una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din istoria filmului, cea dintre Douglas Fairbanks și Mary Pickford, este rememorată pe ZiarulMetropolis.ro: ”Charlie Chaplin își amintește în cartea sa de memorii: „Pe atunci, Douglas stătea departe de soția sa. Serile avea mulți prieteni la dineu, printre care se număra și Mary Pickford de care el era îndrăgostit nebunește. Se comportau ca niște iepuri speriați. Eu îi sfătuiam să nu se căsătorească, să trăiască pur și simplu împreună și să se calmeze, dar ei nu aprobau ideile mele nonconformiste. Mă pronunțam atât de violent împotriva mariajului lor încât, atunci când ei au sfârșit prin a se căsători, toți amicii lor au fost invitați la nuntă, în afară de subsemnatul.”
-Despre interesantul film Pescărușii, de Ella Manzheeva, scrie Adriana Gionea pe PostModern.ro: ”Pescăruşii este o călătorie lentă, dar care nu te ispiteşte să te uiţi la ceas pentru a calcula minutele rămase până la scena finală. Ţine mai puţin de 90 de minute, dar are intensitatea îndelungată a unui periplu dintr-un colţ în celălalt al imensei Rusii. Te desprinzi greu de liniştea peisajului ce-ţi induce stări greu de tradus în cuvinte, asemenea descrierilor dintr-un roman static japonez, care îţi transmit o melancolie şi o tristeţe calmă, firească pentru natura umană, aşa cum este lentoarea unei ierni din delta Volgai pentru ciclicitatea vitală ce permite regenerarea. Personajele acceptă tristeţea de parcă ar fi o poezie indispensabilă vieţii care merge mai departe conţinând toate stările umane.”
-Tot pe ZiarulMetropolis.ro, vă semnalez o recenzie a lui Ionuț Mareș asupra filmului Prețul gloriei, semnat de Xavier Beauvois: ”Numai că Beauvois nu fructifică absurdul întregii poveşti şi potenţialul tuturor situaţiilor, în principal din cauza unei regii anoste, lipsite de inspiraţie. Aşadar, „Preţul gloriei” nu este comedie până la capăt, deşi probabil aşa ar fi trebuit să fie. Nu este însă nici (mini)dramă socială, deşi situaţia de imigranţi săraci a protagoniştilor, trăitori în rulote, este constant scoasă în faţă, prin scene dominate de seriozitate şi naturalism. Nu avem de-a face nici cu un film structurat ca un basm, deşi introducererea temei circului înspre final pare a încerca o tratare în această direcţie.”
(Jovi)
-Am gasit la CineAmator cronica celei de-a doua serii din ‘Maze Runner: The Scorch Trials’: ‘Un film cu propria identitate, „Maze Runner: The Scorch Trials” este violent cand i se da ocazia (vezi asalturile din tunel). Nu pierde pe parcurs forma primului capitol, dar se indeparteaza putin cate putin de sursa, insa ofera si cateva raspunsuri la cateva curiozitati formate anterior. Un model care ar fi putut fi si mai indraznet pentru genul din care face parte, adaptari ale filmelor pentru adolescenti, dar care fura ceva din nebunia care guverna „Resident Evil” (fie, fortez comparatia).’
-Mai putin entuziasmat de acest film a fost Marcel Prost de la Cinemateca.eu care gaseste ca sequel-ul este ‘lenes si plat’: ‘In MR2 nu numai ca nu se risca vreo deviere de la mediana thriller-ului de categoria B, dar suplimentar le-a fost o atat de mare lene sa faca ceva in plus fata de ce-a reiesit din sondaje, incat au luat cadre si scene intregi cu copy / paste din filmele pe care le-am numit mai devreme. Practic, intregul film e un real „déjà-fut” (expresia e nefericita, dar e perfectul simplu al lui „a fi”) la care stai pana la sfarsit numai ca sa stii de unde va incepe MR3. Doua fraze ar fi suficiente sa descrie absolut tot ce conteaza in MR2, dar ca sa le afli trebuie sa-l vezi.’
-Piratul Cinefil scrie despre ‘The Drop’: ‘E unul dintre filmele a carui desfasurare nu e debordanta in suspans dar care isi construieste inteligent intriga, rezultatul fiind unul neasteptat si destul de socant, apare ca de nicaieri. Posibil ca aceasta caracteristica sa ii aduca laudele meritate pentru un film care o arde destul de necunoscut anul acesta.’
-Meryl Streep in rol de star rock? Este ceea ce ne propune ‘Ricki and the Flash’ despre care scrie Raluca Garbea de la starfilme: ‘… “Ricki and the Flash” este o dramă care vrea să îmbine momente muzicale, cu cele dramatice sau comice. Meryl Streep este încântătoare în rolul lui Ricki/Linda, iar numele filmului este foarte bine ales, în opinia mea, deoarece poate fi ciudat și derutant pe alocuri, însă consider că per total este un film bun. Este categoric un film care trebuie văzut de cei care o apreciază pe Meryl Streep, dar și de cei care vor să vadă o dramă muzicală pe marile ecrane.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
