-Klausen scrie pe blogul sau despre filmul ”Locke”, care se afla undeva si in lista mea de vizionare pentru perioada urmatoare: ”“Locke” nu este un film pentru devoratorii de CGI sau dependentii de adrenalina. De fapt, este exact tipul de film de care acestia ar trebui sa se fereasca. Nu ascund faptul ca de cele mai multe ori ma feresc de astfel de filme. Recent am dat cu pietre in experimentul art cinema in care se dezbraca Jahansson (cred ca asta este unul dintre lucrurile pentru care va fi amintit, am curaj sa pariez pe asta). Dar “locke” este altceva. Daca “Under the Skin” m-a facut sa ma intreb ce m-a apucat, “Locke” m-a facut sa ma felicit ca l-am ales.”
(Jovi)
-Arts United publica un interviu cu Ana Pasti, actrita din Romania care isi incearca sansa la Hollywood: ‘Diferența majoră între România și Hollywood, însă, e că școala nu e singura variantă. Exista tot felul de alte modalități prin care tu și munca ta pot fi văzute. De la work-shopurile pe care le ai cu directorii de casting și show-case-urile în care te prezenți în fața managerilor și agenților, până la evenimentele de networking create special pentru profesioniștii din industrie. În LA, în fiecare zi se întâmplă ceva, un nou festival de film, are loc o o nouă premieră de teatru, începe un nou curs de actorie, ca să nu mai vorbim de sutele de audiții zilnice.’
-In blogul Cinemateca – O mana de ganduri am gasit cronica semnata de Marcel Prost (sic!) la ‘Calvary’ al lui John Michael McDonaugh: ‘Mi-a placut Calvary nu doar pentru ca se scutura de clisee, ci pentru ca personajele, aparent clasice, sunt iluminate dintr-o gramada de unghiuri, cu o gramada de lumini: preotul e definit ca un om normal, care doar alege, zi de zi, sa lupte cu proprii demoni si cu cei care vin asupra sa. Alegerea caii e calea insasi, cum ar veni. Am mai vazut asta in Andrei Rubliov.’
-Angela scrie la CineAmator despre ultimul film al lui Philip Seymour Hoffman ‘A Most Wanted Man’: ‘Un film de festival care are toate atributele pentru a se incadra la astfel de competitii, mai ales cu rolurile de compozitie. Mai stangace doamnele McAdams si Wright, dar compenseaza Nina Hoss (“Barbara”). Nu doar cuprinsa de nostalgie, dar mai ales convinsa de prestatia domnului Hoffman, trebuie sa afirm ca filmul ii apartine. Contureaza rational un personaj nesigur, desi pozeaza ca un stalp, un individ care isi pune intrebari carora tot el le ofera raspunsul. Fumeaza mai ceva ca Tyler Durd, Constantine si The Dudd la un loc. Rolul purtat de Hoffman nu este complex. Nici filmul nu este cea mai cea compozitie cu spioni (vezi “Enemy of the State”, “Munich” sau “The Interpreter”; dintre cele recente). Dar ce vedem pana la final este extraordinar. “A Most Wanted Man” poate fi filmul testament al domnului Hoffman. Poate nu cel mai bun, dar este printre ele. Autoritatea sa ramane neclintita. Filmul este fabricat ca un puzzle inteligent, nu prea complicat, cu un scop precis pe care il urmezi orbeste. Ai incredere in scenariul care despica firu-n patru intre disperare si devotament.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme în această săptămână:
–”A Most Wanted Man” (2014): un film, două păreri
